Biserica ridicată în spiritul arhitecturii moderne

Un volum publicat în acest an, „Arca Noetica de la Alba Iulia“ (Parohia Ortodoxă Română „Cartier Nou II“, Alba Iulia), surprinde fațetele uneia dintre cele mai impresionante întreprinderi arhitecturale din România. Biserica „Sfinții Mucenici Brâncoveni și Sfinții Ioani“ de la Alba Iulia se impune de la prima vedere și invită la meditație asupra formelor în care credința se întâlnește astăzi cu societatea și cu formele actuale de creație.

Construcția bisericii ridicate în Micești (localitate integrată acum de orașul Alba Iulia) a durat un deceniu (2005-2015), dar ideile întâlnirii dintre arhitectura contemporană și spațiul sacru erau deja formulate pentru arhitectul Dorin Ștefan de la începutul anilor 2000, când a participat la concursul BOR pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Într-un interviu publicat la acea vreme, explica pentru revista Zeppelin în ce fel vede biserica drept o cutie de rezonanță: „Am ajuns la concluzia că o biserică este un spațiu de rezonanță, atât la interior, cât și la exterior. Dintr-o dată, nu m-au mai interesat deloc obiectul arhitectural și compoziția, ci doar această natură a tainei care se întâmplă la interior – o cutie de rezonanță sacră, dacă vrei, care însă trebuie să fie transpusă și la exterior.

„Am încercat cumva să revin la origini, la rădăcinile spațiului sacru. La început, creștinismul era practicat în familie. Taina se întâmpla acasă, în acea comunitate de bază.“ Dorin Ștefan, arhitect

Această cutie de rezonanță funcționa pe mai multe planuri: o dată, cel în sine, al slujbei, dar care se întâmplă doar în anumite momente și feluri; celălalt plan era cel permanent, exprimat prin iconografia interioară și cea exterioară. Și am zis atunci că această rezonanță s-ar exprima prin patru pereți pictați pe ambele părți. Desigur, aceasta m-a trimis cu gândul la bisericile din nordul Moldovei; când te apropii de ele, începi să descifrezi un întreg program și să intri într-o anumită stare. Acești patru pereți defineau esența proiectului“.

Tradiție și reconstrucție

Parohul Arcei Noetica de la Alba Iulia, Jean Nicolae, povestește că proiectul „nu ar fi putut să ia formă concretă fără ctitorul pe care Dumnezeu l-a rânduit în persoana domnului Ioan Popa, directorul general al Transavia“. Coincidența a făcut ca proiectul picturii din biserică, început cu Sorin Dumitrescu, să fie continuat cu un iconar ce poartă același nume cu ctitorul, Ioan Popa, dar între cele două persoane nu există nicio legătură de rudenie.

La scurtă vreme după ce biserica a fost sfințită, părintele povestește că taximetriștii erau întrebați la gara din Alba Iulia de drumul spre Mânăstirea „Arca lui Noe de la Alba Iulia“: „Grupuri mari de pelerini și o serie de personalități bisericești și culturale, de la vlădici și miniștri până la arhitecți și istorici de artă, s-au închinat în Arca Noetica și au apreciat efortul de înnoire desfășurat cu bună-cuviință, dar și cu îndrăzneala cea bună în făgașul Tradiției“. Volumul publicat la Alba Iulia spune povestea proiectului și oferă termenii pe baza cărora a fost posibil să se ridice un asemenea edificiu cu toate riscurile pe care demersul le-a presupus: „Dacă despre capela lui Le Corbusier s-a spus că este plină de contradicții arhitecturale, acest lucru este valabil și pentru biserica proiectată de Dorin Ștefan: este în același timp pătrată și ro(tu)ndă, elansată și îndesată, joasă și înaltă. Ea are un plan simplu, vast și deschis în exterior, dar, odată intrat înăuntru, ea devine un mic loc de reculegere de o măreție liturgică împărătească“, notează părintele paroh Jean Nicolae.

10 ani a durat construcția bisericii de la Micești

„Poemul uitat al vieții“

Teologul Radu Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca explică în volumul tocmai publicat: „Fidelitatea creatoare este antinomia fecundă din care se hrănesc oamenii și spațiile prin care Biserica se dovedește aproape, vorbind pe inima și mintea noastră. Iată de ce bucuria este cu atât mai mare cu cât frumuseți precum cea de aici se întâlnesc și în alte locuri, te miri unde: de la o biserică maramureșeană la o capelă de spital și de la o icoană care ne interoghează blând la un sunet care trezește în noi poemul uitat al vieții“.

Recomanda
Cosmin Tupa 106 Articole
Author