Capitalismul înseamnă competiţie, remuneraţia meritului, a muncii şi a inovaţiei, protecţia micilor proprietăţi şi a valorilor familiale. Monopolul, oligopolul, capitalismul rentier şi contra-principiul too big to let fail sunt un amestec de ideologii neoliberale care nu reprezintă altceva decât opusul capitalismului. Exemplul cel mai strident de capitalism rentier ne este oferit de industria medicamentelor şi […]
Articole scrise de: Gheorghe Piperea
Planificasem o călătorie în Islanda pentru luna august a acestui an. Nu pentru a-i premia pe islandezi pentru că vor fi bătut Franţa şi vor fi ajuns în finala campionatului european (deşi, pentru o asemenea ispravă, ar merita toate premiile din lume), şi nici pentru că au preferat să îşi salveze ţara şi vieţile, lăsând […]
Salariaţii britanici şi clasa de mijloc pauperizată de criză a Londrei văd ieşirea UK din UE (Brexit) ca o răzbunare contra bancherilor lacomi şi cinici şi ca o dare în plată contra politicienilor care i-au susţinut. Şi, pentru acest motiv, s-ar putea să voteze Leave (părăsirea Uniunii Europene) la referendumul de joi. Ziarul bancherilor de […]
Acum două săptămâni, spre finalul campaniei electorale, au circulat pe net nişte “ştiri” despre faptul că băncile ar avea nişte liste negre cu potenţiali clienţi care nu ar fi acceptaţi la creditare, pe diverse motive.
1. În timp ce căutam pe net surse ale aşa-zisului “decalog al manipulării” atribuit lui Noam Chomsky, am descoperit nişte trimiteri la un document în engleză, clasificat “top secret” şi intitulat Silent weapons for quiet wars[1]. Acest presupus document top secret ar fi fost descoperit din întâmplare, pe 7 iulie 1986, de un angajat al […]
Cu ocazia prezentării Raportului de activitate a Consiliului Concurenţei pe 2015, am avut onoarea să prezint un raport referitor la chestiunea ajutoarelor de stat în procedurile de insolvenţă.
Cică imunitatea penală şi civilă, totală şi definitivă, a şefimii BNR nu e cum se vede scrisă în lege (art. 25 din Legea Statutului BNR, pour les connaisseurs).
Aproape 6 miliarde de euro se încasează în fiecare an la bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Ştiţi unde se duc aceşti bani? Pe salariile medicilor, asistentelor, paramedicilor? Pe spitale noi sau renovate aşa cum trebuie pentru a neutraliza infecţiile intraspitaliceşti? Pe echipamente performante, noi, pe medicamente rezonabile? Nu. Ştiţi pe ce se duc. […]
Anul trecut, în 2015, s-au cheltuit în instrumentarea unor dosare penale, în special cele de competența DNA și a DIICOT, suma de 1,6 mld lei. Numai procesul lui Dragnea and co …
Corporaţia multinaţională Johnson&Johnson a fost condamnată de două ori în ultimele luni la daune cumulate de 120 de milioane de dolari pentru prejudicii cauzate de produsele vândute unor consumatori.
Opinia publică are convingerea că un suspect sau, şi mai grav, un inculpat poate candida atâta vreme cât vinovăţia sa nu a fost probată în procesul penal şi că morala nu ar avea nimic de-a face cu legea care stabileşte condiţiile participării la alegeri.
Europa a ajuns să arate din ce în ce mai mult ca o reţea de feude înconjurate de ziduri apărate cu sârmă ghimpată, cu camere de supraveghere, cu drone şi cu tancuri.
Vestea proastă a anului este adoptarea legii privind supravegherea macro-prudenţială, trimisă acum la promulgare la preşedinte (care, evident, nu va avea nicio reţinere să o promulge, în ciuda celor de mai jos).
Contractul ar trebui să fie o opţiune raţională, conştientă, făcută cu scopul de a obţine de la co-contractant o contra-prestaţie.
În argoul internetului (internet slang), un troll este o persoană, de regulă voit anonimă, dar deseori ascunsă în spatele unor porecle (nick name), care îşi face un obicei pasional din a posta şi comenta în spaţiul virtual, activitate anume croită pentru a semăna discordie pe internet şi pentru a stârni certuri sau iritare. Trolul postează […]
Există momente în care nu doar indivizii, ci întreaga comunitate trebuie să se priveascăîn oglindă. Mai important este, însă, ca individul sau comunitatea să se uite în interior.
Statul de drept a fost înlocuit în România cu statul de “Drepţi!”. Pe nesimţite, pas cu pas, cu zâmbetul pe buze şi cu acceptul implicit al unei mari părţi a populaţiei României, blocată în hăţişurile paginilor de socializare pe internet şi fericită să consume pe credit, România a devenit o colonie mercantilizată cu un insiduos caracter militarizat.
Pe Facebook circulă intens texte ale aşa-zişilor tineri frumoşi şi inteligenţi care se revoltă că „bătrînii” ies în stradă pentru diverse cauze.
Sunt convins că oricine se crede creştin, atât în clipele sale de sinceritate emoţională, cât şi atunci când vrea să pozeze în om bun şi de calitate, repetă în gând sau pronunţă aceste cuvinte: „Şi ne iarta nouă greşelile noastre aşa cum iertăm şi noi greşiţilor noştri”.
Cetatea medievală era organizată în asemenea manieră încât să dea celor care se aflau în interior sentimentul de siguranţă faţă de străini.
Multe dintre „vehiculele” către care băncile delincvente au cesionat credite în anii 2008-2015 sunt fantome a căror existenţă este negată…
Pe la începutul lui 2013 circulau pe net o serie de “analize” economice din care rezulta uimitoarea concluzie că Olanda ar putea intra în criză nu pentru că bancherii sunt hoţi şi-i jupoaie pe cetăţeni prin credite, ci din cauza bicicliştilor.
În luna august 2015 citeam cu obidă în „Revista 22” un interviu luat dlui Isărescu în legătură cu obiecţiile sale la Codul fiscal care tocmai ce fusese adoptat de Parlament.
Anul 2015 a fost anul în care mentalul nostru colectiv a fost poluat de prezenţa sufocantă în spaţiul public românesc a unei autorităţi a Statului român care s-a transformat, pas cu pas, dintr-o instituţie menită a asigura stabilitatea preţurilor în România în gardianul închisorii datornicilor români.
Legea dării în plată cu efect liberatoriu a imobilului ipotecat a fost adoptată de Camera Deputaţilor. Practic, a fost unanimitate.
Până în 2005, DNA – Direcţia Naţională Anticorupţie – s-a numit PNA (“Parchetul Naţional Anticorupţie), o creaţie artificială a lui Adrian Năstase, unanim criticată pentru ineficienţă şi neconstituţionalitate. PNA urma modelul Parchetului Naţional Anti-Mafia din Italia anilor ‘90 (acea Italie care acum nu mai are un astfel de parchet şi care, în anii 2000, a fost o “campioană” la condamnări CEDO tocmai pe “motive” de parchet anti-mafie…).