Al doilea elefant

Nici nu s-a instalat primul Guvern PSD de după 2016, și Iohannis avea deja informații despre o ordonanță de amnistie. O fi fost ceva în lucru: în fond, sute de primari din țară o așteptau ca să scape de urmările unor acuzații de conflict de interese sub care se aflau. La ora aceea nu erau cunoscute protocoalele secrete și urmările lor.

S-a spus că președintele Iohannis va fi unul tenace… Tenacitatea săsească… Cine să știe că tenacitatea sa va urmări o singură țintă: să nu fie dată o amnistie?! Adică: să nu scape Dragnea de condamnarea ce i se pregătea. Era singura cale prin care Iohannis mai vedea posibil un nou guvern al său. Dorința prezidențială a devenit inima mișcării Rezist, singura din lume, probabil, care s-a născut ca un fel de poteră populară pentru arestarea cuiva.

Tenacitatea săsească a renunțat repede la ideea unui nou proiect de țară. În fond, ca să fie elaborat acest proiect era nevoie și de PSD la masă, or PSD – iată târzia revelație prezidențială – ascundea un „penal” chiar la vârful său. Care ce dorea, potrivit președintelui și mișcării Rezist? Să pună Justiția la cheremul său. Mai precis: să o ia de sub cheremul unora și să o pună la cheremul altora.

Datorită tenacității lui Iohannis, Justiția a rămas până în prezent la cheremul președintelui, așa că n-am putut afla dacă și cum ar fi trecut la cheremul lui Dragnea. Mișcarea Rezist e singura care părea că știa cum. Încă pare că mai știe, deși Dragnea e cu un picior în pușcărie.

Să nu ajungă Dragnea președinte, căci va pune șaua pe Justiție. Cum? Exact cum face președintele Iohannis? Da, dar el o face pentru a stârpi corupția, nu pentru a elibera corupții din pușcării.

Ăsta e tot tabloul mental al epocii Iohannis! Ce protocoale?! Ce corupție în Anticorupție?! Și Băsescu fusese tenace în a-și beli adversarii, dar atât de unilateral mental și politic ca Iohannis n-ar fi putut fi nici cu pistolul la ceafă.

Pe 10 august a fost „scris” un mesaj: uite ce vei păți dacă dai amnistia!