Adjudecat!

La acest sfârşit de an, o vizită la Artcurial merită toţi banii. Casa pariziană de licitaţii pune în vânzare colecţia particulară de 30 de pânze de Maurice Utrillo (1883-1955), a lui Paul Pétridès, negustor de artă parizian, dispărut în 1993, la vârsta de 92 de ani, care a fost singurul agent al lui Utrillo, de […]

Adjudecat!

La acest sfârşit de an, o vizită la Artcurial merită toţi banii. Casa pariziană de licitaţii pune în vânzare colecţia particulară de 30 de pânze de Maurice Utrillo (1883-1955), a lui Paul Pétridès, negustor de artă parizian, dispărut în 1993, la vârsta de 92 de ani, care a fost singurul agent al lui Utrillo, de […]

La acest sfârşit de an, o vizită la Artcurial merită toţi banii. Casa pariziană de licitaţii pune în vânzare colecţia particulară de 30 de pânze de Maurice Utrillo (1883-1955), a lui Paul Pétridès, negustor de artă parizian, dispărut în 1993, la vârsta de 92 de ani, care a fost singurul agent al lui Utrillo, de pe urma căruia a făcut o avere importantă în perioada postbelică, când pictura acestuia a captat interesul americanilor şi japonezilor. Implicat într-un răsunător scandal, în anii ’70, când mai multe pânze furate au fost găsite în posesia lui, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare din cauza vârstei. Pasiunea lui Pétridès pentru pictura lui Utrillo datează din 1927, când a devenit angajatul unui renumit croitor şi amator de artă parizian, Mazella. Nimic nu părea să anunţe în cipriotul Pétridès pe unul dintre cei mai mari galerişti ai secolului al XX-lea. Dar pereţii camerei de probă era acoperiţi cu lucrări de Picasso, Vlaminck, Foujita şi Utrillo, care îşi plăteau costumul lucrat de Mazella cu câte o pânză. Îndemnat de Mazella şi de pictoriţa Odette Luz, cu care se va căsători în 1929, Petrides începe să frecventeze artiştii şi colecţionarii. După câteva luni în care a făcut eforturi să se întâlnească cu Utrillo, care locuia în Montmartre împreună cu Suzanne Valadon şi cu tatăl său vitreg, André Utter, Pétridès acceptă, în timpul unui dejun, să-i pozeze lui Utter pentru un portret, contra executării unui costum, sperând că şedinţele de poză îi vor da ocazia să-l întâlnească pe Utrillo. Într-o zi, Suzanne Valadon i l-a prezentat în sfârşit pe fiul ei, murdar, neîngrijit, într-o cameră în dezordine. „Mi s-a strâns inima şi dezorientat n-am putut să spun nimic”. Suzanne Valadon i-a spus: „În schimbul unei picturi, ai să-i faci un costum”. „Albastru”, a adăgat Maurice. Această întâlnire a marcat relaţia dintre cei doi. În 1937, Petrides îşi deschide o galerie de artă şi devine agentul exclusiv al lui Utrillo. O relaţie care l-a ajutat pe pictor să trăiască şi i-a adus galeristului, după moartea artistului, o avere.

Picturile acoperă cele trei mari perioade de creaţie ale pictorului. În tinereţe, Maurice nu era interesat de pictură. Suzanne Valadon îl învaţă şi-l obligă să picteze la ieşirea lui din spitalul psihiatric, în 1900, după ceea ce am numi astăzi o cură de dezalcoolizare. Pétridès l-a încurajat pe Utrillo să picteze tablouri de mari dimensiuni, cum ar fi „Impasse Traîné din Montmartre”, estimată în această licitaţie la 250.000-350.000 de euro. Prima perioadă, a pictorului, cea numită „de la Mantagny (1903-1909), este ilustrată prin „Negustorul de culori din Saint-Ouen” (120.000-160.000 de euro). Artistul lucrează într-o pastă compusă din ghips, var şi nisip, ca în „Strada Tholozé din Montmartre” (180.000-250.000 de euro). Destul de numeroase sunt şi operele din „perioada colorată” (1915-1955), printre care, un paravan, format din patru panouri, estimat la 450.000-600.000 de euro. Să mai adăugăm „Biserica Sainte Margueritte”, estimată la 80.000-130.000 de euro.

Maurice Utrillo, Sacre-Coeur de Montmartre

După suita de scandaluri, Drouot pare să aibă un bun sfârşit de an. Zece societăţi de vânzare s-au asociat timp de o săptămână, pentru 12 şedinţe de licitaţie, ocupând în întregime primul etaj de la Hôtel Drouot. „Doream să organizăm chiar în acest moment al anului vânzări de calitate la Drouot, reunind confraţi care au aceeaşi etică şi aceleaşi metode de lucru”, a explicat comisarul priseur Pierre-Yves Lefèvre. Programul este divers, de la colecţia de animale a lui Ferri la mobile şi tablouri vechi, de la Beaussant Lefèvre, la care se detaşează un Hubert Robert, „Pasaj” (30.000-40.000 de euro), piese de argintărie la Vincent Fraysse, cum ar fi o solniţă pentru mirodenii din 1704, la mobilier la Baron Ribeyre Mathias, cu un interesant birou cu cilindru semnat de Riesener. „Răspunsul nostru la criză este organizarea unor licitaţii frumoase şi imaginarea unor noi servicii, cum ar fi crearea unui decor efemer”, a declarat galeristul Alexandre Giquello.

Italia şi Elveţia, via Viena

La celebra Casa de licitaţii „Dorotheum” din Viena, sfârşitul de an se anunţă triumfal. Timp de o săptămână „Dorotheum” oferă categoriile de artă care i-au adus renumele: bijuterii de autor, artă modernă şi contemporană. Accentul este pus pe piese din secolul al XX-lea, cum ar fi un „Portret al Giulanei Benetton”, fondatoarea Casei omonime, semnat de Andy Warhol, estimat la 250.000-300.000 de euro, sau o lucrare de Gunther Uecker, membru al faimosului grup „Zero”, creată pentru Bienala de la Veneţia din 1970, estimată la 100.000-120.000 de euro.

Pentru vânzarea de artă modernă, organizatorii au ales o călătorie în Italia. Un peisaj de Gino Severini, „Vedere a Bisericii Sfântul Petru din Roma” (100.000-150.000 de euro) sau lumina blândă din insula San Giorgio, surprinsă de Giorgio de Chirico (180.000-250.000), pot stârni dorinţa colecţionarilor. La capitolul bijuterii, la preţ sunt piesele semnate de designeri ca Diego Giacometti, Etore Sottsass şi Ron Arad, sau de cei doi reprezentanţi austrieci ai Art Nouveau-ului, Koloman Moser şi Joseph Hoffman. Reţine în mod special atenţia o brăţară cu diamante albe şi galbene, de101 carate, estimată la 110.000-140.000 de euro. De altfel diamantele par să domine în preferinţele cumpărătorilor în această perioadă.

O cu totul altă atmosferă la Casa Koller, care propune câteva zile în compania artei tribale, a bijuteriilor şi ceasurilor, a mobilelor franţuzeşti din secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, dar şi a artei moderne şi a celei elveţiene. Koller este unul dintre cei mai importanţi specialişti în pictură elveţiană şi organizează, de două ori pe an, şedinţe speciale. De data aceasta, centrul de interes îl constituie „Portretul Giuliei Leonardi”, de Ferdinand Hodler (1853-1918), estimat între 215.000 şi 285.000 de euro. I se adaugă două opere ale familie Giacometti: un „Peisaj de iarnă, Valea Engadine”, celebră pentru oraşul Saint-Moritz, de Giovanni Giacometti, tatăl lui Alberto Giacometti (280.000 de euro), şi un „Portret de ţărancă” de Augusto Giacometti, vărul lui Albert, care a fost elevul lui Eugène Grasset (400.000-450.000 de euro). Printre marile nume ale artei moderne propuse de Koller în aceste zile să-i menţionăm pe Alfred Sisley, cu „Malul râului Loing la Saint-Mammés” (285.000-300.000 de euro), şi Paul Klee, a cărui acuarelă este evaluată la 180.000 de euro. Desigur, nu se poate vorbi despre Elveţia făcând abstracţie de ceasuri. Oferta de la Koller cuprinde atât un cronograf de la Patek Philippe, din 1953 (130.000 de euro), cât şi un Rolex „Jean-Claude Killy” (80.000 de euro). Cum gustul pentru mobilierul franţuzesc pare să se menţină, o comodă semnată Deforges a fost estimată la 70.000 de euro, iar o piesă de Breguet, în jur de 260.000.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.