Adjudecat! 137,5 milioane de lire sterline încasate la Christie’s

Cu 137.459.750 de lire sterline obţinute în Licitaţia de Seară din 6 martie, Christie’s a depăşit substanţial încasările din martie 2017, pentru Arta modernă şi contemporană.

S-au înregistrat 3 recorduri de artist: Mark Bradford (3.833.750 de lire sterline); Kelley Walker (572.750 de lie sterline) şi Maria Helena Vieira da Silva (2.048.750 de lire sterline).

Cel mai mare preţ a fost obţinut pentru Six Self Portraits de Andy Warhol, adjudecat cu 22.621250 de lire sterline. Lucrarea a fost realizată de Warhol cu numai un an înainte de a muri şi fiecare autoportret are dimensiunile de 56×56 centimetri.

Pe locul al doilea s-a plasat Multiflavors de Jean-Michel Basquiat, vândut cu 12.046.250 de lire sterline, operă realizată în anul magic al lui Picasso negru, 1982.

Pe locul al treilea, Francis Bacon cu Trei Studii pentru un Portret, cumpărat cu 10.008.750 de lire sterline, sumă apropiată de estimarea iniţială. Subiectul tripticului este Henrietta Morae, portretizată de multe ori “în maniera Picasso”. Victoria atenuează recent zgomotosul eşec al unei picturi de Bacon, care a rămas nevândută în luna octombrie a anului trecut şi care fusese estimată la 60 de milioane de lire sterline.

A urmat un mic Jackson Pollock din 1950, un exemplu important de “drip painting”, tablou ce a fost expus în cea de a treia personală a artistului, la Betty Parsons Gallery din New York în noiembrie 1950, unde erau etalate şi alte capodopere ale sale, multe pictate în acelaşi an şi aflate acum în muzee importante.

Francis Outred, şeful Departamentului de Artă Contemporană şi de după Război al filialei din Londra, a anunţat pe Instagram, înaintea licitaţiei, că a fost aleasă de această data piaţa londoneză şi nu cea din New York unde s-au vândut până acum operele lui Pollock. “Aceasta este probabil a treia lucrare semnificativă a lui Jackson Pollock care se vinde pe piaţa londoneză într-un interval de 20 de ani, dar este, în mod categoric, cea mai bună” Numărul 21, cum este intitulată opera, s-a vândut cu 9.346.250 de lire sterline, puţin sub estimarea minimă.

Arta italiană a obţinut, ea singură, 21,9 milioane de lire. Fontana, Buri şi Boetti care s-au aflat în catalog în seara respectivă au intrat într-o vânzare clasică londoneză. Din 24 de pânze de Lucio Fontana, Concetto Spaziale, Attese din 1965 fusese estimată la 8.000.000-12.000.000 de lire. Preţul final n-a fost foarte diferit: 8.671.250 de lire sterline sterline. Cifră care îl poziţionează pe locul al nouălea între operele cel mai scump vândute ale maestrului Spazialismului. Este vorba despre o pânză albă, lungă de peste doi metri, căreia Fontana, pentru a ajunge la o altă dimensiune, i-a adăugat o ramă neagră lăcuită. Ea a făcut parte timp de peste 30 de ani din colecţia negustorului de artă Carla Panicali. Când a fost achiziţionată de cel care a pus-o în vânzare acum, în 1998, realizase deja un record printre pânzele artistului. Pe verso, se poate citi dedicaţia: “Ieri Tro-to Klein mi-a făcut o vizită”. Tro-to este Rotraut Klein, sora lui Günther Uecker şi văduva lui Yves Klein.

Semnat tot de Fontana, Teatrino blanco a fost cumpărat cu 464.750 de lire sterline, estimat iniţial la 200.000-300.000 de lire.

Ferro T de Alberto Burri a fost vândut cu 5.858.750 de lire sterline. Lucrarea face parte dintr-o serie de 12 piese ale asamblajului de folii laminate şi fier lucrate în mod diferit şi este datată 1959. Ca şi tabloul lui Fontana, această lucrare este de mari dimensiuni şi era estimată la 3-5 milioane de lire.

Au depăşit estimările şi Harta lui Alighiero Boetti (1.448.750 de lire sterline) şi Untitled, opera abstractă de Rudolf Stingel (1.748.750 de lire sterline), în timp ce Mucca pazza de Carol Rama a confirmat aşteptările (175.000 de lire sterline).

Printre celelalte adjudecări semnificative trebuie amintite cele două opere ale lui Peter Doig, cumpărate de Donald R. Sobey Foundation. Dacă prima lucrare a fost cumpărată imediat, a doua, Charley’s Space a avut nevoie de mai multe minute pentru a ajunge la lovitura finală de ciocan, la 10.921.250 de lire sterline. Este vorba despre una dintre picturile “zăpezii” devenit faimoase, pe care Doig le-a pictat în anii 90.

Adrian Ghenie, star al licitaţiilor londoneze trecute, a fost pe punctul de a rămâne nevândut. Licitaţia pentru opera lui a fost redeschisă şi astfel Study for “The Kaiser Wilhelm Institute” a fost cumpărată cu 488.750 de lire sterline.

O altă lucrare a lui Adrian Ghenie, Memories, a fost propusă în 7 martie, tot la Christie’s. Pictat în 2007, acest ulei pe pânză a fost achiziţionat cu 150.000 de lire sterline.

Cele mai recente lucrări ale lui Adrian Ghenie au putut fi văzute la începutul lui 2018 în două galerii berlineze, respectiv ca parte a unei expoziții (The Graces) care a marcat zece ani de la primul show expozițional al artistului, dar și ca parte a expoziției deschise la Galeria Plan B (Nightscape), al cărei cofondator a fost chiar Adrian Ghenie în urmă cu 12 ani.

Adrian Ghenie (n.1977 în Baia Mare) lucrează și trăiește în Berlin. Expoziții personale: Recent Paintings, Pace Gallery, New York (2017); Darwin’s Room, Pavilionul României la cea de-a 56-a ediție a Bienalei de la Veneția (2015); New Paintings, Thaddaeus Ropac, Paris (2015); Contemporary Art Center (CAC), Malaga (2014); On the Road to… Tarascon, Plan B, Berlin (2013, with Navid Nuur); Pie-Fights and Pathos, Museum for Contemporary Art, Denver (2012); S.M.A.K. Museum, Ghent (2010); Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2009).

Expoziții de grup: Cher(e)s Ami(e)s. New presentation of the contemporary collections, Centre Pompidou, Paris (2016); Très Traits, Fondation Vincent van Gogh, Arles (2016); Mapping Bucharest: Art, Memory and Revolution 1916 – 2016, MAK, Viena (2015); I will go there, take me home, The Metropolitan Art Center, Belfast (2015); Six Lines of Flight, Museum of Modern Art (MOMA), San Francisco (2012); Painting Forever, Kunst-Werke Institute for Contemporary Art (KW), Berlin (2013); Francis Bacon and the Existential Condition in Contemporary Art, Palazzo Strozzi, Florența (2012).