Situl „Străulești-Măicănești”, situat între malul nordic al râului Colentina și șoseaua Gheorghe Ionescu Sisești, suprapune una dintre zonele cele mai intens locuite de pe teritoriul Bucureștiului. De la descoperirea sitului în anul 1960 și până în prezent au fost întreprinse 22 de campanii de cercetare arheologică sistematică sau preventivă care au scos la iveală ample așezări din perioada secolelor III-IV d. Hr., perioada migrațiilor și Evul Mediu, precum și urme sporadice de locuire din Neolitic și Epoca Bronzului.
Descoperirile recente au oferit noi date privind locuirea din perioada secolelor III-IV, atribuită populației daco-romane. Au fost identificate și cercetate locuințe, instalații de ardere și gropi menajere. Dintre acestea, un bordei cercetat în luna mai a acestui an se remarcă prin inventarul bogat, alcătuit din cantități mari de ceramică (atât locală, de tradiție Latène, cât și fragmente din amfore romane și alte vase de import), oase de animale și un număr mic de fragmente de chirpici ars și de crustă de vatră.
Bordeiul se aseamănă cu alte locuințe cercetate în acest sit. A fost săpat în pământul argilos, la adâncimea de aproximativ 0,80 metri față de nivelul de călcare al vremii. Podeaua este ușor înclinată de la nord spre sud, conformându-se cu relieful din vechime. Toate obiectele găsite în interiorul locuinței erau poziționate deasupra nivelului podelei. Nu au fost identificate obiecte așezate direct pe podeaua locuinței sau în zona cuptorului, ceea ce ar indica că locuința era curată în momentul abandonului. Dintre materialele din umplutură, majoritatea erau poziționate orizontal sau oblic, foarte puține fiind poziționate vertical. Toate aceste informații indică faptul că locuința a fost abandonată într-o manieră organizată, în timp ce restul așezării și-a continuat existența. După abandon, groapa bordeiului ar fi fost folosită de membrii așezării pentru depozitarea deșeurilor menajere.
În partea nordică a bordeiului era amenajat un cuptor în formă de potcoavă. Acesta depășește limitele locuinței, fiind săpat în peretele ei nordic. Se află la limita inferioară a stratului de pământ vegetal din vechime și cea superioară a pământului galben steril. Pereții arși la roșu aveau grosimea de 0,15-0,20 metri în zona gurii cuptorului, subțiindu-se foarte mult spre spate. Plita era în formă de potcoavă, cu lungimea de 0,70 metri. Crusta era de culoare alb-cenușie, foarte dură, acoperită de un strat superficial de cărbune. Aspectul ei ne face să credem că a fost amenajată cu un strat de lut netezit. Grosimea amprentei termice era de aproximativ 0,12 metri. Plita nu prezenta semne de refacere. Bolta instalației nu a fost identificată, însă faptul că instalația a fost săpată în pământul natural, depășind limitele locuinței, ne face să credem că ar fi vorba despre un cuptor. Se poate presupune că bolta lui, săpată în stratul de pământ vegetal al vremii, nu a fost amenajată prin lutuire iar pământul vegetal nu s-a înroșit vizibil, spre deosebire de argila galbenă ce înconjura jumătatea inferioară a cuptorului. Umplutura cuptorului nu conținea materiale ceramice, oase sau alte materiale arheologice, ceea ce arată că era curat în momentul abandonului. Pe plită se aflau fragmente mici de cărbune, din care au fost recoltate probe în vederea datării complexului prin metoda radiocarbon.
Materialul ceramic recuperat din interiorul locuinței, cel mai probabil depus de membrii așezării odată cu deșeurile menajere, poate fi împărțit în două categorii: modelat la roată sau manual. Ceramica modelată la roată este mai puțină însă foarte diversă, atât de influență străină cât și locală, pe când cea lucrată manual este cea mai numeroasă și preponderent de factură locală. Cuprinde fragmente de la vase de mari dimensiuni, cu pereți groși (cca. 10-25 mm), realizate din pastă grosieră, amestecată cu ceramică pisată, nisip și pietricele distribuite inegal, arse oxidant incomplet, nedecorate. Suprafața vaselor este acoperită de crăpături superficiale. Unele fragmente de buză prezintă urmele unui capac. Unele fragmente, cu precădere cele de la marginea superioară a vaselor, prezintă pe interior reziduuri organice de culoare neagră. Se remarcă, de asemenea, un fragment de capac cu linii verticale incizate de-a lungul marginii și cu reziduuri organice pe partea superioară.
Urmele rămase la Străulești ne indică activități cotidiene ale unei populații rurale, la margine de imperiu și la sfârșitul Antichității. Natura și tipul unora dintre obiectelor descoperite fragmentar sub forma unor deșeuri abandonate ne arată o comunitate care păstrează tradiții arhaice, dar care e dinamică și interconectată în același timp cu centrele de producție din lumea romană târzie.
Articol scris de Radu Nicolae, muzeograf, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, MMB
Si eu sunt adeptul asemanarii dintre limba dacilor si limba latina.
Horatiu scria: ,,Colhii si dacii ma cunosc, ei vorbesc o limba barbara de idioma latina”. Daca nici Horatiu nu stia ce-i aia ,,idioma latina”, atunci cine dracu mai stia?
Traian Imp. nu avea nevoie de translator in discutiile cu solii daci. Inainte de campania din Dacia a spus: ,,Ma intorc in tara stramosilor mei”.
Cand Ovidiu vorbea in latina, getii radeau de el. Exact ce facem si noi cand cineva vorbeste stricat romaneste.
Nu mai stiu ce personalitate de la Vatican a declarat: ,,Limba dacilor a fost mama limbii latine”.
Doar asa se explica usurinta cu care limba latina s-a raspandit atat de usor si rapid in Dacia, chiar si in provinciile necucerite de romani……[Rumburak]
Explicatia este simpla. Dupa cucerirea (PARTIALA) a Daciei, ocuparea ei cu legiuni straine si colonizarea ei de catre Traian Imp cu colonisti adusi cam din tot imperiul, atat locuitorii cat si cei veniti trebuiau sa se inteleaga intre ei printr-o limba universala.
Acea limba nu putea fi alta decat latina vulgara, pe care o stia si ostasul si colonistul, dar pe care au trebuit s-o invete si dacii. Cultura latina s-a impus fiind net superioara celei locale.
Statutul roman al femeilor a avut o influenta colosala. De la statutul de sclava si sluga a barbatului dac, cu care acesta putea sa faca ce dorea cu sotia lui, femeia s-a vazut MATROANA cu anumite drepturi, conform legilor romane. A fost o adevarata revolutie feminista in Dacia, toate femeile aspirand la acest statut pe principiul vesnic actual: ,,Da’ ce eu oi hi mai proasta decat a lu’ cutare”? Noul statut al femeilor a revolutionat viata de familie si educatia latina a copiilor. A nu se uita ca barbatii daci erau incorporati in unitati auxiliare ale armatei romane, deci volens nolens invatau latina cu care apoi veneau acasa dupa terminarea serviciului militar.
Grecii aveau deja o cultura inaintata, de aceea nu s-au latinizat.
Locuitorii Angliei au fost mai refractari la ocupatia romana, nici nu au fost cadorisiti cu multi colonisti ca dacii si de aceea nu s-au latinizat nici ei. In schimb cred ca ati vazut cum s-au latinizat dupa cucerirea normanda. Englezii au o sumedenie de cuvinte de origine latina introduse de normanzi.
Provinciile dacice s-au latinizat deoarece au inceput sa depinda economic, militar si cultural de Roma, iar povestea aceea cu tatal roman si mama daca nu-i chiar poveste, in ideea ca legionarul stationat in Dacia isi facea o familie locala, la fel ca si colonistul. Ca doar nu veneau cu nevestele dupa ei din Siria sau toata Tracia. Sa nu uitam si cat am depins apoi de imperiul bizantin, deci cam tot roman si el. Ca nu degeaba grecii erau numiti romei……[Rumburak]
aveti mare dreptate, insa vorbiti la usi inchise. Iar tinerii de azi, nici nu au auzit de marele rege Burebista, pentru ca in cartile de istorie se vorbeste de andreea esca! Se adevereste zicala postdecembrista, tara te vrea prost…
Si tradator.
este ministrul culturii in Romania, ai?? Si voi mai vorbiti de istorie, arheologie? Ma mir ca nu s-au demolat si muzeele de istorie!
Un singur ministru al culturii a incercat sa sape sub Sarmisegetusa(cea mai mare cetate antica!) si a fost zburat imediat!
Limba LATINA clasica apare, la SUD de Alpi, in jurul anului 75 BC. La NORD de Alpi, incepand cu anul 80 BC., regele DAC Burebista isi incepea campaniile militare, de alungare a celtilor, pana la Rin. Cezar (in De bello Gallico/50 BC) aminteste ca inspre VEST DACIA se intindea pana la muntii si padurea Hercinica (Padurea Neagra).
Horatiu (Odes, I, 20, 65 BC- 8 BC), Ovidiu (Trist. II, 8AD -18AD) si Sextus Rufus (cc. 370 AD) amintesc despre SIMILARITATI intre limba LATINA si limbile TRACICA si GETO-DACICA.
Similitudini INTAMPLATOARE? Sau tin de modul in care s-a propagat limba PIE/3000 BC in Europa dupa destramarea civilizatiei noastre neolitice Cucuteni/3300 BC? Mai intai difuzand in zona noastra Cucuteni si cea Balcanica … si mai apoi difuzand treptat pe firul Dunarii … ajungand la nord si mai apoi la sud de Alpi. Cu o intarziere de un mileniu.
Avea oare lb. proto-italiana/2000 BC vreo legatura cu lb. proto-geto-dacica/3300 BC si/sau cu lb. tracica/3000 BC?
Avea oare lb. latina clasica/75 AD vreo legatura cu lb. geto-dacica a lui Burebista/anterioara anilor 80 AD ?
Are oare lb. latina moderna moderna vreo legatura cu lb. italiana sau cu lb. romaneasca ? Asemanatoare. Dar cu traducere si/sau cu invatare.
Ovidiu, la Tomis, intre anii 8-17 AD, a invatat si mai apoi a scris in limba getica. Era dificil oare? A scrie versuri intr-o limba straina presupune insa a gandi si concepe in acea limba.
Romanii nu au reuşit să romanizeze pe egipteni; pe greci ; pe evrei; pe britanici. Si mai ales nu au reuşit să creeze o limbă unitară în propria lor Italie, odată ce există 1.500 de dialecte. Oare chiar au reuşit romanii să romanizeze/ latinizeze limba geto-dacă în 165 de ani? Oare de ce exista un singur dialect in limba romaneasca ?
Sau limba latina vs. geto-dacica A FOST de aceeasi natura cu lb. latina vs. lb. italiana vs. lb. romaneasca de astazi ?
Ovidiu stia. Traian stia. Constantin stia … Acum, dpv. lingvistic, stim noi oare?
Iar fapul ca Imperiul Bizantin a adoptat oficial lb. greaca dupa anii 500 AD, si odata cu slavizarea lumii din jurul nostru/700-800 AD, au justificat ca termenul de ROMANIA (zona romana de rasarit) sa ramana optiunea noastra ca nume.
Dupa anii 1000 AD, cand ungurii si slavii de nord (cehi, slovaci, poloni) adopta oficial limba latina (de tip centum) a justificat ca termenul de limba romanesca (si nu latina)/ROMANEASCA (de tip satem) si numele de ROMANIA (lumea romanesca/ROMANEASCA estica, dar avand o religie de factura bizantina de la 325 AD) sa ramana optiunea noastra ca neam.
Si astfel am RAMAS de tip PIE balcanic satem/3000 BC, de tip pre/proto-latin PIE/3300-3000 AD, DIFERITI de cei latini, greci, slavi la anii 1000 AD. „Sti rominest ?” (Francesco della Valle/1532).
Despre limba noastra cea straveche. Stim ca limba noastra cea geto-dacica s-a format ca limba PIE/3000 BC de tip satem, precum si restul limbilor PIE stravechi/3000 BC din arealul Balcanic, cele traco-iliro-albaneze. Faptul ca si astazi limba noastra are inca dialecte ale lb. române in Balcani (precum aromâna, meglenoromâna, istroromâna), prezentand asemanari cu limba albaneza, ne indica faptul ca in tot arealul Balcanic a existat un SUBSTRAT stravechi comun PIE/3000 BC, de tip SATEM. Poate o aceeasi limba sau limbi asemanatoare de tip PIE stravechi/3000 BC. Faptul ca teritoriul nostru a fost primul vizat de populatia PIE, odata cu destramarea culturii noastre neolitice Cucuteni/3300 BC, ne poate indica si vechimea limbii noastre PIE. Deoarece nu exista urme arheologice de violenta, putem sa presupunem ca populatia PIE a difuzat, mai mult sau mai putin violent, in cultura nostra neolitica de tip Cucuteni. Fiind mai apoi asimilata, datele genetice indicand ca dpv. genetic, populatia noastra actuala a ramas aceeasi ca cea din neolitic/6000 BC.
Asa ca tipul SATEM stravechi al limbii noastre geto-dacice, pastrat si astazi, precum si asemanarea cu lb. albaneza, ne indica gradul de VECHIME a SUBSTRATULUI limbii noastre si UNICITATEA de tip Balcanica/3300-3000 BC.
Peste care s-au suprapus mai apoi si SUPRASTATELE limbilor populatiilor cu care am intrat in CONTACT … latina de tip centum/100 AD+, greaca/500 AD+, slavona si slavona bisericeasca/800 AD+ …
Faptul ca intre 271 AD – 700 AD, s-au infiintat doua Dacii latine (de tip centum) la sud de Dunare si gotii se revendicau de la geti … ne-au determinat sa nu ne mai folosim vechile denumiri de geto-daci. De aceea odata cu infiintarea Imperiului Roman de Rasarit/ROMANIA in anul 324 AD, noi cei din zona dintre Brazda lui Novac si Dunare am adoptat numele de ROMANIA si Tara ROMANEASCA.
Dacă am fi împrumutat doar limba latină am fi de tip centum. Știm că limba tracă straveche era de tip satem. Așa ca atunci când vorbim despre rădăcină PIE/3000 BC, comună a limbii trace si a celei geto-dacice … vorbim de limbi de aceeași factură: PIE/3000 BC, de tip satem.
Deoarece populația PIE/3000 BC a pătruns în Europa de la est spre vest, după destramarea culturii noastre neolitice Cucuteni, era de așteptat ca zona noastră sa fie prima care a întrat în contact cu populațiile PIE. Difuzand treptat în Europa, pe Dunăre, mai apoi au ajuns și în zone de nord și de Sud a Alpilor (după câteva sute de ani). Deci în Italia.
De ce nu neam păstrat numele de Dacia/daci ? Dupa retragerea Aureliana, la sud de Dunare s-au înființat Dacia Ripensis și Dacia Mediteraneana. De tip centum. Gotii, care au pătrunsla noi după retragere se revendicau de la geti. Deci numele de „daci și geti” era revendicat de alții la anul 300 AD. La 324 AD, Constantin a înființat Imperiul Bizantin, imperiu de factură latino-greacă/ROMANIA, care se intindea și la sud de Brazda lui Novac. După anii 500 AD se generalizează lb. greacă în Imperiu, la sud de Haemus. Apoi se instalează slavii la sud de Dunăre (700 AD). Vikingii numeau Danemarca drept Dacia (după anii 800). Asa încât, treptat, am rămas ca o țară vorbitoare de limbă PIE pre-latină de tip satem. Numită ROMANIA încă de la 383 AD. Vorbitoare de lb. de sorginta romanesca. Si de aceea ne-am numit Țara Romaneasca. Nume folosit în epoca migratorului Atila/450 AD.
@Doru Popescu
Dacă suntem daci liberi, de ce ne spunem români, adică romani? De ce nu ne spunem daci, geți, din moși strămoși? De ce în scrisorile bizantine de la anul 1000, bizantinii vorbeau încă despre „Romaioi” de la Dunăre? De ce țăranii din Hațeg spuneau călătorilor italieni prin secolul 14 că suntem aduși de împăratul Traian „de la Râm”? Civilizația romană și memoria Romei imperiale ne-a făcut din daci, romani, iar apoi români. Genetic, sângele a rămas în cea mai mare parte tot de dac, dar conștiința, limba și tot ce suntem ca civilizație e de la strămoșii romani. De acolo ne revendicăm, că aici în Carpați, NOI SUNTEM URMAȘII ROMEI, și pe drept cuvânt suntem. Iată, am încheiat postarea, cu un cuvânt din latină neschimbat în limba română de 2000 de ani. „Sunt” (Sum, ese, fui, sumus, estis, SUNT). Și la persoana a treia, „fui”, este neschimbat cuvântul vechi din latina vulgaris, azi, un regionalism din Oltenia. Am fost analfabeți epoci întregi dar iată că încă spunem corect „fui” și „sunt” de 2000 de ani, fără greșeală, de 70 de generații de daco-romani și români.
@ Doru Popescu
Nu fac parte dintre susținătorii teoriei daciste, ceea ce rezultă din ce ați postat. Genetic, suntem încă în cea mai marea parte daci, cu alte adiții de la romani și migratori, dar cultural NU. Suntem altceva. Când limba vorbită cel târziu după anul 106 d.Hr. în spațiul PATRIEI NOASTRE este latina vulgaris și apoi limba neo-latină română, NU MAI PUTEM VORBI DE O LIMBĂ INDO-EUROPEANĂ TIP SATEM. Nu mai putem vorbi de geți sau daci liberi după retragerea aureliană din 271 d.Hr., ci doar de daco-romani. Sunt mișcări de populație dinspre vechile provincii romane carpatice spre exterior și viceversa. Deci, este irelevant că în anul 200 d.Hr., poate că mai vorbim de geți liberi, în zonele din afara provinciilor romane. Dacă zona Bucureștiului A FĂCUT PARTE DIN DACIA TRAIANĂ pentru niște ani, nu mulți, nu mai avem niciun argument de a susține că aici erau geți/ daci liberi etc. Vorbim doar de daco-romani. Romanii ăia care au venit aici nu erau abstinenți. Geții, dacii liberi DISPAR LENT DAR SIGUR ca etnie distinctă după anul 271 d.Hr. Cei din zona de contact cu vechile provincii romane din interiorul arcului carpatic se amestecă cu daco-romanii (prin strămutare spre munți unde se puteau adăposti de hoardele migratorilor care curgeau neîntrerupt, deoarece dispăruse și limesul roman și se putea face asta, sau prin păstorit, comerț etc.) iar cei mai îndepărtați geografic de teritoriul vechilor provincii, care nu s-au alăturat daco-romanilor, au fost risipiți de alte neamuri. Ați văzut că studiile genetice ale ucrainienilor indică că sunt în bună măsură daci? Iată unde s-au mai topit dacii dvs. liberi.
Doar ce a fost românesc n-a pierit, datorită credinței, civilizației materiale post-romane și munților.
Existența ta ca luri se limitează doar la apa din rețeaua canalizări.
Ce au lurii și regatul lor Elamit … cu populația getică și geto-românească din zona București de pe la anii 200-300 AD (sec. III-IV) ? Cea descoperită de către ȘTIINȚA Arheologiei.
Lurs are an Iranian people living in the mountains of western Iran. The four Luri branches are the Bakhtiari, Mamasani, Kohgiluyeh and Lur proper, who are principally linked by the Luri language. Lurs are a mixture of aboriginal Iranian tribes, originating from Central Asia and the pre-Iranic tribes of western Iran, such as the Kassites (whose homeland appears to have been in what is now Lorestan) and Gutians. In accordance with geographical and archaeological matching, some historians argue that the Elamites were the Proto-Lurs, whose language became Iranian only in the Middle Ages. Michael M. Gunter states that they are closely related to the Kurds but that they „apparently began to be distinguished from the Kurds 1,000 years ago.”
Luri is the closest living language to Archaic and Middle Persian. The language descends from Middle Persian (Parsig). It belongs to the Persid or Southern Zagros group, and is lexically similar to modern Persian, differing mainly in phonology.
ABSOLUT nicio legătură ? BA posibil DA. In cursul migrației hungurilor de pe Obi în Panonia, sa se fi întâlnit aceștia o populația lura pe care sa o fi târât cu ei în Europa/pe la 950 AD.
Dar, după cum știm și putem dovedi, geto-dacii și daco-românii au trăit continuu pe teritoriul orașului București încă din anii 3000 BC si pănă astăzi. Dovedit dpv. arheologic, genetic și lingvistic. Despre asta este vorba în acest articol. Descoperire arheologică în vremea etnogenezei poporului românesc (sec.III-IV).
Ist(e)orie după luri,
Provincia romană Dacia cuprindea Transilvania (fără partea sud-estică dintre Olt și Carpați), Banatul și vestul Olteniei, restul teritoriilor ocupate fiind alipite Moesiei Inferioare.
După ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimată, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia/119 AD (inclusiv zona Bucuresti).
PS. Vorbim strict despre sec. III-IV pentru descoperirea din Situl „Străulești-Măicănești”. Adica de anii 200-300 AD.
Adica de o populatie pe acest taram … de geti liberi (200-324 AD) si de geto-romani din Romania (324-400 AD).
Este o aceeasi populatie dpv. arheologic (getica pana la 271 AD si in continuare de tip Dridu dupa 271 AD), dpv. lingvistic (non-centum/de tip satem) dar continua dpv. genetic (getica – daco-romaneasca – romaneasca).
Ipoteza lui Roesler se referea la o presupusa perioada de migratie sud-nord dar la o epoca mult mai tarzie, post slava si maghiara. Roesler alesese perioada imediat următoare marii invazii mongole (1241) ca probabilă pentru o imigrare majoră, dată fiind rarefierea puternică a populației cauzată în nordul Dunării de incursiunile armatelor mongole, cât și procesul de slavizare a imperiului româno-bulgar din acea epocă.
DECI, nici o legatura cu sec. III-IV/anii 200-300 AD. Epoca de ETNOGENEZA a POPORULUI cel ROMANESC (dpv. arheologic, lingvistic si genetic).
Letopisețul Cantacuzinesc/1690 … este ramas in urma si depasit dpv. stiintific.
Stiinta arheologiei apare la mijlocul sec. XIX. Lingvistica comparata apare in sec. XX. Stiinta geneticii in sec XXI.
Astfel incat descoperile arhepologice din anul 2022, combinate cu datele genetice si lingvistice, ne indica o noua si diferita perspectiva despre populatia de pe TARAMUL orasului Bucuresti intre sec. III-IV. Adica despre anii 200-300 AD.
Ori, doar la anul 271 AD are loc retragerea Aureliana. Si se refera strict doar la populatia oficiala din Dacia Romana.
Zona orasului Bucuresti nu a facut parte din zona Daciei Romane. Asa incat, populatia din aceasta zona era cu totul alta/getii liberi.
Dupa retragerea Aureliana, pe taramul nostru raman doar geto-dacii liberi si patrund gotii care se revendica de la geti. Brazda lui Novac a fost construita de Constantin DACUL dupa anii 314 AD. Contra navalirilor barbare.
Constantin I, a fost Împărat Roman între 306 și 337 AD. Din 324 AD, el a condus ca împărat unic Imperiul Roman (de la Roma), dar a mutat capitala la Bizantium/Constantinopol/324. „Noua Romă” a moștenit instituțiile politice ale vechii Rome, dar și tradiții culturale ale Răsăritului grec.
Inca o data: Brazda lui Novac a fost construita de Constantin DACUL dupa anii 314 AD. Contra navalirilor barbare.
Si de aceea vorbim, sub Brazda, de ROMANIA/383 AD si de Tara Romaneasca/450 AD. Si de religia noastra Bizantina/325 AD.
Constantin a fost imparat roman. Vorbea limba de sorginte latina/centum. Imperiul Bizantun era insa de sorginte greaca.
Dar noi, cei de pe taramul nord dunarean vorbeam o alta limba decat latina si greaca. Vorbeam o limba de sorginte PIE/traco-geto-dacica, pre-latina de tip satem.
Astfel incat, coroborarea tuturor datelor arheologice, genetice, lingvistice ne indica in sec. III-IV o populatie locala, de sorginte geto-dacica si daco-romaneasca, pe taramul orasului Bucuresti. O populatie din cultura Dridu daco-romaneasca.
@ doru popescu
1. Zona Bucureștiului de azi a făcut parte din Dacia Romană în timpul vieții lui Traian.
2. Creatorii culturii Dridu sunt proto-românii post-271 d.Hr.
3. Limbile de tip Satem erau de fapt o categorie de limbi indo-europene apărute după anul 3000 î.Hr. când s-au diferențiat popoarele indo-europene ale Europei și limbile vorbite de acestea. Deci, limba dacă era Satem, nu și latina vulgară vorbită Dacia nu avea cum, aceea era Centum clar. Dacă vorbeau latină, vorbeau de-acum o limbă indo-europeană tip Centum.
4. Sunt de acord cu dvs. că genetica populației de acum 5000 de ani din zona carpato-dunăreană constituie încă peste 50% din genetica românilor moderni. Asta indică toate studiile contemporane de genetică. În 271 d.Hr. s-au retras administrația, aristocrații și armata, dar a rămas 1 milion de daco-romani (agricultori și păstori daco-romani și daci liberi, foști mineri, foști soldați ai Imperiului Roman și descendenții lor). Pe ăla din munte de la 100 km. de cel mai apropiat oraș roman din Dacia, nu-l interesa efectiv că a plecat magistratul și garnizoana romană din acel oraș, el și-a văzut mai departe de turma lui de oi, de grădina și câmpul cultivate, de livadă, stupii de albine, moară, războiul de țesut, cuptorul de redus minereul de fier în stil roman, roata olarului după tehnologie romană, s-a dus la basilica lui creștină etc. Cunoștințele și tehnologia din epoca romană pe care le-a păstrat l-au făcut să supraviețuiască. Asta spune arheologia.
5. Știți care este culmea arheologiei? Că pentru a avea valoare, ea este dublată în România și de alte „argumente”: Himars, Patriot, Larom, F16, Bayraktar, Hermes, 1 milion de obuze Romarm, sute de mii de PSL-uri Cugir, arme cibernetice, arme chimice, arme biologice, și de cel puțin câteva „chiftele” Ceaușescu, pe care le putem asambla oricând după tehnologie nord-coreană.
Și atunci care era populatia care a produs artefactele arheologice de tip Dridu (sec. III-IV) din zona Străulești? Și Străulești și Dridu/Snagov se află în zona orașului București, zonă care nu a aparținut NICIODATĂ zonei ocupate a Daciei Romane.
Atunci de ce zona de sub Brazda lui Novac (construită de Constantin Dacul/324 AD) se numea ROMANIA (Auxențiu de Durotorum/383 AD), și Țara Romaneasca (in epoca lui Atila/450 AD) ?
Dacă proveneam TOȚI și DOAR de la „romanii din sud” (ai lui Constantin împăratul roman), am fi vorbit DOAR limba latină de tip CENTUM. Dar noi românii de la nord de Dunăre vorbim TOȚI o altă limbă, de tip PIE pre-latină de tip SATEM. Despre care Ovidiu zicea ca este diferită de lb. latină.
De asemenea, de ce toponimele din zona noastră se păstrează de la geto-dacii de altădată pe hărțile acelor vremuri (Ptolemeu, Strabon, Tabula Peutingeriana) ?
Nimeni nu poate răspunde la aceste întrebări fără să accepte că aceeași populația a noastră straveche geto-dacică a locuit pe acest târâm si inainte de 106 AD dar și după 271 AD. Numită daco-românească (și dacică dar și românească) după 271 AD și pănă după anii 1300, iar apoi doar ROMÂNEASCĂ. Aceeași populatie și dpv. genetic, de pe la anii 6000 BC și pănă astăzi.
@Boomer en gros
„Descălecatul” în aria noastră etnogenetică carpato-dunăreano-pontică este o realitate firească, de la munte la câmpie. Iar bazaconiile istoriografiei maghiare susțin că un mare popor neo-latin vine în Evul Mediu dezvoltat din Balcani în Transilvania (fără a aduce nicio dovadă arheologică, narativă, toponimică etc. în acest sens). Iar în Ardeal, hopa, ce să vezi, după sute de ani de provincii ale Imperiului Roman, și după 5000 de ani de stăpânire traco-dacică, nu mai rămăsese acolo nici picior de roman, daco-roman sau stră-român. Creatorii civilizației din Ardeal daco-romane muriseră, sau „plecaseră” toți, don’le, și așa se face că locul era „pustiu” când veniră pașnicii și civilizații mongoloizi maghiari (nici Deșertul Sahara nu era pustiu la acea oră, unde umbli cu nisip în gură și cu limba crăpată de sete, doar cea mai bogată în resurse de susținere a vieții zonă din Europa, și cea mai protejată natural, Transilvania, era „pustie”, era golită complet de întreaga populație a provinciilor romane plus dacii liberi romanizați din jur. Da? Asta susține fără dovezi o întreagă școală istoriografică maghiară. Noi avem mii de dovezi post-271 d. Hr. care indică continuitatea de locuire daco-romană în Transilvania, și formarea prin amalgamare a românilor, culturi arheologice – unelte, ruine, dovezi narative (cu gradul de precizie al Evului Mediu), numismatică, mărturii ale călătorilor străini cărora țăranii analfabeți români din Ardeal le spuneau că au fost aduși de un anume „împărat Traianu”, cronici – inclusiv Gesta Hungarorum care spune că ungurii au găsit la venirea în Ardeal pe valahi, „păstorii romanilor”, toponimie și hidronimie latină vastă în Ardeal, studii genetice contemporane care indică originea noastră daco-romană, inclusiv filiația genetică în Ardeal cu oameni din Preistorie.
„Insă dintâi izvodindu-se de rumânii carii s-au despărţit de la romani şi au pribegit spre miiazănoapte. Deci trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului; alţii în Ţara Ungurească, pre apa Oltului, şi pre apa Morăşului, şi pre apa Tisei ajungând şi până la Maramurăş. Iar cei ce au descălecat la Turnul Severinului s-au tins pre supt poalele muntelui până în apa Oltului; alţii s-au pogorât pre Dunăre în jos. Şi aşa umplându-se tot locul de ei, au venit până în marginea Necopoei.”
Logofătul Stoica Ludescu: Letopisețul Cantacuzinesc
Vă rog frumos, Cotidianul, să terminați cu dezinformarea! Cu toții știm din operele reputaților Rosler, Sulzer și din cele 200.000 de bucăți de maculatură produse de istoricii maghiari, că românii au venit cu mămăliga de mei între dinți fix în secolul al 13-lea în Nordul Dunării și în Ardeal, din Albania și Balcani. Românii făceau focul cu căcăreze de capră uscate și dormeau prin sălașurile animalelor și prin văgăuni. Au dat buzna în Ardeal și au stricat frumoasele castele și palate maghiare, construite pe sudoarea frunții și pe munca cu cârca a grofilor maghiari.
Iar în ce privește miile de artefacte de factură provincială romană găsite în toată Transilvania, caracteristice pentru pentru epoca post-aureliană (după 271 d.Hr.) și pre-maghiară – cuptoare romane de redus minereul de fier, cuptoare în stil roman de ars ceramica, roata olarului, monedă romană, așezări din epoca romană pentru care se atestă continuitatea de locuire, toponimie și hidronimie romană și stră-română de origine romană, haida de, cu toții știm că sunt minciunile lui N. Bălcescu și N. Ceaușescu. Muzeele de azi ale României PLINE cu arheologie stră-română DE ORIGINE PROVINCIALĂ ROMANĂ din secolele 4-9 d.Hr. sunt de fapt goale, sau acele obiecte expuse sunt niște fake-uri realizate pe șestache de miticii dâmbovițeni, frustrați și doritori să le-o tragă pe linie istorică urmașilor triburilor de turanici și mongoloizi maghiari și secui, care au găsit Ardealul gol și s-au așezat aici, pașnice și civilizate.
Logica primară? Că în Transilvania și Banat au existat sute de ani provincii romane și 1 milion de latinofoni înrădăcinați în Munții Carpați (Imperiul Roman a stăpânit în Banat și după anul 271 d.Hr.), asta chiar nu contează când grăiesc „istoricii” de la Buda.
Capitala ROMANIEI … orasul Bucuresti … si ISTORIA sa cea STRAVECHE …
In sec. III-IV AD, situl „Străulești-Măicănești”, din zona Bucurestiului de astazi, se afla sub Brazda lui Novac.
TARAM care apartinea populatiei daco-romane/daco-romanesti din ROMANIA (mentionata de catre Auxentiu de Durostorum/383 AD). TARAM numit deja ca Tara Romaneasca pe timpul lui Atila/450 AD (Wallachia ducelui Rämunch din Cantecul Nibelungilor).