Adio, Lauren Bacall, icoană a Hollywood-ului

Soţia lui Humphrey Bogart, Lauren Bacall, personaj mitic al Hollywood-ului, s-a stins la New York la vârsta de 89 de ani, în locuinţa sa din prestigiosul Palat Dakota, din cauza unui accident cardio-vascular.

Este considerată una dintre cele mai mari actriţe din istoria cinematografului, fiind clasată în 1999 pe locul 21 în lista marilor staruri feminine, întocmită de ”American Film Institute”. A fost răsplătită cu un Oscar pentru întreaga carieră în 2009.

Alături de Humphrey Bogart în pelicula The Big Sleep

Lauren Bacall s-a născut la New York purtând numele de Betty Jane Perske. Era fiică de emigranţi în Statele Unite, mama româncă şi tatăl polonez, ambii de origine evreiască. Bacall este numele moştenit de la mama sa, Weinstein Bacal, ceea ce semnifica, în glumă, pahar de vin. Tatăl său o abandonase când era mic copil şi de aceea nu a vrut niciodată să audă de numele lui. Era verişoară cu Shimon Peres.

Lauren Bacall şi Humphrey Bogart în To Have and Have Not

De mică a dorit să devină balerină, fiind apoi pasionată de cinema şi în special de Leslie Howard. La 16 ani, îşi aminteşte ea, a întâlnit-o pe Bette Davis, căreia i-a cerut un autograf, lucru care a marcat-o.

Lauren Bacall, Marilyn Monroe şi Humphrey Bogart

A frecventat ”Academia Americană de Artă Dramatică”. Cu frumuseţea sa a cucerit prima dată Broadway, în Goodbye Charlie, Fleur de cactus, şi apoi, după o scurtă pauză în care a fost model, marele ecran. Ca model apare pe coperta revistei ”Harper’s Bazaar”, figura ei atrăgându-i atenţia regizorului Howard Hawks, care a devenit un adevărat Pygmalion pentru ea.

Marea ei dragoste, Humphrey Bogart

Este cunoscută în special pentru memorabilele interpretări din Cum să te căsătoreşti cu un milionar, în regia lui Jean Negulesco, realizat în 1953, având-o parteneră pe Marylin Monroe, şi Crima din Orient Express, după Agatha Christies, în 1974 semnat de Sidney Lumet.

În sala de balet

Să ne amintim că a jucat cu Charles Boyer în Confidential Agent (1945), cu Gary Cooper în Bright Leaf (1950), sau în Young Man with a Horn (1950), alături de Kirk Douglas, în regia lui Michael Curtiz, ori în The Cobweb, în regia lui Vincente Minnelli (1955), cu Gregory Peck, în Designing Woman (1957), în regia lui Vincente Minnelli, The Gift of Love, din nou în regia lui Jean Negulesco (1958).

”Bogart, singura mea dragoste”

Cu Jack Lemon

De prima dată când l-a întâlnit pe Bogart, fiindu-i partener în filmul To Have and Have Not (1944), după romanul lui Hemingway, a fost o dragoste fulgerătoare. Ea avea 19 ani, iar el era mai mare cu 25 de ani. Au continuat să joace împreună în The Big Sleep în regia lui Howard Hawks, în 1946, Dark Passage, de Delmer Daves în 1947, Key Largo (1948), în regia lui John Huston. Se spune că această căsătorie nu a ajutat-o foarte mult în cariera sa, după cum mărturisea ea însăşi în 2004: ”Fără el aş fi putut face o carieră importantă, dar eu l-am preferat pe Bogart, singura mea dragoste”.

Cu Martin Scorsese

Mai mult decât cinema-ul Bogart a fost dragostea sa, a fost un mit pentru ea şi nu-i plăcea să-l numească legendă, pentru că ”eşti o legendă atunci când eşti mort”.

Cu Kirk Douglas

După dispariţia lui Bogart, în 1957, a avut o scurtă relaţie cu Frank Sinatra, cu care trebuia să se căsătorească, dar a preferat să-şi continue cariera cinematografică. ”Frank mi-a făcut o favoare. M-a salvat din acel dezastru care ar fi fost căsătoria noastră”, declara ea în ”People”, în 1979. Chiar alături de Sinatra, Bacall a cunoscut acea expresie, Red Pack, după ce i-a întâlnit alături de el pe Dean Martin, Sammy Davis Jr., Joey Bishop, Peter Lawfo, beţi morţi într-o seară.

Cu Alain Delon

În 1961 s-a căsătorit cu Jason Robards, cu care a avut cel de al treilea fiu. Doi îi avusese înainte cu Bogart: Stephen (1949) şi Leslie (1952). După divorţul de Robards, actriţa a acceptat diverse roluri importante în telviziune, dar şi în teatru.

Cu Anthony Hopkins la Golden Globes

În 1970 a fost răsplătită cu ”Tony Award” pentru cea mai bună protagonistă în musicalul Applause, iar în 1981 pentru Woman of the Year. În 1993, primeşte ”Golden Globe Cecil B. DeMille”.

La Berlinală

În 1997 este nominalizată, la vârsta de 72 de ani, la Premiul ”Oscar” pentru cea mai bună actriţă în rol secundar din pelicula The Mirror Has Two Faces, în regia Barbrei Streisand. I se acordă pentru acelaşi film Premiul pentru cea mai bună actriţă la ”Golden Globes”.

Alături de Frank Sinatra şi Leslie Howard

În acelaşi an evoluează în Le Jour et la Nuit, după filosoful Bernard-Henri Lévy, alături de Alain Delon. În 1994 apare în Prêt-à-Porter, în regia lui Robert Altman.

Din filmografia recentă mai fac parte partiturile din peliculele Dogville şi Manderlay, ambele în regia lui Lars von Trier. Din ultimele filme în care a apărut să notăm Eve, regia Natalie Portman (2008), şi The Forger, regizat de Lawrence Roeck (2012).

La Gala Premiilor Oscar

A semnat două autobiografii: Lauren Bacall By Myself şi Now.

În 2008 îi este acordată Medalia de Onoare ”Bette Davis”, iar în 2009, ”Academy Honorary Award”. A fost pentru prima dată când s-a conferit un premiu în afara ceremoniei oficiale. Se întâmpla în 7 martie 2010.