În ultima vreme se tot discută de necesitatea unor proiecte culturale şi edilitar-urbanistice pentru a face din capitala noastră o metropolă civilizată. O problemă care a fost dezbătută şi în 1934 de către primarul Bucureştilor de atunci, Dem I. Dobrescu, în lucrarea „Viitorul Bucureştilor” (Tribuna Edilitară, 1934). Dar şi de către alţii înaintea lui precum […]

O particularitate românească o reprezintă instituţiile „diferitelor forme ale vieţii juridice, economice şi culturale” care s-au schimbat de zeci de ori într-o singură sută de ani. D. Drăghicescu a subliniat cu geniu sociologic cum „caracterul indivizilor şi al popoarelor este ecoul pe care-l lasă în suflete felul activităţii ce desfăşoară instituţiile”.

Plecând de la cuvintele lui Claude Monet, am descoperit în opera lui Constantin Isachie prezenţa unor hărţi care se suprapun şi care, pentru un istoric, au o altă relevanţă spre deosebire de opinia unui critic de artă. Isachie a reuşit să comunice fără oprelişti atât cu compoziţia sa, cât mai ales cu proiecţia acesteia.

“Mă tem de o haitizare a ţării mele” (Ion D. Sârbu – iarna 1985) Până când oare vom continua să trăim şi să respirăm “indiferenţi ca nişte hidrocarburi fără inimă şi familie” în faţa inversării de valori prin care se descalifică societatea românească? În uriaşa şi înfometata mahala-oraş, asistăm neputincioşi cum “copiii îşi pierd copilăria, […]

Primul Război Mondial nu a reprezentat numai deplasări de fronturi, situaţii neprevăzute şi succesiuni de evenimente, ci şi semnificaţia unor răsturnări radicale, dureroase pentru mentalul colectiv, cu puternice implicaţii în sfera socială şi implicit politică.

Motto: „Nu-i suficient să fii în serviciul Patriei. Trebuie să continui a o servi chiar când e nerecunoscătoare sau nedreaptă cu tine” (Plutarh) Lipsa scopurilor prefigurează anarhia. De prea mult bine, oamenii au atitudini bizare. De pildă, huliganilor englezi nu le lipseşte nimic. Însă ei se duc pe stadioane pentru partidele de bătaie. Nu pentru […]

Să păstrezi ritmul schimbărilor galopante, care transformă societatea, să rezişti comprimării timpului, împrejurări istorice ciclice ale istoriei umane, nu este un act săvârşit cu uşurinţă. Mulţi se prăbuşesc, lăsându-se purtaţi într-o navigare socială imaginară.

Relaţia patron client este cu mult mai veche decât s-ar crede la prima vedere. Povestea ei coboară în antichitatea romană. Juvenal descrie această relaţie prin obiceiul „sportulei”, care nu era altceva decât un coşuleţ pentru mâncare, pe care clientul îl avea mereu asupra sa, când se afla în preajma patronului, pentru a-i cerşi delicatesele prânzului.

În psihologia „tipului digestiv” domină „arta supunerii şi a disimulaţiunii”. Se ştie că „liberările psihice se obţin prin ritual şi gesturi simbolice”, dar cu toate acestea, oamenii pot trăi fără probleme de conştiinţă şi în plină „inaniţie culturală”. Un om complex nu poate trăi „fără lux intelectual şi sufletesc”. Constantin Beldie afirma că tot ceea […]

Petre Pandrea a construit şi definit într-o manieră originală, îmbinând istoria cu sociologia, psihologia şi antropologia, structurile socio-politice care susţin de peste 300 de ani societatea românească. Jurnalul scris în cursul anului 1947, descriind evenimentele deloc pozitive care se derulau atunci cu repeziciune peste vieţile românilor, s-a pus în slujba unei schimbări în bine, circumscrise […]

Motto: „Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc!” (Michelangelo Buonarotti) Sunt viteze diferite. Şi o văd foarte clar în tot corpul social. Unii doresc să lupte, să schimbe, să performeze, să se adapteze cotinuu profesiei. Dar foarte mulţi se opun şi […]

Johann Koradin a fost comisar al Ministerului de Interne austriac, trimis în Valahia să ia în secret pulsul unei ţări bizare, neaşezată, puţin cunoscută în resorturile sale. Viena era dornică să afle ce fel de ţară era aceea care i-a scăpat întotdeauna printre degete, aluneacoasă chiar şi atunci când a ţinut-o bine cu ambele mâini, […]

În spatele acestui titlu se ascund o poveste vie şi un oraş care nu pare să se fi schimbat foarte mult. Bucureşti, 1870, este începutul poveştii noastre. Era anul când tânăra soţie a ofiţerului Ştefan Fălcoianu începe să fie portretizată de pictorul Theodor Aman. O femeie foarte frumoasă, aflată în puterea vârstei, dar care s-a stins înainte de vreme.

„Physiognomonia” era în antichitate „arta de a dezvălui caracterul individului cercetându-i trăsăturile chipului”. Încă nu s-a scris la noi o istorie a românilor din perspectiva „physiognomiilor”, care au reprezentat într-o perioadă de timp definită populaţia majoritară, comportamental şi cultural. „Physiognomiile” se pot schimba în decursul istoriei, în bine sau în rău, în funcţie de mediul […]

Cu 130 de ani în urmă, în Piaţa Universităţii de azi încă se mai afla, pentru câţiva ani, o grădină în care puteai să te pierzi preţ de clipe în orice ceas al zilei. În această grădină obişnuia să vină la ceasurile 12 din zi un tânăr licean pentru a-şi petrece recreaţia in linişte. Colegiul „Sf. Sava” se afla în apropiere iar pentru tânărul nostru această retragere era numai o trecere între două drumuri. Se aşeza pe una dintre bănci şi mânca pachetul de acasă.

Motto: „Caracterul fără inteligenţă poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic” (Cicero) Politicienii români sunt foarte dornici să se afişeze în preajma sărbătorilor religioase ca evlavioşi sau chiar cucernici. În realitate, ei sunt circumscrişi unor mafii puternice de partid sau mafii locale. Un reportaj făcut de un tânăr istoric printre românii din diasporă […]

Am cunoscut în aceste zile două repere care mi-au dat de gândit asupra viitorului îndepărtat şi am încercat să văd dacă există un precedent istoric.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Mina Minovici a publicat articolul intitulat “Un caz de nebunie morală înaintea justiţiei”. Sursa articolului a fost o întâmplare nefericită cu un nevropat lăsat fără supraveghere. Povestea s-a derulat astfel: într-o seară de vară a anului 1896, un tânăr a cunoscut o fată, domnişoara S., şi află că “e fiica […]

În studiul de faţă voi aborda un subiect sensibil, legat de imaginarul feminin premodern şi modern; poziţia avută de femeie într-o societate în schimbare.

Pedagogia, şcoala în general, are menirea să stopeze agresivitatea şi creşterea în volum a „prostiei sociale”. Aceasta din urmă „decuplează inteligenţele active, sugrumă critica de jos şi încurajează selecţia non-valorilor”. „Prostia socială” are propria-i elită, structurată pe măsură ce „turma se alcătuieşte: măgarul îşi ia doctoratul şi devine gânditor, câinii îşi iau licenţa în drept, […]

Culoarele subterane ale societăţii rămân în continuare domenii abordate de sociologi, psihologi şi medici de variate specializări, categorii socio-profesionale, care, prin natura menirii lor, sunt nevoite să coboare în sublunarul psiho-social pentru a descoperi cauze, efecte, soluţii.

În anul 1787, contele d’Hauterive, membru liber al Academiei de Inscripţiuni şi Frumoase Litere, Secretar d-lui Moldovei Alexandru Mavrocordat, zis şi Fişariul, a străbătut Moldova şi a lăsat mărturie un „Memoriu despre starea Moldovei”. Rolul acestui articol nu este acela de a sublinia vreo singularitate a Moldovei, ci mai degrabă de a evidenţia actualitatea vechilor […]

Ţara mea îmi pare a fi foarte vulnerabilă în interior prin revenirea în prim-plan a acţiunilor planificate de partidele maghiare împotriva statului naţional unitar român, pe fondul neimplicării factorilor politici. Chiar o bună parte a forţelor politice sunt părtaşe prin acord politic cu această vulnerabilizare din interior a României, prin poziţia pasivă faţă de aceste acţiuni.

În ultimele zile s-a declanșat o polemică ce lămurește vrând nevrând starea de facto a României. Este vorba de polemica dintre Andrei Pleșu și moderatorul Mihai Gîdea.