A sosit momentul să ne revenim

România trăiește astăzi într-un amestec periculos de oboseală, neîncredere și resemnare. Politica e dominată de calcule mărunte, economia e paralizată de frica de deficit, iar societatea e prinsă într-o spirală a austerității care taie nu doar cheltuielile, ci și speranța. Țara pare că s-a oprit.

Dar istoria nu iartă pauzele lungi. A sosit momentul să ne revenim. Nu mai avem luxul de a aștepta „vremuri mai bune”. România are nevoie de o energie nouă, de o alianță a oamenilor competenți care refuză să-și piardă încă doua-trei ani din viață asistând la stagnare. Nu doar guvernanții, ci toți cei care pot mișca lucrurile – antreprenori, profesori, medici, lideri locali, inovatori – trebuie să se ridice și să lucreze la un plan național de relansare.

De la austeritate la reziliență

În articolul recent din Harvard Business Review, „Cum sa conduci când condițiile pentru succes dispar dintr-o data”, autorii scriu că liderii adevărați nu pot ignora schimbarea: „condițiile pentru succes rar rămân statice; liderii care rezista sunt cei care reconstruiesc capital politic, cresc reziliența, si resetează așteptările”. Exact asta trebuie să facă și România: să-și reconstruiască încrederea, să crească reziliența și să-și reseteze așteptările. Nu putem continua după vechiul plan (asta presupunând că țara chiar a avut un plan în ultimii ani), pentru că realitatea s-a schimbat. Trebuie să ne reconstruim ținând cont de noile condiții, cu luciditate și solidaritate.

Lecțiile altora

Polonia, Portugalia și Grecia au reușit, în momentele lor de criză, să treacă de la panică la plan:
* Polonia a mizat pe investiții publice și fonduri europene direcționate strategic.
* Portugalia a îmbinat disciplina fiscală cu un program de relansare a turismului și inovației.
* Grecia a transformat austeritatea în reforme credibile, stimulând munca și investițiile private.
Toate aceste țări au înțeles că nu poți economisi infinit — trebuie, la un moment dat, să creezi din nou. România e o țară creativă, dar a sosit momentul să ne revenim, să nu mai așteptăm soluții de la o clasa politică la guvernare care pare depășită, din păcate, de situație.

România poate livra „victorii rapide”

Un plan de relansare nu e doar o strategie, e un mesaj moral: că nu am renunțat la viitorul nostru. Crizele nu dispar singure. Se depășesc prin coordonare, prin adaptare și prin curaj. Dincolo de măsuri economice făcute prin reala consultare cu sectorul privat – atât cel mai mare cât și IMM – fapt care ajută repornirea motoarelor țării, e nevoie social și politic de o campanie culturala națională, susținută de sectorul privat mare (se presupune că statul nu mai are bani, dar poate că măcar ajută cu un înalt patronaj), dedicată succesului românesc și excelenței românești. Asta ajuta la inspirație, motivația revenirii rapide. România este o țară fără poveste, care riscă să se adâncească în negativitate: săraca fată bogată, cu PIB care a crescut ca în povești, dar cu o depresie justificată de inflație și facturi, în prag de iarnă. Nu ne putem permite această depresie colectivă prelungită, iar o parte din populație, vulnerabilă, nu are resursele unui stres economic prelungit. Degeaba vorbim de proeuropeni și ideologie, dacă nu ieșim mai repede din crize, oamenii vor vota pe fundal de disperare legată de viitor.

O coaliție constructiva a competenței si curajului

Așadar, trebuie inspirat și acționat, ca să revigorăm economia și să micșorăm durerea: dacă Premierul vrea să fie de sacrificiu, și Guvernul la fel, să fie sănătoși, țara nu simte nevoia de încă o perioada 2010-2012. România are nevoie de o coaliție a celor care livrează, nu doar a celor care comentează. Oameni care știu să facă, să investească, să inspire. Adevărata reformă începe atunci când liderii din business, cultură și educație ies din tăcere și spun: „Suntem aici. Haideți să construim împreună.” A sosit momentul să ne revenim – nu doar economic, ci și moral. Să reconstruim încrederea și sa redam direcția. Și să dovedim, prin fapte, că România nu e o țară obosită, ci una care își recapătă respirația și își revine, sprintând, în maratonul regional, european și global al acestui deceniu. O coaliție constructivă a competenței și curajului poate inspira inclusiv clasa politică să dea clasa și nu doar să pară că abia trece clasa.