Anotimpul florilor, cu premiere teatrale

Mutter Courage, marca Victor Ioan Frunză

La “Teatrul Mic” începe seria de reprezentaţii cu “Mutter Courage şi copiii ei”, de Bertolt Brecht, în româneşte de Victor Scoradeţ (Medalia Goethe, 2009).

Victor Ioan Frunză a inovat în profunzimile şi simbolurile textului original, modificând canonul brechtian şi transformând piesa într-o dramă a opţiunilor, conform unui adagiu personal: „dacă optezi eşti nefericit, dacă nu optezi eşti şi mai nefericit”. Desigur, ortodocşii brechtieni vor fi contrariaţi, însă nu vor putea ignora omenia caldă a acestui spectacol despre Curaj şi Sărăcie; Eroism şi Compromis; Nevoie şi Lege. Pentru Mutter Courage, lupta nu se duce cu arme, ci cu sentimente. Marfa din cutii e amestecată cu destinele copiilor. Cum alegi între viaţa unuia şi a ziua de mâine a celuilalt? Spiritul întreprinzător al acestei femei voluntare, care învaţă să trăiască sub semnul războiului, se confruntă cu sufletul mamei, care încearcă să îşi ocrotească familia. Cum poţi lua o decizie corectă, când ambele variante sunt greşite?

Decorul şi costumele Adrianei Grand aduc pe scenă o lume tumultuoasă, mereu în mişcare, sufocantă şi frustă, ca viaţa însăşi, iar muzica originală a lui Paul Dessau este interpretată live.

Scenă din Mutter Courage

Rodica Negrea este Anna Fierling, cunoscută de toată lumea ca Mutter Courage (Mama Curaj); o celebră aventurieră, contrabandistă şi comerciantă de război, mamă a trei copii care îşi trăieşte viaţa pe muchie de cuţit. În cele trei spectacole-test, jucate până acum, emoţia pe care actriţa a reuşit s-o imprime rolului a fost atât de intensă încât mulţi spectatori lăcrimau la finalul reprezentaţiei. Rolul lui Kattrin, fiica cea mută a lui Mutter Courage, este interpretat de Ilinca Manolache. Mamă şi fiică – pe scenă şi în viaţă –, cele două artiste reinventează gesticulaţia tragicului într-o evoluţie impresionantă.

Vă invităm la acest spectacol vibrant pentru a descoperi ce se ascunde în lăzile grele ale Annei Fierling.

Următoarele reprezentaţii au loc miercuri 8 mai, duminică 19 mai şi joi 23 mai, de la ora 19.00, la Teatrul Mic.

În distribuţie: Rodica Negrea, Ilinca Manolache, Cuzin Toma, Ştefan Lupu, Radu Zetu, Bogdan Talaşman, Mircea Rusu, Claudiu Istodor, Andreea Grămoşteanu, Avram Birău, Petre Moraru.

Direcţia muzicală: Tibor Cari. Decorul şi costumele : Adriana Grand. Direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză.

Premieră cu “Pescăruşul”, la Comedie

Emilia Popescu şi Ştefan Bănică în Pescăruşul. Foto Mihaela Marin

Pe vremea când lucra la „Pescăruşul”, Cehov spunea într-o scrisoare că scrie o piesă cu „5 tone de dragoste”.

Îmi place să pun în scenă poveşti de dragoste. Nu pentru că aş fi un romantic (deşi poate sunt), ci pentru că teatrul înseamnă viaţă, iar viaţa nu există fără dragoste.

IUBIRE, SEX, OBSESIE, TRĂDARE, RATARE, MOARTE, ARTĂ – înşiruite astfel par a fi ingredientele unui film de Hollywood –, dar astea sunt temele principale din „Pescăruşul” lui Cehov. Cum să ratezi o asemenea poveste?

Teatrul de Comedie vă invită vineri 10 mai ora 19.00, la Sala Radu Beligan, la premiera oficială a spectacolului “Pescăruşul” de A.P. Cehov, în traducerea Maşei Dinescu. Regia este semnată de Claudiu Goga. Scenografia: Lia Dogaru, costume: Liliana Cenean.

Anca Dumitra şi Alexandru Pavel, două nume de care vom mai auzi, în Pescăruşul

În rolul Irina Nikolaevna Arkadina evoluează Emilia Popescu, în cel al lui Boris Alexeevici Trigorin îl veţi putea vedea pe Ştefan Bănică, Evgheni Sergheevici Dorn este interpretat de Vladimir Găitan, Polina Andreevna, de Carmen Tănase, Maşa, de Mirela Oprişor, Semion Semionovici Medvedenko, de Dragoş Huluba. În celelalte roluri îi veţi putea aplauda pe Anca Dumitra în rolul Nina Mihailova Zarecinaia, Florin Dobrovici în Piotr Nikolaevici Sorin, cât şi pe Alexandru Pavel, Gheorghe Dănilă, George Grigore, Rădiţa Roşu.

“Cred că actualizarea constă în modul de gândire, în psihologia personajelor, care trebuie să fie una a zilelor noastre, în felul cum sunt descifrate şi dezvoltate relaţiile şi situaţiile teatrale în urma acestui mod de gândire, fără a trăda sensul fundamental al piesei, ci potenţându-l. Iar aici, la dobândirea acestui mod de gândire, este necesar să ai o traducere bună, o traducere în limba vorbită azi. Nu poţi gândi modern într-o limbă veche. Abia apoi, în mod natural urmează ambalajul estetic, decor, costume, muzică, machiaj, care trebuie să slujească ideea spectatorului. Actualizarea, din acest punct de vedere, nu înseamnă o punere într-un timp, ci o scoatere din timp…”, afirma regizorul Claudiu Goga.

Lumea fascinantă a “Divina Commedia”, la Sibiu

Divina Commedia, un spectacol aşteptat de public

Unul dintre cei mai bine cotaţi regizori europeni ai momentului, Eimuntas Nekrošius, revine la Sibiu, în cadrul celei de-a XX-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru, ce va avea loc în perioada 7 – 16 iunie 2013.

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este cel mai important festival de artele spectacolului din România şi al treilea din Europa ca amploare şi dimensiune. Timp de zece zile, peste 2.500 de artişti şi producători din toate colţurile lumii prezintă peste 350 de evenimente ce au loc în 60 de spaţii de joc din Sibiu.

Câştigător a trei Premii “Ubu” pentru Teatru, regizorul lituanian Eimuntas Nekrošius prezintă în premieră naţională la Sibiu cea mai nouă producţie a companiei sale – spectacolul „Divina Comedie” după Dante Alighieri. Regizorul despre care Arthur Miller spunea că este „un fel de geniu” creează o lume fascinantă printr-o teatralitate ce pune accent pe folosirea poetică a imaginii şi a sunetului. Nekrošius transformă călătoria lui Dante prin Infern, Purgatoriu şi Paradis, în căutarea frumoasei Beatrice, într-o redescoperire a iubirii prin cele mai ascunse colţuri ale sufletului uman. Rolul principal din acest spectacol este interpretat de actorul Rolandas Kazalaz, care îl portretizează pe Dante ca pe un personaj senzual, pasional, ce nu acceptă să piardă. Acesta aleargă după Beatrice în Infern, pentru că „iadul este oriunde fără ea”.

Regizorul şi fondatorul companiei “Meno Fortas”, Eimuntas Nekrošius, a mai fost prezent în România acum doi ani, în deschiderea celei de-a XVIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, când a prezentat spectacolul „Idiotul”.

„«Divina Comedie» este una din operele de bază ale culturii universale. E posibil să regăsim ceva din «Divina Comedie» în mai toate lucrările marilor autori. Putem să lucrăm la acest text o viaţă întreagă, încercând să înţelegem ceva, cu şansa de a nu reuşi niciodată”, a declarat regizorul Eimuntas Nekrošius, la premiera spectacolului ce a avut loc pe data de 26 aprilie 2012.

Reprezentaţia de la Sibiu va avea loc duminică, 9 iunie, ora 19.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Spectacolul este prezentat în limba lituaniană, cu traducere în limba română şi engleză, şi are o durată aproximativă de patru ore şi treizeci de minute, cu două pauze. Spectacolul este produs de “Meno Fortas Theatre” în parteneriat cu “Teatro Pubblico Pugliese”, Bari, “International Stanislavsky Foundation Moscow”, “Baltic House Festival St. Petersburg” şi “Lithuanian National Drama Theatre”.

Eimuntas Nekrošius (n. 1952) a absolvit Institutul de Teatru Lunacharski din Moscova în 1978. A lucrat la Teatrul de Stat pentru Tineret din Vilnius (1978-1979) şi la Kaunas Drama Theatre (1979-1980). În 1980 revine la Teatrul din Vilnius, unde colaborează pentru următoarele producţii: “Pătratul” de Yeliseyeva (1981), “Dragoste şi Moarte în Verona” de Antanėlis şi Geda (1982), “Pirosmani, Pirosmani”, “A Day Longer Than a Hundred Years” de Aitmatov (1983), “Unchiul Vania” de Cehov (1986) şi “Nasul” de Gogol (1991). Toate spectacolele sale s-au bucurat de distincţii atât la festivalurile din Lituania, cât şi la cele din statele baltice.

Divina Commedia pusă în scenă de Nekrosius

Între 1991 şi 1997 a lucrat ca regizor rezident la Festivalul Internaţional de Teatru Lituanian “LIFE”, pentru care creează: “Mozart şi Salieri”, “Don Juan”, “Plaga” de Pushkin (1994), “Trei surori” de Cehov (1995) şi “Dragoste şi Moarte în Verona” (1996). În 1994, Nekrošius a primit premiul „Regizorul anului”, din partea Uniunii Teatrale din Lituania, iar Uniunea Teatrelor din Europa i-a acordat Premiul “New European Theatre Realities”. În 1997, Nekrošius a creat una dintre cele mai de succes producţii ale sale: “Hamlet” de Shakespeare, care a fost jucată la aproape toate marile festivaluri europene, câştigând numeroase premii. Din 1998 înfiinţează şi lucrează ca regizor artistic pentru teatrul-studio “Meno Fortas”.

În 1999 a regizat “Macbeth” de Shakespeare, iar în 2001, “Othello”, care a avut premiera mondială la Veneţia. În 2002 a montat prima sa operă, “Macbeth” de Verdi, la Teatro Comunale din Florenţa.

În 2003, Nekrošius pune în scenă “Anotimpurile”, bazat pe poemul epic al marelui scriitor lituanian Kristijonas Donelaitis, şi “Livada de vişini” de Cehov, cu actori ruşi, având premiera la Moscova, şi este lăudat de criticii ruşi ca fiind cea mai memorabilă producţie a piesei lui Cehov din ultimii zece ani.

În 2004 creează unul dintre cele mai poetice spectacole ale sale, “Cântarea Cântărilor”, bazat pe Vechiul Testament. În 2005 s-a dedicat regizării a două opere: “Children of Rosenthal” de L. Desiatnikov la Teatrul Balşoi din Moscova şi “Boris Godunov” la Teatro Comunale din Florenţa. Ultimele sale producţii includ “Faust” de Goethe, creat la Meno Fortas, şi “Valkyrie” de Wagner”, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Lituania.

Anul 2008 marchează premiera spectacolelor “Anna Karenina” la Emilia Romagna Teatro din Modena şi cea mai recentă operă, “Legenda Invizibilului Oraş Kitez”, regizată atât la Teatro Lirico din Cagliari, cât şi la Teatrul Balşoi din Moscova. În 2011, acesta a creat o producţie teatrală la scară mare, bazată pe romanul “Idiotul” de Feodor Dostoievski.

Regia: Eimuntas Nekrošius; Costumele: Nadezda Gultiajeva; Decorul: Marius Nekrosius; Luminile: Dziugas Vakrinas; Sunetul: Arvydas Duksta; Distribuţia: Rolandas Kazlas, Vaidas Vilius, Ieva Triškauskaitė, Remigijus Vilkaitis, Paulius Markevičius, Audronis Rūkas, Marija Petravičiūtė, Julija Šatkauskaitė, Beata Tiškevič, Milda Noreikaitė, Jurgita Jurkutė, Darius Petrovskis, Simonas Dovidauskas, Vygandas Vadeiša, Pijus Ganusauskas, Justas Valinskas; Asistent de regie: Tauras Čižas.

Avanpremieră cu ”Interviu” de Theo Van Gogh

Scenariul spune povestea unui jurnalist (Dan Dordeianu) al cărui domeniu de specialitate este politica, dar care a primit misiunea frustrantă şi enervantă de a intervieva o actriţă, faimoasă mai degrabă pentru senzualitatea ei decât pentru calitatea filmelor în care joacă (Diana Roman).

Conversaţia – când înţepătoare şi brutală, când sensibilă sau superficială – ajunge să releve cele mai ascunse secrete ale protagoniştilor. Singurul judecător al situaţiei va fi publicul, care va decide dacă între protagonişti se naşte un război ce trebuie câştigat prin orice mijloace sau o poveste de dragoste cu năbădăi, care se înfiripă timid. Publicul este provocat să aibă răbdare şi să înţeleagă jocul psihologic al Interviului.

Premiera aree loc la Godot Café Teatru, joi 9 mai, la ora 19.00.

Regia este semantă de Bogdan Dumitrescu.

“Anna Karenina”, povestea unei metamorfoze

Anna Karenina

Teatrul Naţional din Timişoara a început repetiţiile pentru un nou proiect. Este vorba despre “Anna Karenina”, adaptare de Helen Edmundson a uneia dintre capodoperele literaturii universale semnate de Lev Tolstoi. Spectacolul Naţionalului timişorean poartă semnătura regizorală a Adei Lupu.

Anna Karenina este povestea unei metamorfoze. Karenina descoperă în sine o lume complet nouă, o lume a pulsiunilor esenţiale, descoperindu-se pe sine şi aflând că ceilalţi nu sunt „tot ce avea ea”. Drumul cu sens unic al cunoaşterii de sine este un drum al efervescenţei spiritului, dar şi un drum al distrugerii şi al singurătăţii absolute.

Echipa care participă la realizarea acestui proiect este alcătuită din actorii Claudia Ieremia, Ion Rizea, Matei Chioariu, Victor Manovici, Victor Bucur, Ana Maria Cojocaru, Victoria Rusu, Cătălin Ursu, Daniela Bostan, Mălina Petre, Doru Iosif, Mirela Puia, Paula Maria Frunzetti, Iuliana Crăescu şi Ana-Maria Pandele. Acestora li se alătură scenografele Rodica Arghir (decoruri) şi Alina Lăţan (costume), compozitorul Tibor Cári, coregraful Răzvan Mazilu, light-designul spectacolului fiind semnat de Lucian Moga.

Premiera spectacolului “Anna Karenina” este programată duminică, 2 iunie, de la ora 19.00, în Sala Mare a “Teatrului Naţional”.

“Strigăte şi şoapte”, în Coreea de Sud

Imagine din creaţia lui Andrei Şerban, Strigăte şi şoapte

În perioada 28 aprilie – 6 mai 2013, Teatrul Maghiar de Stat Cluj organizează un turneu la Seul, cu spectacolul “Strigăte şi şoapte” de Ingmar Bergman, regizat de Andrei Şerban. Cele patru reprezentaţii vor avea loc la Teatrul Naţional din Coreea.

Acesta este al doilea turneu pe care Teatrul Maghiar de Stat Cluj îl întreprinde în Coreea de Sud, după cel din 2011 cu “Richard III” de William Shakespeare, regizat de Gábor Tompa. La cele trei reprezentaţii din “LG Arts Center” cu spectacolul “Richard III-lea” au fost prezenţi în jur de 2.500 de spectatori.

Teatrul Naţional din Coreea a fost înfiinţat în anul 1950, şi, de şase decenii, joacă un rol foarte important în viaţa culturală a ţării. În cadrul Teatrului funcţionează trei companii: Compania Naţională Coreeană „Changgeuk”, Compania Naţională de Dans a Coreei şi Orchestra Naţională a Coreei.

Spectacolul “Strigăte şi şoapte” a avut premiera în ianuarie 2010. În acelaşi an, a primit premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol, Andrei Şerban a fost distins cu premiul pentru Cea mai bună regie, iar Bogdán Zsolt a primit premiul pentru Cel mai bun actor în rol principal. Spectacolul a participat la mai multe festivaluri naţionale şi internaţionale: Festivalul Internaţional de Teatru din Plzen (2010), Festivalul Internaţional de Teatru din Belgrad (2011), Festivalul Naţional de Teatru (2010 şi 2011), Teatrul Vígszínház din Budapesta (2012).

“«Strigăte şi şoapte» e, tematic, o operă înrudită (inclusiv la nivel experimental) cu «Intrusa» lui Maurice Maeterlinck, dar şi cu «Trei surori» de Cehov. Aici, în vechea casa a familiei, se reunesc trei surori aflate la maturitate, care sunt însoţite şi vegheate de o servitoare fidelă, Anna, pilon spiritual al casei înseşi. Una e stăpâna casei şi trage să moară (Agnes), celelalte două, Karin şi Maria, au sosit ca să o conducă pe cea dintâi pe drumul final. Amestec de plonjeu psihanalitic, vis torturant-revelator şi naturalism introspectiv, filmul e o călătorie prin viaţa-mortală şi moartea ca experienţă, dar şi ca şansă ratată a salvării.

Opera cinematografică rămâne, însă, şi o spectrogramă de geniu asupra universului feminităţii de ieri şi de azi, pe cât de nostalgică, pe atât de abisală.

Propunerea dramaturgică semnată de Andrei Şerban şi Daniela Dima încercă să extragă, în miez, esenţa demersului narativ şi cinematografic al lui Bergman, selectând punctele nodale ale creaţiei maestrului suedez şi recompunându-le, ca repetiţie cu costume, condusă şi comentată de naratorul-regizor”.