Un om simplu mi-a povestit despre experienţa sa traumatizantă încercând să creadă în logica firească a lucrurilor, într-o ţară unde irealitatea se află până şi în aerul pe care-l respiri. Astfel am aflat cum tenebrele sunt mereu înfometate şi în perpetuă căutare de victime. Aceasta este fauna primăriilor bucureştene, unde cetăţeanul nostru modest, care mai […]

Marile împliniri sunt în primul rând sufleteşti. De aici se pleacă. Atunci când o dorinţă se regăseşte în alegerea unanimă a unei naţiuni, ea se manifestă cu o asemenea forţă încât politicul este eclipsat şi întotdeauna depăşit de întâmplări. Pentru că timpul sufletului este altfel valorizat de istorie iar în Balcani pe „îngeri nu-i întrece […]

Motto: „La noi, numai curul se schimbă – limbile rămân aceleaşi!” (rostită în urechea lui Petru Groza, imediat după 23 august, când a văzut cine sunt cei care urcă iar pe tribune). I.D. Sârbu, p. 53, „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”

Motto: „În cultură, domnule, noi nu admitem decât români proşti sau foarte proşti, cu condiţia să fie cât mai mari lichele” (Aurel Baranga către I.D. Sârbu, în „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”) Dispreţul faţă de omul inteligent s-a realizat de sus în jos, îndeosebi prin trădarea unor elite care au preferat obedienţa umilitoare pentru un […]

Trăim prinşi într-o magmă a deznădejdii şi ne împingem zilele, anii, viaţa într-o peltea naţională, care lasă impresia mişcării, când, de fapt, nu este altceva decât tremurul vâscos al neputinţei. Noi nu ne mai putem mişca. Realitatea peltelei naţionale este cauzată de o dublă insecuritate: sănătatea cetăţeanului şi siguranţa de zi cu zi. Amândouă slăbesc. […]

La începutul anului 1959, muncitorii de la combinatul metalurgic Reşiţa erau nemulţumiţi. Nu de salariile relativ mici, de patru sau cinci sute de lei, sumă pe care o câştiga un scriitor publicând trei-patru articole ideologice pe săptămână. Erau nemultumiţi că Uniunea Scriitorilor nu înţelegea pe deplin efortul lor de a construi socialismul. Şi comitetul muncitoresc al combinatului a trimis o scrisoare Uniunii Scriitorilor.

Adeseori am sentimentul că trăiesc în mijlocul unei populaţii vegetative, fără existenţă istorică şi lovită de sterilitate socială. Oricât ai scrie despre lucruri care nu merg, de ilegalităţi în curs de desfăşurare sau despre antidoturi împotriva cangrenei sociale, nu există reacţie în corpul social. Atomizarea socială pare a fi deplină. Poate nu întâmplător oraşele noastre […]

Demersul istoriografic realizat pe scurt într-un articol anterior îl considera un posibil studiu de caz al complicatului fenomen cultural reprezentat în istoriografia românească recentă, de raporturile de mentalitate dintre locuitorii vechiului regat şi transilvăneni.

Mai mulţi cititori au sesizat faptul că în ciuda articolelor incitante din presă autorităţile nu reacţionează în nici un fel. Încerc să răspund astfel întrebărilor cititorilor mei. Presa, după cum am mai arătat, nu mai are puterea mobilizatoare din anii 1990-1991. Pe de altă parte, multe dintre ziarele care erau atunci etalonul libertăţii şi independenţei […]

Reprofesionalizarea „României după criză” este un adevărat manual de istorie economică, socială şi cu multe conexiuni geopolitice, fără precedent în istoriografia noastră recentă. Volumul, publicat de Editura Compania, este opera Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare – IPID, coordonatorii lucrării fiind Mircea Maliţa şi Călin Georgescu. Dacă în anii ’50 Petre Pandrea dezvolta pentru […]

Moto: „Mă tem de o haitizare a ţării mele” (I.D. Sârbu, 1985) De la omul simplu la intelectual, încrederea într-o reformă a ţării a dispărut total. Partidele politice care s-au succedat la putere şi-au demonstrat incapacitatea de inovaţie în economie, păstrând în funcţii decidente „elite” politice grosolane şi slab pregătite. Dar mai ales au păstrat […]

Cu o lună în urmă publicam în cotidianul.ro articolul „«Planul Valev» al Uniunii Europene”, un plan de supunere economică, dar care nu elimină obedienţa politică. Un plan din care România nu este exclusă. Ceea ce ar fi cu adevărat ridicol este ca tocmai impunerile obedienţei şi oarba subjugare economică să fi fost decise printr-un dineu […]

Umilinţa asumată are un preţ: marile avantaje ale titlurilor oficiale. Sub masca aparentei constrângeri plânse de unii astăzi, în realitate încasările erau uriaşe. Nimic nu era gratis. Erau şi sume care urcau până la zece salarii per articol pentru liderii consacraţi precum Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, A. Toma, Mihai Beniuc şi mulţi alţii. […]

În România de când te naşti ce e mai trist e că traseul vieţii e marcat de jaloane imuabile. Generaţii întregi şi-au clădit speranţa afirmării pe iluzii deşerte. Şi au tot aşteptat. Indiferent că a fost capitalism, comunism sau liberalism, parcă spaţiul românesc nu este benefic împlinirii decât pentru oameni fără conştiinţă, hoţi şi supuşi […]

Stagnarea României este vizibilă şi tot mai dureroasă. Şi se pune firesc întrebarea, de ce ne aflăm aici? Există, din nefericire, o continuitate încă destul de trainică între vechiul regim şi democraţia tot mai gâtuită de azi. Ce înseamnă continuitatea regimului comunist în interiorul României democrate de azi?

Începând cu 1853, Moldova şi Valahia au intrat într-o perioadă de administrare austriacă, oficialii de atunci numind-o „protecţie”. Războiul început de Austria şi aliaţii ei împotriva Rusiei, în ceea ce s-a numit „războiul Crimeei”, a mai durat încă aproape trei ani şi drept urmare a fost suficient timp pentru ca militarii austrieci rămaşi prin satele […]

Primul pas al acestui plan a fost distrugerea Iugolsaviei, unde socialismul a dovedit viabilitate, modelul economic titoist armonizându-se cu forme de capitalism. Sub Tito un milion de sârbi au fost plecaţi în Germania la muncă. Iugoslavia anilor ’80 era o mare provocare pentru Europa.

Sărăcia face casă cu românul de când se ştie. Nu am de gând să generalizez un fapt istoric, însă reperele istoriografice vorbesc de foarte puţine perioade de linişte pe meleagurile moldo-valahe. În Evul Mediu, satele cu ţărani clăcaşi, numiţi „vecini” în Moldova şi „rumîni” în Valahia, se goleau adeseori prin fuga în pribegie a locuitorilor, […]

Oligarhia financiară din România este oligofrenă. „Oli” în greacă înseamnă „puţin” iar „frenos” înseamnă „creier”. România aparţine Oligarhiei „împuţinaţilor” care deţin finanţele. Superbogaţii lumii occidentale se remarcă – dincolo de inteligenţa acumulării averii şi naşterea unor întreprinderi rentabile şi benefice pentru angajaţii lor – de multe ori prin gesturi gratuit intelectuale (sponsorizări masive sau patriotice, […]

Decadenţa fără decadentism se trăieşte la nivelul individului şi a întregii societăţi fără urme estetice. Epoci decadente au mai existat în istorie. De exemplu, Baudelaire era conştient că societatea se duce de râpă, dar îl ajutau să respire urmele estetice: arta, poezia, filosofia, etc. Existau poezia simbolistă, parnasiană, abstractă sau scepticismul filosofic al lui Nietzsche […]

Punctul de plecare al acestui articol a fost o întâmplare neverosimilă generaţiei mele până mai acum o lună. Iată pe scurt povestea desfăşurată în parcul Herăstrău: un bunic îşi urmărea nepoţelul jucându-se până când a observat un alt copil care-l maltrata de-a dreptul fără motiv. Şi-a mutat nepoţelul pe alt teren de joacă, însă tartorul, […]

Moto: „Eram viu şi vorbeam unui popor de morţi. Mort refuz deci laurii şi cer să fiu dat uitării” (Umberto Saba) În România nu teoria juridică a fost şi este deficitară, ci aplicarea imparţială a legilor. Funcţionarii îşi pasează responsabilitatea de la unul la altul, iar superiorul ierarhic imediat împacă pe toată lumea dând o […]

Mârlanul aflat la putere nu numai că ţine România în loc, dar o şi ajută să regreseze. Să se întoarcă în Evul Mediu. El chiar are sentimentul că reprezintă elita ţării datorită avantajelor materiale pe care le are, iar din nefericire, în epoca noastră, singurul etalon de evaluare este banul. Numai că acest instrument, care […]

La începutul secolului al XX-lea, Constantin Rădulescu-Motru a definit pentru cazul românesc sensul cuvântului „anarhie”: „El înseamnă lipsa de ordine şi de autoritate. Bate vântul anarhiei în ţara românească, înseamnă: în ţara românească nu e nici ordine, nici autoritate”. Lipsa ordinii şi a autorităţii este determinată de o situaţie paradoxală: „Sub masca unui constituţionalism de paradă, am continuat să trăim zilele unui popor oriental”.