Andrei Marga: Corectitudinea politică

Fiind acțiune colectivă, politica a presupus oricând, în primul rând din partea aderenților la un partid sau altul, organizare și respectarea unor opțiuni – o anume disciplină în relații. În condițiile modernității târzii, partidele propriu-zise și-au stabilizat baza, rândurile lor au fost organizate riguros, doctrinele lor au devenit mai pretențioase, liderii au devenit șefi și au cerut disciplină. S-a pretins pe față alinierea și, într-o măsură, „corectitudine”.

Cum se știe din istorie, partidele organizate sub leninism au promovat disciplinări severe. „Centralismul democratic” a devenit nucleul funcționării – fiind mai mult centralism decât democrație. Sub el, teoria a fost confundată cu strategia, aceasta a fost redusă la chestiuni de tactică, cele de tactică la probleme curente, iar problemele curente au fost stabilite de șefi în lupta pentru putere. „Cine nu-i cu șeful, e împotriva direcției”, suna regula tacită. Devierea se sancționa prompt, atrăgea dizgrația, chiar și sancțiuni civile, până și condamnare. În numele „corectitudinii politice” au fost reprimări, chiar crime.

Partidele amintite au ilustrat „corectitudinea politică” clasică. Între timp, însă, benefic pentru generațiile active astăzi, drepturile omului, libertățile și democrația pluralistă s-au instalat, inclusiv în constituții. Pasul a fost de enormă importanță și, pe bună dreptate, covârșitoarea majoritate a oamenilor îl salută. Este natural, în definitiv, să gândești liber, să-ți exprimi părerea onest și răspicat, să folosești argumentarea în cadrul democrației. Spiritul, cum insista Hegel, este prin natura sa liber, încât orice îngrădire este contra naturii.

Numai că nu poți opri libertatea spiritului nici chiar după ce s-au instalat drepturile omului, libertățile și democrația. Hegel avea dreptate, libertatea spiritului este de neoprit. Istoria nu privilegiază vreo formațiune, fiecare organizare trebuind să se confrunte cu exigențe umane și nu se poate bloca.

Am în vedere, când spun aceasta, trei rațiuni. Este normal să aperi cadrul bazat pe drepturile omului, libertățile și democrația, dar nu poți spune că în jur nu sunt derapaje, nedreptăți și abuzuri care nu pot fi înlăturate fără schimbări. Tocmai acest cadru încurajează la abordare critică și o justifică. Mai mult, nimeni nu are, har Domnului, monopolul adevărului, libertăților și al drepturilor omului. Acestea nu se încheie cu cineva. Logic, a considera o democrație ca unică democrație nu este democratic. Iar peste toate, nu se poate opri evoluția situațiilor și alternativelor, a percepțiilor și a ideilor oamenilor.

Este fapt istoric acela că politicile comuniste au intrat în muzeu, dar „corectitudinea politică” a revenit. A revenit în societăți actuale la partide opuse, luând o formă nouă. Cea veche era legată de politica de partid care țintea la comunizarea vieții și a ajuns în practică la strivirea drepturilor și libertăților. Cea nouă este legată de neoliberalism, care a extins libertățile, după ce le-a rupt de răspunderile de care mai erau legate. Aidoma marxismului răsăritean, care a făcut din modul de producție cheia de boltă a istoriei, neoliberalismul a făcut această cheie din competiția pe piață. Ambele au subordonat societatea. Ele au ajuns, în măsuri diferite, la asumpția iluzorie că istoria s-ar fi încheiat și tot ce mai este de făcut ar fi să fie urmați cei care ajung să decidă.

Or, lumea s-a schimbat. Lumea formată în 1989 – cu globalizarea comercială, aplicarea terapiilor de șoc, extinderea democrației liberale, deschiderea frontierelor, prevalența capitalului financiar, intensificarea schimburilor, relativizarea suveranității statelor, o supraputere solitară – a intrat de altfel demult în schimbare. A început corectura globalizării chiar în țara care a inițiat-o. Democrația liberală a dovedit capacitate de a disloca autoritarisme, dar și sub ea au avut loc sărăcirea unei părți a populației, instrumentarea justiției, slăbirea statelor, creșterea tensiunilor. Frontierele s-au deschis, dar mulți oameni s-au pus în mișcare disperați, într-o nouă migrație a popoarelor. Fără stat competent și cultură a întreprinderii, terapiile de șoc au dus la distrugeri de capacități de producție. În lume și-a făcut loc o geometrie variabilă a supraputerilor economice, militare, politice și culturale.

În jurul anului 2010, s-a și intrat într-o lume diferită. Democrația s-a diversificat, cu efecte variate – s-a ieșit benefic de sub controlul unor doctrine, dar, în multe locuri, s-a revenit la dogmatism, la alt dogmatism. Terorismul s-a extins, încât la frontiere se reiau controalele. Dezvoltarea se dovedește dependentă de eforturi interne bine organizate, iar statul național își reia rolul. Nicio problemă majoră nu se mai rezolvă fără conlucrarea statelor. Suveranitatea statală tinde să revină în poziția de reper.

Mai nou, însă, se înmulțesc încercările de a smulge societăți întregi din tradiție, în care până și vocabularul distincției „bărbat” – „femeie” este pus la îndoială. Inteligența artificială începe să fie folosită pentru a elimina omul de la decizii, digitalizarea se ia ca paravan pentru a pune capăt democrației, iar noile achiziții ale geneticii sunt invocate pentru trecerea la „postumanism”. Se speră ca „progresismul” să înlocuiască viziunile cuprinzătoare asupra realității.

Sub aspecte cruciale, a fost întrecută și taxonomia capitalism, socialism, corporatism, în jurul căreia s-a profilat „corectitudinea politică” a secolelor precedente. La propriu, nu mai găsești capitalismul conceput de Adam Smith, Andrew Jackson sau chiar Max Weber, căci un capitalism matur rămâne competițional și exclude, totuși, continua intervenție a statului și refeudalizarea. Socialism, așa cum a fost acesta prefigurat de la Rosa Luxembourg, la Thomas Piketty, nu este, căci forța intereselor individuale este copleșitoare și lasă puțin loc redistribuirii în favoarea nevoiașilor. Corporatism nu este, căci societățile sunt brăzdate de clivaje, iar acordul de bază al grupurilor sociale lipsește.

Beletristica și memorialistica sunt pline de experiențe ale „vechii corectitudini politice”. De aceea, destui nici nu mai văd în istorie altceva. În anii cincizeci, se trăia propagandistic din acuzarea „societății burghezo-moșierești”. Azi, mulți trăiesc din acuzarea „regimului comunist”, fără a mai vedea ceea ce oamenii trăiesc. Și unii și alții ignoră istoria și datele vieții.

Îngrijorător este însă acum faptul că ceea ce se numește deja „noua corectitudine politică” reia năravuri ale celei vechi. Din liberalitatea aflată la baza și în miezul modernității, mai exact din generalitatea libertăților și drepturilor, noii „corecți politic” nu au învățat mare lucru – probabil că nici nu le-au înțeles. Mai curând, ei au preluat, în fapt, mijloace ale leninismului, pe care pretind că îl combat: aceeași convingere tacită că istoria culminează în organizările prezentului, aceeași reactivitate cu etichete și sancțiuni la devieri, aceeași periclitare a deschiderii naturale a minților și aceeași pliere la șefi vremelnici.

Ca și cea veche, „noua corectitudine politică” aduce cu sine cecitatea și aplatizarea minților. S-a și umplut în jur de vociferări care fac dogme din simple distincții politice. Acum, de exemplu, din distincția între „democrație și autoritarism”, fără a observa că în practică, din nefericire, autoritarisme, de odinioară și de azi, dintre cele mai blamabile, au apărut pe terenul democrațiilor. Distincția amintită, ca să fim limpezi, nu este lipsită de bază, dar dogmatizarea ei, presupusă de „corectitudinea politică”, este infirmată de fapte.

În jur abundă confuziile. Un exemplu este confuzia între declarații comune, acorduri de la un moment dat și dreptul internațional. Mai precis, se ia ca „drept internațional” un acord sau altul dintre state, convenabil unor decidenți de azi, ceea ce este de la început fals. Dreptul internațional rămâne însă în esență drept istoric consacrat de tratate.

Un alt exemplu este abordarea situației din Europa actuală. După confruntarea argumentelor, pro și contra, este clar că integrarea europeană este soluția mai bună. Este însă la fel de clar că fără respectul suveranității naționale, se ajunge nu la unitate, ci la noi dependențe, stagnări și tensiuni în Europa. Și astfel se trădează tocmai proiectul postbelic al unificării Europei.

Ca și cea veche, „noua corectitudine politică” aduce cu sine sterilitatea. Cu cât este mai vehementă, cu atât performanțele devin mai modeste. Ca un exemplu, „corecți politic” de azi nu au fost în stare să evite alunecarea societăților lor în crize. Ei nu au putut să asigure destui pași înainte. Nici să dea imaginea cuprinzătoare a lumii în care trăiesc și a perspectivelor ei. Nu s-a putut scrie nici măcar istoria ultimei jumătăți de secol, nu s-a putut elabora teoria societății care să încorporeze învățămintele cotiturilor și rupturilor recente ale istoriei și nu s-a putut elabora arta și filosofia pe care noua experiență istorică le justifică. Sub numeroase aspecte, „corecții” trăiesc de fapt din trecut.

Fiecare își poate da seama de diferența dintre a fi tu însuți și a accepta „corectitudinea politică” observând experiența lui Thomas Mann. Se știe că celebrul romancier s-a adresat frecvent din SUA, pe calea radioului, națiunii germane, aflată sub regimul lui Hitler, și a chemat la răsturnarea acestuia. Dar, așa cum ne spun biografi mai noi (vezi Colm Toibin, Magicianul, 2021), în 1945, la revenirea în vizită în Germania, oficialii momentului i-au cerut să nu viziteze Germania de Est, căci ar face implicit propaganda regimului de acolo. Thomas Mann a răspuns: „Sunt cetățean american. Cred în multe libertăți, inclusiv în propria mea libertate, când vine vorba să vizitez țara în care m-am născut…. Deși sunt cetățean american, rămân un scriitor german, credincios limbii germane, în care mă simt cu adevărat acasă….Dacă merg acolo în vizită, spun ce vreau eu. Nu există restricții”. Thomas Mann a vizitat atunci Weimar-ul. A declarat jurnaliștilor că merge în Germania de Est pentru a sublinia unitatea Germaniei și nu vede motive să nu meargă unde consideră de cuviință. Asta nu a însemnat să treacă de partea propagandei regimului din Germania de Est. Thomas Mann a repetat că nu este cu comunismul, dar aceasta nu l-a împiedicat să respingă „corectitudinea politică”.

Dificultățile noii „corectitudini politice” se observă cu ochiul liber. Spre a-ți da seama de ele, este destul să observi nemulțumirile de azi din diferite țări față de gestiunea prăfuită și de simplismul decizional în relațiile internaționale. Sau aspirațiile cu privire la întoarcerea feței spre realități, denunțând prizonieratul față de orice trecut. Sau năzuințele din diferite țări de a ieși din alternative încorsetate ideologic. Sau constatările exacte că încadrarea în actuala „corectitudine politică” înseamnă, mai ales pentru țări mijlocii, condamnarea la a deveni irelevante în noua diviziune a lumii în blocuri militare. Sau neputința de a articula rezolvări durabile la problemele dezvoltării proprii, ieșind dintr-un „mondialism” prost însușit, spre asumarea suveranității naționale în cadre juridice, economice, culturale elaborate. Sau, ceea ce se acuză tot mai des în Europa, revenirea la politici compromise ale anilor treizeci – nazismul și stalinismul.

Suntem astăzi într-o lume în care, uimitor, „voința de putere” a colonizat mentalități. Cred că Nietzsche ar fi uimit de o asemenea confirmare a anticipării sale. Aș aminti însă că autorul Voinței de putere a reflectat până la capăt asupra diferenței dintre „voința de putere” creatoare de cultură și „voința de putere” care duce la exercițiul fizic al forței. Din multe considerente, ar fi cazul recitirii filosofului și al unei noi înțelegeri a observațiilor sale, plecând acum de la realități. Nu cumva ar trebui să fim alarmați de triumful celei de a doua „voințe de putere”?

„Noua corectitudine politică” confundă și ea, precum cea veche, ideologiile și propaganda cu valori ale modernității. Astfel că cine nu acceptă, cu bune motive, ce spune, la rigoare, un șef amator și agresiv, ar fi „trădător” al modernității! Derivare ilogică, jalnică moral și stupidă în urmări!

Dacă este să se verse într-o acțiune de un fel oarecare în societate, științele sociale nu pot ignora ceea ce se petrece în oricare domeniu al vieții, chiar dacă pierd reducându-se la vreunul. De aceea, și în disciplinele lor, accesul la realitate și, astfel, înnoirea, presupun eliberarea de „corectitudinea politică” și revenirea la gândire cu capul propriu. Nu se iese din crizele societăților actuale decât emancipând mințile și folosindu-le. Este din nou ora ieșirii din supușenie, spre creativitate.

Modernitatea a intrat în societatea mediatică, cu comode preluări de idei și clișee de la unul la altul. Heidegger a sesizat mai bine ca oricine deosebirea dintre „ceva gândit și ceva auzit undeva” – distincție foarte oportună în epoca expansiunii ideologiilor și a propagandei, care încapsulează gândirea. Ca dovadă în plus, în deceniile recente creativitatea intelectuală s-a și atins de către cei care și-au asumat restabilirea gândirii proprii și o nouă concepere a întregului vieții și lumii. Valorile modernității – libertatea și democrația – au nevoie stringentă de o reconceptualizare capabilă să le valorifice și promoveze într-o lume schimbată. (Din volumul A.Marga, Vocația gândirii, în curs de apariție).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 8
Andrei Marga 599 Articole
Author

29 de Comentarii

  1. Se trăiește, într-adevăr prea mult cu fața spre trecut.Foarte bună argumentare a nevoii de creație și de înnoire a viziunilor. Este chiar datoria intelectualilor nu să cedeze corectitudinii politice, ci și gîndească și să dea tabloul realităților ce sunt în fața ochilor. Aștept cartea.

  2. Tot degeaba .Fara a intelege cit de importanta este federalizarea UE totul se reduce la accepta comunismul .Mascat, dorul de comunism ,atunci cind erau si ei ceva ii impiedica pe unii sa vada imensele sanse acordate Romaniei si romanilor .Fara accederea la NATO si UE Rmania nu mai exista in granitele ei cunoscute .„Mortul de la groapa” nu se ma dezgroapa in Europa zilelor noastre.Degeaba au incercat rind pe rind : Dragnea ,Dancila ,Orban ,sau Barna si Drula sa ne aduca in fata iliberalismul celuilalt Orban de Budapesta asa cum se inceraca si acum cu Forta Dreptei (vedeti vicepresedintii formatiunii in cauza )Iohannis ii va invinge si de asta data .Romanii au inteles deja .Le-a trebuit aproape doi ani ca sa poata face diferenta intre mesajul lui N.Ciuca si mesajul celorlalti politicieni ce nu au nimic de oferit natiunii roamne ei find in intregime atasati Moscovei (AUR si Sosoaca )sau Budapestei .Din fericire girantul democratiei in Romania (K.W.Iohannis )impreuna cu intreaga adminbistratie liberala si cu N.Ciuca (romanul absolut ) au performat si au aratat natiunii care sunt binefacerile accesarii fondurilor europene si a sumelor imense de bani din PNRR.Iohannis ,o data cu aparitia triunghiului politico- militar : Rep.Moldova ,Ucraina si Romania (i se datoreza integral) a devenit o mare putere militara ce a spulberat visele lui Orban de buidapesta si a celorlalti sefi de state ce au granita cu romania .O armata formata din aproape 500 de mii de luptatyori bine ecipati si antrenati in comun este imbatabila .Aceasta imensa gaselnita a lui Iohannis aparauta cu acordul fortelor NATO European ne face de neinvins .Curind Ucraina si Rep .Moldova intra la pachet in UE. In tara Forta Dreptei asociata Budapestei nu trece de 15 procente ca si AUR plus SOS.Se vor alia toate aceste forte impotriva romanului„ absolut” Nicolae Ciuca asa cum au facut la fosta motiune de cenzura cu Orban( nu cel de budapesta) si Barna in prim plan .

  3. Tot incult, cu clișeele johanismului și băsismului în gură, bădie Esop, tot pe acolo. Te legi de Forța Dreptei și AUR. Păi deocamdată sunt singurele care primenesc peisajul. Îți place, cum zici Johannis. Pesemne ești trimis de la Cotroceni.Foarte bine. Nu vezi în ce hal a fost adusă țara: sărăcie, încălcarea și a democrației care era, propagandă pentru copii, ca a matale. Nici democrația, nici UE, nici Occidentul nu au nevoie de cotrocei, nici de inși ca mata. E nevoie de capete informate și cinstite, care pot judeca. Ce spui sunt clișee de propagandă ieftină. Adevărurile de care avem nevoie ca să fim liberi și respectați sunt în afara căpșorului matale. S-a schimbat lumea și este, cum bine zice cineva, de vederi cu totul noi.

  4. @ Esop.. Ukraina și Moldova garantat nu intră in UE,.. Ar fi o jignire gravă și o dublă măsură impardonabilă, a celora deja in UE,.Forțările șoroșiste ale ursulei nu pot fi trecute,. E minimul normalității..

  5. Dacă se micșorează bugetul prin scoaterea oricărui bir (impozit, TVA, accize, certificate și alte denumiri ale birului) nu va mai fi nici clasă politică nici aparat administrativ.
    Oriunde-n lume oamenii au trăit cel mai bine în lipsa tătucului atotputernic: SUA și Canada pînă la impunerea, pe ușa din dos, a impozitelor pe venit, Oltenia…
    Citat: Timp de 35 de ani (1735-1770), “Ţara lui Papură Vodă”, a devenit, aproape fără voia ei, un fel de stat independent: Țara Românească nu o putea revendica pentru că aparținea Imperiului Habsburgic, iar după 1739 domnitorii fanarioți n-au avut puterea necesară să se impună fără acordul oltenilor. Pe de altă parte, turcii, care erau încolțiți de ruși și austrieci, au stat deoparte, mulțumindu-se să întărească paza cetăților de la Dunăre, de teama atacurilor și jafurilor haiducilor. Paradoxal, acest interval istoric a fost de-a dreptul benefic pentru Oltenia. Fără sistem legislativ, dar și fără tributuri și taxe plătite turcilor, austriecilor sau fanarioților de la București, viața majorității populației s-a îmbunătățit. Boierii au asuprit mai puțin țăranii, de teamă ca aceştia să nu-şi facă singuri dreptate, comercianții și boierii și-au continuat afacerile la adăpostul cetelor înarmate de slujitori, iar procesele și judecățile au dispărut, diferedele rezolvându-se “la mica înțelegere”, prin forță sau aplicând legile pămîntului. Orașul s-a dezvoltat vertiginos, construindu-se multe clădiri, biserici și ateliere. (Ţara lui Papură Vodă, în vremea lui Pazvante Chioru, Miron Manega, 2012)

  6. Comunismul e mort demult, nene. Ce a promis nu a existat și nu poate exista. O utopie. De aici nu rezulta nicidecum că orice detașare de ceea ce este în fața ochilor, de regimul politic al lui Johannis, este comunism, falsule Esop. Aur sau Forța dreptei te depășesc. Ele au dreptate să vrea altceva. Cugeți primitiv în clișeele lui p.popescu. Noroc că pe lumea asta sunt și cunoscători și responsabili. Cu felul de a cugeta ca al dumitale, care vezi comunism în orice te depășește, vom rămâne tot la urma altora. Federalizarea Europei? Da, dar te vor vedea cum cugeți, nu cred că o va accepta cineva.

  7. Noțiunea de ” corectitudine politică” a apărut într-adevăr după victoria revoluției bolșevice din 1917. O asemenea acuzație sau aceea înrudită de ” deviaționism” putea duce nu numai la pierderea privilegiilor acordate membrilor PCUS, dar chiar la ani grei de temniță sau de internare în lagărele din Siberia.

    Motivul pentru care comuniștii sovietici erau atât de severi cu cei care nu respectau linia ideologică a partidului este simplu. Dictatura proletariatului presupunea nevoia menținerii unui MONOPOL politic al celor care se pretindeau reprezentanții clasei muncitoare, cei aproximativ 5% din populație care au constituit elita conducătoare a URSS.
    Corectitudinea politică a reapărut in alte forme în vest în legătură cu redefinirea democrației liberale, devenită în ultimele decenii o adevărată ” dictatură a minorităților” .(introducerea termenului îmi aparține). Ca orice dictatură, cea actuală a minorităților încearcă să protejeze monopolul politic obținut de membrii acestora în dauna majorității. Minoritarii respectivi ,fie că vorbim de președinți de state,de prim-miniștri sau miniștri, directori de corporații, provin din grupuri până recent marginalizate : negrii, indigenii, metișii,membrii comunităților LGBTQ, alături de alte minorități rasiale sau etnice ( deși nu toate )care au suferit de discriminare în trecut.

    Astfel,cei care folosesc expresii considerate derogatorii la adresa membrilor minorităților de mai sus, ( așa cum a făcut-o recent papa Francisc ,care i-a numit într-un discurs ” poponari ” pe homosexuali ) sunt atacați mediatic cu ferocitate , sau când este posibil eliminați cu totul din politică sau posturi universitare sau guvernamentale, după caz.

  8. Foarte bun exemplul din articol cu Thomas Mann: sunt liber, vreau să-mi servesc țara, iar a fi liber și a-ți servi țara nu este nici comunism, nici corectitudine politică postcomunistă. Este normalitatea.

  9. Noul Hitler vine de asta data , conform zicerilor lui Biden , de la rasarit .Aidoma neamtului (austriacului )de odinioara ce isi dorea la picioare intreaga Europa rusul cere fara nici o teama acelasi lucru .Va bombardez nuclear daca nu imi dati totul .Iaca ca nu se poate .Europa si natiunile ei s-au unit deja chiar daca budapesteanul inca incearca sa isi vire coada impreuna cu tizul lui Orban fost de PNl formind Forta dreptei pe care Orban 2 o conduce .Romanii neosi din fire il vor vota cu toti pe Ciuca .

  10. Despre ce corectitudine politica este vorba cand politicienii au media de studii 06.00? O șefa de promoție dintr-un liceu a declarat că școala a invatat-o sa mintă! Aceasta-i Romania „educata” de profesorii „doftori” la spritu Haret. Cum sa înființezi facultăți in fiecare oraș când nu ai tradiție,logistica și profesori de valoare! Banul sa sară! Cum sa fii educat când polițiștii se pensionează la 40 de ani pe caz de depresie! Cum să meargă societatea cand fruntașul are salariul mare decât un general? O țară cu josul in sus condusă de niste incompetenți covrigari hoti! Aceasta-i politica corecta a globaliștilor? Sa vina rușii să facă ordine în societatea decadenta romana! O speranță!

  11. Termenul de ”corectitudine politică” a apărut relativ recent, degeaba vrea autorul să facă extrapolarea asupra perioadelor precedente ale istoriei. În altă ordine de idei cred că m-am prostit constatând că nu înțeleg ”din prima” ce a vrut să spună autorul în anumite fraze exprimate ermetic, așa cum îi stă bine unui filozof. O definire clară a ”corectitudinii politice” nu există (sau nu știu eu) și se pare că nici nu se vrea.

  12. d-le profesor „corectitudinea politica” este o definire care se poate aplica oricarei structuri „politice” dela stanga la dreapta, de la minoritari, la majoritari, de sus in jos, de jos in sus, de la albi la negri sau din tot spectrul „curcubeului” sau se mai poate aplica (si mai nou) altor structuri comunitare/militare si/sau politice (tineti cont: U$/NATO/(m)UE, puteti sa le definiti si doar ca „masonerii” ca este cam acelasi drac!)…nu este decat o oarece problema: ce poate fi definit ca forma unica „corectitudine politica” are valoare doar in structura proprie si poate fi intr-o contradictie ireconciliabila cu „cp” a unei alte structuri…cu riscul de a va contrazice entuziasmul privitor la valoarea tratatelor cu structurile mentionate mai sus „corectitudinea MEA politica” ma indeamna sa spun ca nici macar fumul lor n-ar trebui sa se mai vada dupa ce le ardem pentru a ne putea recastiga identitatea de neam si suveranitatea ca entitate juridica (tara)…cat despre democratie nu prea cred ca fara o solida educatie poate fi de vreun folos, ba dimpotriva! (exemple pot fi cu duiumul!)

  13. Articolul de mai sus este exactă aplicare a teoriei politologice a corectitudinii politice. Sunt volume pe temă, mai ales odată cu reluarea de către neoliberali a lui Lenin. Ar fi utilă o discuție cu oameni care cunosc și pricep. Zamoxis ăsta se bagă unde nu are nici cunoștințe și nici cădere. Se vede de la o poștă că e pe afară.

  14. Zagura a ” decretat ” că termenul de corectitudine politică a apărut recent. Ia să vedem ce spune Encyclopedia Britannica despre asta :

    ” The term first appeared in Marxist-Leninist vocabulary following the Russian Revolution of 1917. At that time it was used to describe adherence to the policies and principles of the Communist Party of the Soviet Union (that is, the party line). ” Adică :

    ” Termenul a apărut pentru prima dată în vocabularul marxist-leninist după Revoluția Rusă din 1917. La acea vreme era folosit pentru a descrie aderarea la politicile și principiile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (adică linia partidului).” Clar,nu ?

  15. Puntea de legătură dintre rațiune și minune e creștinismul ortodox: teologie curată, adevărată cunoaștere, exclude fantezia, psihologie nefalsificată și lipsită de ipocrizie. Împreună cu Hristos, „cel dintâi înviat din morți”, putem deveni creștini părăsind păcatul, înviind prin credința în Dumnezeul Unic, Viu și Adevărat – trei persoane, un singur Dumnezeu. Însă pentru lumea desacralizată creștinismul pare lipsit de noimă și își așază o piatră funerară. Ideologia – adorarea ideilor obscure – indică prezența duhurilor rele și viclene în societate. Dimensiunile minciunii și semnificația ei poate fi măsurată de lumea creștină aflată în război continuu cu lumea căzută, anormală,dezechilibrată. Deci unde veți merge în căutarea adevărului? Sf. Evanghelie e identitatea noastră! „Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.”(Luca 16,13),mesajul e autentic, clar, categoric. Lipsa de acțiune poate fi socotită duplicitate sau complicitate în vremurile în care știm că ortodoxia e libertatea noastră. Conflictele din lume se amplifică de la un an la altul, nu se poate spune că lucrurile se vor îndrepta, ar fi o dovadă de naivitate sau ipocrizie, sau psihologie popească. Așa că nu trebuie să urcăm într-o altă corabie, chiar „Înger din cer de v-ar vesti altă Evanghelie, anathema să fie!” spune Sf. Apostol Pavel. Iar hotărârile noastre, faptele, căutările sunt cunoscute și mărturisite de îngeri:”Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.”(Matei 28,5).

    Hristos a înviat!

  16. Diferenta dintre tari ‘suverane’ si tari ‘integrate’ la 2020
    Datele oficiale arata ca, între 2014 si 2019, Ungaria, Polonia si România au crescut cu o medie anuală de 3,8%, 4,1% și respectiv 4,7%. Rusia a avansat doar cu 0,7%.
    În 2020, Rusia s-a clasat pe locul 129 din 176 de țări, în timp ce Polonia pe 45, iar România și Ungaria pe 69. Pentru a va face o imagine a scăderii PIB-ului pe cap de locuitor din Rusia, cât și comparația cu România, ( Country Economy).
    PIB per capita
    2014 – Rusia – 14.008 $, România – 10.022 $

    2015 – Rusia – 9.258 $, România – 8.942 $

    2016 – Rusia – 8.724 $, România – 9.520 $

    2017 – Rusia – 10.724 $, România – 10.777 $

    2018 – Rusia – 11.262 $, România – 12.363 $

    2019 – Rusia – 11.512 $, România – 12.867 $

    2020 – Rusia – 10.042 $, România – 12.892 $.

    etc
    Dar ii dam inainte cu suveranismul,exact ca pe vremea lui Ceausescu ,cand Bulgaria era paradisul,dar Romania era ‘suverana’

  17. Cred ca noțiunea de corectitudine politică a apărut frecvent în dezbateri publice după ce au început să fie dărâmate statui, să se modifice sexul natural, woke și multe alte curente noi pe care trebuia să le acceptăm ca parte a libertății individuale de manifestare. Articolul dezbate noțiunea din punct de vedere filosofic dar apariția noilor curente, cu consecințele lor practice este necesar să fie acceptate ca o consecință a corectitudinii politice. Altfel, așa cum au pățit-o deja unii devii marginalizat și poți să-ți pierzi serviciul.

  18. Democratzia ne-democratica: Trump a fost „ales” cu 3 000 000 de voturi mai putzine decat Clinton. Biden e drept a luat voturi destule dar a mintzit intr-atat in campania electorala incat practic acum este alt Biden decat cel cu care au votat Americanii. Daca ar fi spus cinstit ca va declansha razboiul termo-nuclear total imediat ce va fi ales sigur nu l-ar fi votat nimeni. Acum cei care l-au votat spera sa mai fie in viatza ca sa voteze impotriva lui la viitoarele alegeri daca se vor organiza shi nu vor fi amanate din motiv de razboi ca-n U-Kraina. „Democratiza” permite un numarul limitat de candidatzi, in SUA practic 2, shi de multe ori ei sunt identici. Exista shi altzii, Asange, Snwden, etc. pe care CIA ii tzine prin pushcarii ca sa nu ajunga pe listele electorala.

  19. floricele pe cimpii
    ha sa le-adunam copii…

    necunoasterea a ceea ce este naste tot felul de bazaconii… sa se nasca deci! cum ce? noua paradigma. din necunoastere, pe principiul „berzei chioare ii face dumnezeu cuib” sau a „filozofiei” mañana… „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”…

    corectitudinea politica este altceva decit manifestarea fricii?

    desfid orice tip de …ism care, in definitiv, este doar o alta forma de sclavagism. cica democratie… ha ha ha ha oare ce o insemna democratia despre care se face vorbire in articol?

  20. Incoerență, ins Zamolis. Se vede că vrei să fii pe listă, spunând lucruri la întâmplare.Cugeți ca și cum faci nimic. Nici nu are ce să priceapă omul. Ar trebui un consult.

  21. @ „omul simplu,de pe stradă”, 08 iun. 2024 la 16:14
    Meeey, simplon, cine-‘ți spune ție că „Datele oficiale” alea sunt corecte?
    Ungaria are 5-6 fabrici de automobile, și încă două de camioane, industrie pharma, cosmetice, chimică, alimentară ce exportă jumătate din producție, la o populație de 10 milioane! Rro’ are 1,5 fabrici de avtomobile, la o populime dublă, și nu-i în stare să-și facă nici măcar ceapa și laptele ce le mănîncă, iar cartofii, dacă n-ar fi Ținutul Secuiesc, ar veni toți din import Eghipet! Singura „industrie” la care Rro’ concurează Ungaria e cea de bițiklete. Da’ vă credeți egalii lor…
    Și, cine-ți calculează PIB-u’, și – mai ales – cine poate CONTROLA cum a fost calculat? I.N.S.-u’ e artizanu’ calculului? …papițoii ăia mitici care nici să numere populimea n-au fost în stare, la recensămînt? HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA!
    Din ce face Rro’ PIB-u’ ăla baban, de a „egalat” Ungaria și Polonia? Din fier-beton? Din benzina ce o produce la nivelul de jumătate din cel de pe vremea lui Ceașkă? Aaaaa, NU: din CONSUM! Au apărut tot-felu’ dă ykonomijdii ‘lii dîmboviței, pricepuți care ne spun că consumul e „componentă de PIB”… Încă așa o aberație, mai rar! Ăia, scoși pă piața muncii dă fabrika dă diplome Șpilu’Haret, nu-s în stare să adune 1 cu 2, da’ ei vorovesc despre PIB S-F.

  22. Iată cum descriam ascensiunea minoritarilor la conducerea mai multor state, nu neapărat toate din Vest :
    ” In ultimele două decenii, observăm o tendință de promovare la putere a liderilor care aparțin unor grupuri minoritare: fie comunității LGBT (cum ar fi prim-miniștrii din Franța, Irlanda, Serbia sau Luxemburg); sau membri ai minorității miliardarilor (Berlusconi, Babis din Cehia); sau reprezentanți ai unor minorități etnice (Obama sau Kamala Harris în SUA, Sunak,Humza Yusaf sau Gething în Marea Britanie, Zelensky in Ucraina, Iohannis în Romania). citat din ” Democrația Liberală ca Dictatură a Minorităților” ) Firește,minoritatea miliardarilor finanțează pe toți reprezentanții celorlalte minorități. Că exemplu, avem pe Zelensky, sponsorizat financiar de miliardarul Kolomoiski,samd
    Toți cei care critică performanța ( sau absența acesteia) a unor asemenea lideri sunt etichetați rapid drept rasiști,sau anti-semiți,homofobi,etc, în numele ” corectitudinii politice „.

  23. Nietzsche afirmă la un moment dat că ridicarea tipului omenesc peste cel cunoscut în sens generic, nu este posibilă fără trecerea cultului personalității dincolo de exagerare. Supra-omul în care să se regăsească cele mai înalte calități sufletești și mentale născute din cunoaștere, experiență, putere și voință, nu se află la îndemâna tuturor sau oricui. În nevoia lor de a găsi și promova formule perfecte de conducere, filozofii au oscilat între ” cei mai mari avocați ai cauzelor pierdute” și ” societățile nu pot progresa fără să treacă prin momente de turbare.” Despre energiile psihice ca forme ale energiilor sociale nu se vorbește foarte mult iar oamenii au nevoie să cunoască și să înțeleagă asta. Spiritul și divinul nu par a ne mai fi de folos sau, în orice caz, nu în mod suficient. Poate o generație de filozofi- teologi ar putea face mai multe pentru semeni decât ar putea face noile generații cu toate științele lor dar de unde să-i luăm?

  24. Conform gândirii lui Aristotel, elementele grele ale materiei sunt trase în jos , probabil de către forța gravitațională definită mai târziu iar cele ușoare, cum ar fi și gândurile spre exemplu sau undele radio, electromagnetice, etc. sunt împinse în sus sau atrase de forțele gravitaționale exterioare. Până la ce distanță, nu știm dar dacă o parte din gândurile unui om formând un continuum ar putea urca de la naștere până la moarte și chiar dincolo de ea și se pot reorganiza în spațiul extraatmosferic intr-o formă de materie care urcă mereu și s-ar putea asocia cu planete sau stele existente la fel cum prin cumularea mai multor gânduri aici pe pământ, pot contribui la organizarea materiilor specifice lucrurilor si obiectelor, atunci teoria invierii ar avea o logică credibilă în ea și nu ar mai fi o utopie, o aberație sau o simplă fantezie în mintea cuiva. Din câte știm, atmosfera nu conține doar unde, aer și alte elemente ci și o țesătură de gânduri din care „ne autoaprovizionăm” în mod liber, mai repede și mai ușor decât cu aerul sau condițiile climaterice dar ignorăm în totalitate acest aspect.

  25. „În numele „corectitudinii politice” au fost reprimări, chiar crime.”
    Sunt sigur că vă referiți, printre altele asemănătoare, la asasinarea lui Trotsky, cu Stalin în umbră.
    Dar și încercarea de a-l asasina pe Fico, acum o lună, face parte din aceeași categorie, doar că acum autorii din umbră sunt la Bruksăl șî Vașin’ton. Cu nimic mai buni decît gruparea ce A FOST la Moscova
    https://www.youtube.com/watch?v=ytA-0xTYRUo
    cu 70-90 de ani în urmă:
    https://stirileprotv.ro/stiri/international/viktor-orban-se-teme-ca-ar-putea-fi-victima-unei-tentative-de-asasinat-si-face-o-dezvaluire-bizara-despre-robert-fico.html

  26. D-le Marga, daca ai fi corect asha cum afirmi, ai avea binevointza sa-mi publici comentariile mele, care la cate se scrie pe aici, nu pot face nici un rau romanului normal.
    In rest sa fi sanatos shi la punga gros, asha cum te trateaza ziarul acesta, shi precum spunea sa ne fericeshti poporul cu scrieri cat mai multe shi pline de Adevar.
    O zi buna.
    Con

  27. Corectitudinea politica a fost inventata de aia care de la scoala n-au invatat sa injure, macar. Tremura de frica ca li se va spune drept in fata ca sunt niste NULITATI si n-au vreun argument sa nege ! Cam cum fac unii pe acest forum, dintr-o anumita tabara, mai exact un cuib. Continuati, ramane cum am stabilit !

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.