Agitație în Cimitirul Bellu. Voluntarii mișcă lucrurile, nu PMB

In locul în care oamenii simt nevoia să comunice în șoaptă, desi nimeni nu le cere asta, s-a vorbit un pic mai tare. Și cu zâmbetul pe buze, și cu emoție. A fost ziua așteptată de voluntarii care, cu eforturi proprii, au schimbat o parte dintre panourile indicatoare către monumentele funerare.

Da, cu fonduri din salariile noastre, povestește Iulian Tănașcu, presedinte al Asociatiei Călător prin România, unul dintre initiatorii acestui proiect. Alături de el au fost Călina Iuliana Andreea și Robert Andrei Costache. Iulian Tănașcu precizează că, în urmă cu patru ani, a mers la PMB pentru a prezenta proiectul și a solicita bani doar pentru panourile fizice. Restul, munca, documentarea, se făceau benevol. Cum nu au găsit deschidere de la PMB, s-au orientat către Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane unde lucrurile au stat diferit. Oricum, apoi a început munca. „Am documentat cruce cu cruce timp de patru ani, fiindcă nu poți să faci o hartă dacă nu știi ce e acolo. A fost muncă serioasă și grea, dat fiind că în acest cimitir sunt o sută și ceva de mii de cruci!!

In timp ce ne plimbăm prin cimitir și îi urmăm pe angajații care montează noile panouri, Iulian Tănașcu se mai oprește din când și exclamă: Doamne, nu imi vine să cred! In sfârșit! După patru ani! Nu am dormit nopți, aveam discuții până târziu, cum să facem să fie mai bine, și uite că în sfârșit am reușit” spun el foarte emoționat.

Patru dintre cele șase panouri noi care au fost montate sunt într-un contrast zdrobitor cu monumentele funerare, crucile sau mormintele. Multe au nevoie de ajutor. Nu contează că în acest cimitir sunt îngropați Mihai Eminescu, Marin Preda, Iulia Hașdeu sau alte și alte personalități despre care mulți am învățat la școală.

Grija față de acest loc plin de istorie pare la genunchiul broaștei, după cum se vede în imagini.

Momentul schimbării panourilor a adus cu el o energie aparte. Hărțile, realizate de Leonard Pandrea în stilul celor de la Père Lachaise, sunt mai mult decât simple instrumente de orientare. Sunt o punte între trecut și prezent, între cei care au fost și cei care vin să îi caute.

Cele 100 de personalități incluse – alese chiar din sugestiile vizitatorilor – sunt poziționate exact. Acum, poveștile lor pot fi descoperite prin coduri QR traduse în 32 de limbi. Turistic și accesibil. Așa cum ar trebui să fie memoria.

Unde au fost montate hărțile

zona militară
zona capelei centrale
intrarea dinspre Cimitirul Eroilor Revoluției
figura 9

Celelalte două panouri vor fi montate la finalul lunii.

Agitație în Cimitirul Bellu – voluntarii care țin locul în viață

În spatele acestui rezultat stau mai ales voluntarii. Oameni care nu cer nimic, dar oferă enorm. Ei sunt cei care documentează, fotografiază, traduc, arhivează. Ei sunt cei care fac tururi ghidate și transformă Bellu într‑un muzeu în aer liber, chiar dacă oficial încă nu este recunoscut ca atare.

Fără ei, Bellu ar fi doar un cimitir. Cu ei, Bellu devine o inimă care bate.

Adevărurile care dor

În timp ce voluntarii lucrează cu suflet și se dau peste cap să facă totul ca la carte, realitatea rămâne dură:

cimitirul nu este păzit cum ar merita
intră cine vrea, când vrea
s‑a furat, s‑au profanat morminte
multe cruci sau locuri de veci au fost cotropite de buruieni
nu există o statistică clară a monumentelor
patrimoniul e vulnerabil

Bellu ar putea fi o resursă culturală uriașă. Deocamdată, e o comoară lăsată prea des la voia întâmplării. Și a voluntarilor!

O idee firească: taxă pentru tururile ghidate

În timp ce voluntarii muncesc gratuit, organizatorii privați de tururi ghidate câștigă bani. O idee bună ar fi ca parte din acești bani să se întoarcă în cimitir. Nu ca o sancțiune, ci ca o normalitate. Bellu are nevoie de protecție, iar protecția costă.

„Sunt mulți ghizi care fac operațiune de profil în Cimitirul Bellu însă nimeni nu plătește vreo taxă la ACCU, deși unii câștigă bani frumoși”, atrage atenția Iulian Tănașcu.

Fotografiile de pe monumente, o arhivă neprețuită

Fotografiile vechi de pe cruci sunt uneori singurele imagini rămase ale unor personalități dispărute. În alte țări, astfel de fotografii sunt digitalizate și protejate. La noi, încă stau în ploaie, în vânt, în timp.

Ele ar putea deveni o resursă istorică extraordinară – dacă ar fi protejate.

Un proiect făcut din inimă, nu din bani

Asociația Călător prin România a susținut integral proiectul. Niciun leu din fonduri publice. Doar oameni. Doar pasiune. Doar dorința de a face bine. Dar, mai ales, dorința de a păstra memoria celor plecați făcând ceva bun pentru cei care vin după noi.