Cu un an înaintea alegerilor legislative din 2013, Angela Merkel a fost realeasă cu un număr record de voturi în fruntea Uniunii Crestin-Democrate, iar rivalul ei social-democrat, fostul ministru de Finanţe Peer Steinbruck, a început campania sa cu stângul.
Candidatul a recunoscut că a făcut o avere frumoasă prin tranzacţii financiare cu grad mare de risc în perioada 2008-2010, o activitate pe care partidul său o condamnă, şi a trebuit să recunoască şi faptul că a preferat să conferenţieze pe bani frumoşi în loc să participe la şedinţele Bundestagului. El a foslosit totuşi biletele gratuite puse la dispoziţie de Deutsche Bahn pentru a se deplasa la conferinţele amintite.
Iată cum comentează presa germană această situaţie, într-o revista a presei realizată de Der Spiegel.
“Angela Merkel este o minune a perioadei post-ideologice. După Fukushima a devenit ecologistă. Dar a rămas şi conservatoare. Spre exemplu, ea sprijina subsidiile pentru părinţii care stau acasă cu copiii. Iar ea este şi liberală chiar. Uniunea Creştin-Democrata, dacă e să te iei după discursul lui Merkel, este un avocat al taxei pe tranzacţii financiare şi al salariului minim. Merkel are câte ceva pentru fiecare.”
“CDU nu a atras niciodată atenţia prin dezbateri adevărate. În era Merkel, partidul a intrat chiar într-o comă intelectuală. Este preţul pentru a o fi lăsat pe Merkel să conducă pe o linie de centru, în ape tulburi. Este adevărat: baza conservatoare a partidului se plânge, CDU a pierdut marile oraşe şi devine o maşină de produs aplauze. Dar CDU încă poate să facă alianţe cu social-democraţii, cu Verzii şi cu liberalii. Opoziţia este ca iepurele, iar Merkel este ca ţestoasa care aşteaptă la linia de soire. Poate oare opoziţia să repare situaţia asta?”, scrie cotidianul de stânga Die Tageszeitung.
Publicaţia de centru-stânga Suddeutsche Zeitung scrie: “A fost o vreme când CDU era mândru că este un partid inteligent. Astazi ei sunt mulţumiţi că sunt reprezentaţi de un cancelar de succes. CDU crede că, cu Merkel, vor guverna mereu. Dar guvernele federale nu se formează prin aplauzele venite după un discurs lipsit de sclipire al lui Merkel. Guvernele se formează prin coalizare. Iar partenerul de coaliţie al CDU s-a topit…Merkel a limitat colaborarea cu liberalii din coaliţie, însă acum ar fi la fe de bucuroasă să guverneze cu social-democraţii sau cu Verzii.”
“Merkel a început un proces de reconstruire completă a Uniunii Europene. Nu conteaza cum se termină; acest proces va rămâne o parte a moştenirii ei. Cetăţenii furioşi o acuză deja de trădare. Dar se pare că majoritatea germanilor o cred atunci când spune că nu exista un leac miraculos care să aducă, fără durere, sfârşitul crizei euro. Chiar şi opoziţia, care ar prefera să o acuze pe Merkel că a luat-o pe calea greşită în lupta cu criza euro, o susţine de fapt cu fiecare vot pe care i-l dă în parlament. Aşadar, nu este de mirare ca CDU nu are de ales decât să o omagieze pe Merkel. Cu ea la conducere, CDU pare mai puternic decât a fost de multă vreme”, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung.
“Merkel este ca un manager. Şi-a pus partidul să ţină o dietă strictă. Pentru Merkel, munca înseamnă să guverneze, să salveze euro şi UE. Iar electoratul o urmează, după cum arată cotele ei de încredere stabile. Alegerile vin, iar Merkel vrea să câştige cu CDU. Care va fi partenerul cu care va guverna? Cu siguranţă că ea preferă să se gândească la asta mai târziu”, scrie Berliner Zeitung.