Mincinos, egocentric și egolatru, obsedat de bani și influență, înclinat spre autoderiziune, cameleonic, infidel, un om al cărui singur proiect este propria ascensiune, un ”simbol al decăderii imperiului britanic” – astfel îl caracterizează publicația Liberation pe noul premier britanic Boris Johnson, sub titul ”Viitorul bufon al reginei”. Și nu o face doar presa franceză, ci și mari publicații britanice, americane.
Sa fie insă Boris Johnson cel mai mare coșmar al Uniunii Europene și al Regatului Unit prin dorința sa der ieșire din UE fara un acord? O scurtă privire spre ascensiunea lui Boris Johnson și a curentului Brexit în Marea Britanie poate oferi un răspuns mai puțin fatalist.
În iunie 1998, la Cardiff, Marea Britanie preda președinția rotativă a Consiliului UE. La conferința de presă, jurnalistul Boris Johnson s-a lansat într-o întrebare pentru premierul Tony Blair care lua forma unui editorial spumos. ”Boris, ar trebui să fii premier”, i-a spus Blair. 21 de ani mai tarziu, Boris Johnson locuiește în Downing Street 10.
Drumul către Brexit
S-a ajuns aici, la momentul în care liderul aripii Brexit să preia conducerea Marii Britanii, în urma dezamăgirilor repetate produse de ultimii premieri britanici și în urma jocului lor de-a ”ucenicul vrăjitor”, mizând pe un referendum de ieșire din UE cu un rezultat negativ. Premierul David Cameron a decepționat electoratul nereușind să obțină nimic din partea UE când a dorit modificarea tratatelor în favoarea Marii Britanii. S-a ajuns aici după ce dezamăgirea conservatorilor a alimentat UKIP, primul partid al euroscepticului Nigel Farage. Potrivit profesorului Tim Bale, până și decăderea UKIP a alimentat euroscepticismul Partidului Conservator, căci mulți dintre foștii membri UKIP au intrat în rândurile conservatorilor. Iar rezultatele dezastruoase ale conservatorilor la ultimele alegeri europene au făcut ca partidul chiar să promoveze racolarea euroscepticilor, pentru ca formațiunea să nu se prăbușească total. Inițial, Boris Johnson nu a sprinjinit Brexitul. A făcut-o când a observat că mai toți liderii importanți ai partidului sunt pentru rămânerea în UE, iar pentru el era important să se distingă, pentru a putea sui repede în ierarhie.
Acum, Boris Johnson urmează să fie vazut tot mai des la Bruxelles, unde va încerca să renegocieze Acordul Brexit la care a ajuns fostul premier Theresa May. Johnson cunoaște bine „capitala Europei”, a copilărit și a învățat la Bruxelles până la vârsta de 11 ani. Tatăl său a fost fucționar european, iar apoi europarlamentar din partea Partidului Conservator.
Jurnalistul Boris Johnson
Boris Johnson s-a născut la New York, în 1964. A renunțat la cetățenia americana în momentul în care fioscul american a încercat să-i impoziteze venitul obținut de pe urma vânzării unei locuinte. Are străbunici musulmani, creștini și evrei. Străbunica sa evreică a imigrat din Rusia în SUA. Străbunicul său turc a fost jurnalist și om politic anglofon, ministru de Interne în ultimul guvern al sultanului, înainte de preluarea puterii de către Mustafa Kemal Ataturk. I s-a opus noului lider și a fost spânzurat, iar trupul i-a fost ciopârțit, în 1922.
Boris Johnson nu a ținut mult la moștenirea sa turcă, musulmană, rusă. A scris o poezie în care l-a insultat pe președintele Recep Tayyip Erdogan, a adoptat o poziție dură față de Rusia lui Vladimir Putin și le-a descris pe femeile musulmane ce poarta veșminte tradiționale ca pe niște „cutii poștale”.
Părinții săi s-au despărțit când Boris Johnson avea 11 ani. A fost trimis împreună cu sora sa de la Bruxelles in Anglia, singuri, cu feribotul și cu trenul, pentru a se stabili într-o zonă rurală și a continua scoala. A urmat cursurile la Eton și Oxford, unde a legat relații extrem de importante pentru evoluția sa ulterioara. Unul dintre bunii săi prieteni a rămas Charles Spencer, fratele prințesei Diana.
Boris Johnson a îmbrățișat o carieră de jurnalist, lucrând în special pentru Daily Telegraph, ziar la care publică și acum câte un editorial contra unui salariu anual ce depășește 300.000 de dolari. (De altfel, Johnson a declarat că sub aspect financiar a pierdut mult alegând cariera politică). The Telegraph îl trimite la Bruxelles în 1989, moment din care se ramarcă prin aciditatea și umorul articolelor sale despre afacerile europene. A inventat chiar un gen jurnalistic – cel al ”euromiturilor”, o rubrică ce a deschis calea către Brexit, cu decenii în urmă. Potrivit fostei sale colaboratoare Sonia Purnell (care a publicat recent o biografie foarte critică a actualului premier), Boris Johnson a ales să scrie într-o notă eurosceptică nu din convingere, ci pentru a se distinge cât mai mult de marea masă a ziariștilor. S-a făcut cunoscut prin deformarea informațiilor și exagerări, însă și prin mult umor și inteligență. O purtătoare de cuvânt a Comisiei conduse de Jacques Delors a și declarat la acea vreme că alege să nu comenteze articolele exagerate ale lui Johnson, pentru că nu ar putea-o face cu același umor precum tânărul jurnalist.
Politicianul Boris Johnson
Boris Johnson intră în politica și în 2005 devine deputat conservator. Cariera sa cunoaște o permanentă ascensiune. ”Are ceea ce francezii numesc je ne sais quoi, ceva anume, greu de definit dar ușor de recunsocut. Boris poate opri traficul. Dacă intră într-un mall, vei ști sigur că e acolo”, scria despre el jurnalistul George Galloway. Și tot Galloway își amintește că Johnson a fost unul dintre foarte puținii politicieni britanici care, în 2002, ”nu credea povestea” cu armele de distrugere în masă ale regimului Saddam Hussein. ”Vreau să fac un interviu cu Saddam Hussein”, i-a spus atunci Johnson, iar Boris a fost de mai multe ori în Iark, până la invazia din 2003. A fost singurul politician britanic care s-a întâlnit regulat cu liderii irakieni în acea perioadă delicată.
În 2008 candidează cu succes la primăria Londrei și este reales in 2012, anul Jocurilor Olimpice, un moment de care s-a servit cât a putut de bine pentru a-și spori capitalul politic. A urmărit niște proiecte faraonice în Londra, niciunul dus la capăt însă cu sume uriașe cheltuite pentru studii de fezabilitate.
S-a despărțit de prima sa soție, iar acum este în proces de divorț de cea de a doua consoartă, împreună cu care are patru copii. Presa britanică scrie că are o legătură amoroasă cu fosta directoare de comunicare a Partidului Conservator, cu 23 de ani mai tânără. Iar tabloidele britanice scriu că au avut recent o ceartă la cuțite în locuința celei din urmă și se întreabă dacă aceasta îl va urma pentru a locui în Downing Street 10.
Johnson a recunoscut cu o sinceritate dezarmantă că a mințit în timpul campaniei pentru Brexit în ce privește beneficiile ieșirii din UE.
Intelectualul Boris Johnson
Însă imaginea lui Boris Johnson nu se poate reduce doar la egocentrismul, infidelitatea și exagerările sale. Noul premier britanic este un om cu o vastă cultură, invidiată de colegii din presă și politica, a scris o biografie apreciată a lui Winston Churchill. Este considerat un bun prieten, mereu gata să-și ajute camarazii. În timpul unei confrerințe de presă în care erau permise doar întrebările în limba franceză, Boris a pus întrebarea într-o latină impecabilă. Un jurnalist spaniol își amintește că l-a văzut citind în avion o carte în greaca veche. ”Pentru europeni, Boris Johnson este și rămâne încarnarea a ceea ce este rău la elita engleză formată la ”Oxbridge” – arogantă într-un mod subtil, cinică, ușor xenofobă, sigură pe superioritatea ei culturală”, scrie Liberation.
”Boris Johnson este imaginea clasei politice britanice: un politcian care se joacă în mod cinic cu viitorul concetățenilor și al țării, pentru a ajunge la putere. Însă forța lui Boris vine și din faptul că nu are convinegri clare, ceea ce îl face imprevizibil. La Bruxelles se consideră că ar putea chiar să renunțe la Brexit, dacă asta va fi în interesul său personal”, scrie aceeași publicație, adăugând că Boris ”nu este un ideolog pentru care Europa este răul absolut, noul Reich de o mie de ani”.
Două remarci făcute de șeful opoziție laburiste, Jeremy Corbyn, și de jurnalistul francez Jean Quatremer pot caracteriza bine personalitatea lui Boris Johnson și posibilul parcurs al Marii Britanii sub guvernarea sa.
”Nimeni nu subestimează această țară. Însă țara se teme că noul prim-ministru se supraestimează”, a spus Corbyn.
”Trăgând linie, mai bine un ”bufon” pragmatic decât un ideolog fanatic. Însă atenție: ar putea să i se pară amuzant să arunce țara în prăpastie, conducând în cu totul alt mod decât un Churchill, al cărui bun biograf a fost”, scrie Quatremer.
Unde nu-i cap,vai de picioare si mai avem una,ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru”manual”!
Cum îl dau ăștia pe Boris numai pe „mîini bune” , de socialiști spălați pe creieri de la ziare gen Liberation, sau Guardian. mai lipsește Soros să-și dae cu părerea despre Johnson și ar fi complet catalogul
Bine inteleg supara…
Ăsta este un CTP cu chică, ajuns prea sus pentru puterea lui de înțelegere, după o isterică cu accente paranoice accentuate de menopauză!
Lumea are nevoie de bufoni…macar sa rada cand banii lor sunt praduiti de mafia din spatele bufonului.
Si, sa nu uitam : daca il cheama Boris sigur e omul lui Putin ! V-o spune, sub juramint cu mina pe rochita Monicai L., dna Clinton !