„Am devenit lacomi şi asociali”

Cum poate cineva care a declarat un venit anual de 25.000 de euro să transfere în străinătate 52 de milioane de euro? Ce venit suplimentar ar trebui să realizeze cineva care a plătit taxe de 5.588 de euro in 2010, dar a transferat în străinătate 9,7 milioane de euro? Sunt cazuri din cele 1.991 ale aşa-zisei “liste Lagarde”, întocmită cu sprijinul băncilor elveţiene, pentru a-i descoperi pe evazioniştii greci, scrie Der Spiegel.

Interesant este că bietul stick USB pe care Christine Lagarde i l-a oferit omologului ei elen în 2010, când încă era ministru de Finanţe al Franţei şi nu directoare FMI, a fost rătăcit. Actualul premier a ajuns să ceară o copie. Rezultatul este că din sutele de cazuri de evaziune nu au fost urmărite decât zece.

La fel de putin s-a lucrat şi la o listă mai scurtă, cu 60 de nume ale politicienilor implicaţi in grave cazuri de evaziune si frauda. Se cunosc doar cazurile fostului presedinte al parlamentului si a doi fosti miniştri, implicaţi în spălare de bani şi fraudă fiscală. Mai este apoi prefectul din Salonic, Panagiotis Psomiadis, care a primit un milion de euro din bani publici pentru proiecte care nu au fost niciodată realizate. Se speculează ca este implicat în afaceri cu mafia imobiliară din Grecia. Nu se întâmplă nimic cu Psomiadis, care în mai a fost şeful de campanie în nordul Greciei al actualului premier Antonis Samaras.
Mergând către cazurile mai mărunte, dar la fel de relevante, Dr Spiegel arată că primarul unui oraş de 14.000 de locuitori din Thessalia, care a declarat doar un salariu de 1.500 de euro pe lună, are în conturi 2,8 milioane de euro.

IKA este cea mai mare casă de ajutor reciproc din Grecia şi a fost într-atât de solicitată încât acum nu mai are deloc capital. Însă, cu toate acestea, se găsesc fonduri pentru împrumutatea tuturor rudelor angajaţilor, fie ei din conducere sau de la nivelurile inferioare. Aşa se găsesc fonduri şi pentru ajutoarele sociale ale celor 700 de nevăzători de pe insula Zakynthos, unde în realitate sunt doar 60 astfel de cazuri.

Şeful Transparency International din Grecia, Costa Bakouris, arată că este aproape imposibil de limitat corupţia într-o perioada de maximă presiune economica. Se adaugă apoi justiţia ineficientă şi birocraţia stufoasă. El însuşi declară că a lucrat pentru statul elen în timpul pregătirilor pentru Olimpiada din 2004, atunci când a fost concediat. Motivul: a refuzat să accepe contracte de trei ori mai scumpe decât cele semnate de statul australian pentru Olimpiada de la Sydney.
Moştenirea corupţiei este transmisă din generaţie în generaţie, iar Bakouris spune: “Stăm foarte rău ca societate. Am devenit răi. Suntem lacomi şi asociali.”