Vernisaje, expoziţii, întâlniri, prezentări, concerte, workshopuri, performance-uri, party-uri până târziu în noapte, inaugurări ale unuia sau altuia dintre pavilioane la Bienala de Arhitectură de la Veneţia.
Pentru prima data sunt prezente şase ţări Arabia Saudită, Antigua&Barbuda, Guatemala, Libanul şi Santa Sede.
100 de întâlniri în trei zile (24 şi 25 mai şi 26 mai, ziua deschiderii pentru public) animă săptămâna cea mai aşteptată a lumii arhitecturii. Cum să te descurci într-o Bienală de Arhitectură care este întotdeauna mai mult decât o întâlnire culturală de neratat pentru pasionaţi, dar şi pentru alte sectoare?
Prima panorama a proiectelor prezentate în spaţiile de la Corderie şi de la Giardini dell’Arsenale, a fost prezentată de curatoarele irlandeze, care au menţinut intactă şi eligibilă ideea arhitecturii istorice.
Niciun artificiu, nicio manipulare, nicio suprastructură capabilă “să intre în conflict” cu locul, cu proiectele expuse în cadrul temei din acest an, Freespace. Aşa cum au anunţat înainte, Yvonne Farrell şi Shelley McNamara – fondatoarele studioului Grafton Architects şi curatoarele celei de a 16-a ediţii a Expoziţiei Internationale de Arhitectură – au ales “să releve calitatea edificiilor Corderie, Artiglierie şi a Pavilionului Central” lansând “contextului şi ariei Veneţiei” posibilitatea de a se înscrie pe parcursul vizitei. O dorinţă care se manifestă încă de la primii paşi în expoziţia lor cu o vedere în perspectivă unică, ce urmează a fi urmată pas cu pas: literalmente, un metru după altul, fără separări şi împărţiri.
Pentru a primi vizitatorii la Arsenale, există un fel de dezvăluire, o “schiţă” a acestui spaţiu expozitiv lagunar: două proiecţii, dispuse una în faţa celeilalte, capătă rolul de structură recuperată ale Bienalei din 2016. Imaginile şi desenele propuse evocă identitatea arhitectonică a locului şi reafirmă istoria productivă. Pe deasupra, ele sunt un preludiu al expoziţiei intervenţiilor prezentate de studiile internaţionale selecţionate, dispuse într-o succesiune strictă.
Sub acoperişul cu structură lineară, în parte luminat de proiectarea cuvântului Freespace, se perindă un dublu “ghid grafic”, care marchează parcursul existent. În realitate, acesta intenţionează să releve, atât în vechea unitate de măsură veneţiană, cât şi în metri, lungimea Arsenalului, furnizând un parametru numeric progresiv. Chiar pas după pas.
De la peretele lichid la “eroica” regenerare a Corviale
“Am descoperit inventivitatea şi creativitatea la nivel micro şi macroscopic: edificii istorice eliberate de inteligenţa arhitecţilor, edificii uitate revizitate şi readuse la viaţă, tipologii transformatoare ale spaţiilor de locuit, exigenţe infrastructurale traduse în structuri publice şi civile”, au declarat curatoarele, citate de Valentina Silvestrini în Artribune, clarificându-şi alegerile în compunerea celor 71 de participanţi la expoziţia Freespace.
După un început dedicat temei proiectării clădirilor şcolare şi destinate formării tinerelor generaţii – un segment în care studioul Grafton Architects s-a distins în cei 40 de ani de activitate cu realizări în toată lumea – vizita continuă cu exemple de recuperare şi refolosire. Printre acestea, proiectul pentru transformarea Mânăstirii Santa Maria do Bouro în han, opera a lui Eduardo Souto de Moura, şi restaurarea Sălii Beckett, care va deveni în final studioul catalan Flores & Prats Architects din Barcelona.
Interpretării eterice a temei Freespace, propusă de Toyo Ito, i se contrapune “eroica întreprindere” a studioului italian condus de Laura Peretti, care a restaurat giganticul Corviale. Monumentalitatea instalaţiei din lemn cu care arhitectul şi docentul Walter Angonese – un proiectant care “se ocupă cu succes de proiecte mici şi mari”, cum subliniau curatoarele, şi este prezent cu Centrul Vizitatorilor de lângă Lacul Carezza – precede cu câţiva paşi proiecţia video Trees Down Here, comandată studioului anglosaxon 6a architects: un aliniament ce pare să conducă publicul către o posibilă reflecţie asupa folosirii materialelor în arhitectură.
Intervenţii mai experimentale continuă până la sfârşitul acestei prime părţii a expoziţiei Freespace: de la “zidul lichid”, generat de apă şi săpun, al atelierului lui Riccardo Blumer – un alt profesor şi arhitect, ca şi Yvonne Farrell şi Shelley McNamara – zid care se formează şi dispare în câteva momente la trasparenţa, la spirala din acrylic ale japonezilor Kazuyo Sejima şi Ryue Nishizawa / SANAA, de la structurile arhitecturii vernaculare a indonezienilor, semnate de studiul Andramatin până la ambienturile multiforme de la Dorte Mandrup A/P.
Arhipelagul Italia
Italia propune la Bienală proiecte hibride pentru viitorul ţării: În afara cetăţii, În interiorul teritoriilor îndepărtate, “Spaţial şi temporal”, Ariile urbane majore
În pavilionul curatoriat de Mario Cucinella, posibilitatea relansării Italiei îndepărtate, cutremurate, invizibile apare în cinci proiecte experimentale
Un “loc al muncii”, pentru Foreste Casentinesi, unde cele mai frumoase păduri de fagi formează graniţa dintre Toscana şi Emilia Romagna, un “diptic” pentru centrul istoric din Camerino şi zonele limitrofe, pentru a dovedi exigenţele comunităţilor cuprinse în “craterul seismic” din centrul Italiei, reformularea funcţională a două căi feroviare pe colina din Matera, o piaţă pentru regiunea Belice, în interiorul procesului de reproiectare a Teatrului neterminat al lui Pietro Consagra, o “casă a cetăţenilor”, structurată în trei blocuri – parcursul sanitar, promovarea sănătăţii, cercetare – într-o zonă din Sardinia, care ocupă a doua parte a Pavilionului Italiei.
Între istorie, contemporaneitate şi natură
Proiectele expuse sunt rezultatul unei operaţiuni multidisciplinare, din care fac parte activă studenţi italieni, universitatea şi alţi profesionişti care au ascultat comunităţile locale. Care sunt nevoile lor? Care sunt starea financiară, dezvoltările şi excelenţele zonelor lor? Cât de puternice sunt dorinţa de a participa, orgoliul şi sentimentul de apartenenţă? În aceste proiecte “hibride şi experimentale”sunt expuse opere plastice, desene, reconstituiri video şi analize ale procesului participativ, care a dat naştere unei reflecţii asupra viitorului (posibil) al Italiei, capabilă să experimenteze forme proprii de folosire în comun a spaţiilor, eludând categoriile “privat” şi “public”.
Cele cinci vizuni arhitectonice a ceea ce s-ar putea face în aceste zone din ţară sunt imagini care devin mărturii implacabile ale stării de abandon, dar şi de frumuseţe ascunsă care, în intenţiile curatorului, vor stimula dorinţa privitorului de a le cunoaşte cu proprii ochi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.