Regizorul american de origine cehă, Milos Forman, unul dintre reprezentanţii Noului Val, a plecat din această lume la vârsta de 86 de ani. Chiar dacă s-a retras de pe platourile de filmare în 2009, au rămas în memoria cinefililor nu numai pentru marile sale filme, cum ar fi biopicul Amadeus sau Zbor deasupra unui cuib de cuci, cu Jack Nicholson, pentru fiecare dintre ele fiind recompensat cu Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor, dar şi pelicule ca Man on the Moon sau Larry Flynt.
Zbor deasupra unui cuib de cuci
Scenă din Amadeus
Născut la 18 februarie 1932 la Caslav, un orăşel situat la 100 de kilometri de Praga, Milos Forman, pe numele real Jan Tomas Forman, a fost un copil care a traversat răzoiul, tatăl său murind, în 1944, în lagărul de concentrare de la Buchenwald, iar mama sa, în 1943, la Auschwitz. El a scăpat arestării trăind ascuns la nişte rude îndepărtate.
A frecventat apoi un internat pentru elita tineretului communist de la Podebrady, în apropiere de Praga şi şi-a continuat studiile la prestigioasa Şcoală de cinema din capital cehă, FAMU.
A debutat ca regizor în 1960 cu filmul Laterna magika II. Trei ani mai târziu, în 1963, a câştigat, cu filmul său, Petru cel Negru, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Locarno.
Li s-au adăugat Asul de pică, o comedie dulce-amară, un amestec de tandreţe şi ironie, ca şi în Iubirile unei blonde (1965), pentru care a fost remarcat de critica americană. În 1967, satira sa provocatoare Au feu les pompiers !, i-a atras furia cenzurii din ţara sa. Cu aceste pelicule cărora li se adaugă şi Concurs (1963), el a contribuit din plin la naşterea Noului Val al cineaştilor cehi, care se ridicau împotriva regimului comunist din fosta Cehoslovacie, caracterizaţi prin francheţea expresiei, realizate nu odată prin alegerea unor actori neprofesionişti.
Pe când se afla la Paris pentru a negocia primul său contract cu Hollywood-ul, a fost dat afară de la studiourile cehe din cauza ieşirii ilegale din ţară. Adept al Primăverii de la Praga şi a vântului de revoltă de atunci, Milos Forman a părăsit Europa pentru Statele Unite.
Acolo a regizat întâi o comedie socială, Taking Off (1971), cu care a şi câştigat Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, apoi a schimbat complet registrul, în 1975, cu Zbor deasupra unui cuib de cuci, o ecranizare a romanului omonim a lui Ken Kesey. Avându-l ca personaj central pe Jack Nicholson, care a reuşit unul dintre cele mai mari roluri ale carirerei sale, filmul a primit 5 Premii Oscar, printre care: cel mai bun film, cel mai bun actor cel mai bun regizor. Producţia, o parabolă despre revolta interioară împotriva sistemului totalitar, a fost bine receptată atât de critici, cât şi de public, fiind recompensată şi cu şase Premii Globul de Aur, şase premii şi patru nominalizări BAFTA şi alte 16 premii şi şapte nominalizări.
Taking
În 1979, i s-a încredinţat adaptarea unui mare succes al scenei muzicale de pe Broadway, Hair, care a devenit un film cult al unei întregi generaţii. Doi ani mai târziu, l-a înlocuit pe Robert Altman la filmarea dificilă a peliculei Ragtime – un portret al Americii de la începutul secolului al XX-lea, căzută pradă rasimului, urmărind lupta unui pianist de jazz negru căzut pradă unei nedreptăţi.
Hair
S-a întors în Cehia pentru a filma în decorul natural al Pragăi capodopera Amadeus, împreună cu fidelii săi colaboratori cehi, printre care directorul de imagine Miroslav Ondricek. În 1985 obţinea din nou Oscarul pentru cel mai bun regizor cu Amadeus, un biopic al compozitorului, interpretat de Tom Hulce. Considerat un film controversat, a primit peste 40 de premii, dintre care opt premii Oscar, patru premii Globul de Aur, patru premii BAFTA.
Amadeus
Biopicul Amadeus care i-a adus al doilea Oscar
După patru ani regizează Valmont, adaptare a romanului Legături periculoase de Choderlos De Laclos. Dar filmul este comparat cu pelicula Les Liaisons dangereuses de Stephen Frears cu John Malkovitch şi Glenn Close, lansată în acelaşi an, şi este un eşec.
Valmont
În februarie 1990, Forman s-a întâlnit la New York cu preşedintele nou ales al Cehoslovaciei, Vaclav Havel. În cadrul discuţiei dintre cei doi, Havel l-ar fi întrebat, în glumă, pe Forman dacă Cehoslovacia poate face ceva pentru a ajuta Statele Unite şi a promis (tot glumind), că Cehoslovacia nu se va amesteca în treburile interne ale SUA.
După Amadeus, Milos Forman pare să fi prins gustul biografiilor şi realizează Larry Flynt (1996) şi Man on the Moon (1999), ultimul inspirat din viaţa comicului american Andy Kaufman şi distins cu Ursul de Argint al Festivalului de la Berlin pentru cel mai bun regizor, în timp ce Jim Carrey (în rolul principal) a primit un Glob de Aur.
Răsplătit cu Ursul de Argint la Berlin
Cu Fantomele lui Goya, în care Natalie Portman şi Javier Bardem îşi dau replica, regizorul regăseşte universul oniric şi costumele secolului al XVIII-lea. A fost ultimul său lungmetraj pentru cinema.
Javier Bardem, un excelent Goya
“Am cunoscut presiunea politică şi ideologică a unei ţări comuniste şi pe aceea comercială care apasă pe umerii regizorilor din Statele Unite. Prefer incontestabil presiunea comercială, în care depinzi de public, presiunii ideologice în care eşti la mâna nu contează cărui imbecil”, mărturisea Milos Forman.
În 2009 a primit un titlu onorific din partea Emmerson College din Boston.
Milos Forman a scris şi poeme şi a publicat o autobiografie numită My Two Worlds (Cele două lumi ale mele). A cochetat, în câteva roluri minore, şi cu actoria.
Mare amator de ciclism şi de trabucuri, Milos Forman a fost căsătorit de trei ori: cu două actriţie, Jana Brejchova şi Vera Kresadlova, ultima dăruindu-i cei doi fii gemeni Matej şi Petr, iar apoi cu scenarista Martina Zborilova, cu care a avut de asemenea doi gemeni, Andy et Jim.
Directorul general al festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, a deplâns dispariţia regizorului “de un umor formidabil”, omagiind omul de “o mare urbanitate”.
În fiecare film, el a descris destine individuale, fie că era vorba despre tânărul Mozart sau de un om, întrupat de Jack Nicholson, care în Zbor deasura unui cuib de cuci, se hotărăşte să se interneze pentru a scăpa de închisoare şi aduce bucuria, dezordinea, anarhia într-un spital psihiatric.
Opera lui Milos Forman este centrată pe liberate. Şi apoi, el este un cineast a cărui reputaţie profesională este mai puţin puternică decât filmele sale. Amadeus, Zbor deasupra unui cuib de cuci au marcat Istoria cinema-ului. Când sunt citaţi marii cineaşti, numele lui Milos Forman nu apare neapărat. Şi totuşi, este unul dintre cei mai mari cineaşti al istoriei”.
Primul film al lui Forman pe care l-am vazut a fost Taking Off (Decolarea), pe care l-am vazut pe la inceputul anilor ’80 la TV la un hotel din Oradea, unde ne-am cazat pentru un eveniment de familie, iar nemernicii aia de „bihoreni ungurizati” aveau si doua programe TV preluate de la unguri in camere (spre bucuria noastra). Surprinzator a afost ca spre miezul noptii postul ala TV a dat un spectacol inregistrat de la Crazy Horse din Paris, in care „danseuzele” apareau fara sutien, ceea ce era de neconceput la singuta televiziune din Romania. Filmul (primul regizat dupa emigrarea in SUA) este facut in maniera si spiritul hippie al anilor ’70. E fantastic pentru cei carora le plac filmele „de arta” si au trait sau inteleg acei ani. La fel ca „Hair”, poate cel mai bun film „hippie” ori anti-razboi facut vreodata. De respectat ca l-a facut un est-european. HAIR, spectacolul, dar si filmul, sunt cele mai elocvente realizari din perioada hippie, dupa Woodstock si Isle of Wight. „Zbor deaspupra unui cuib de cuci” e o capodopera! Probabil cel mai bun film al lui (pe mine nu m-a „dat pe spate” Amadeus, cel multi-premiat, dar……gusturile nu se discuta.
„Czerny Peter” nu se traduce şi nu a fost tradus ca „Petru cel negru” ci ca POPA PROSTU , aşa a şi rulat la noi pentru că asta era ideea filmului : un băiat cam prostuţ şi cum se „descurcă” el în viaţă.