Bregenz, marea lirică pe lac

Imagini spectaculare de la Festivalul de la Bregenz 2011, care începe astăzi şi ţine până în 21 august.

Ca în fiecare an, oraşul austriac de pe lacul Constanza aflat la întâlnirea a trei ţări, Austria, Germania şi Elveţia, este vizitat de peste 300.000 de pasionaţi ai operei, cuprinzând în jur de 80 de spectacole. Scenografiile monumentale sunt una dintre caracteristicile Festivalului de la Bregenz. Să ne amintim că, în 2008, regizorul Mark Foster a decis să realizeze ca scenă pentru „Tosca” o onirică scenografie, cu un gigantic ochi semideschis. Încă de la debutul festivalului, în 1947, lacul şi natura au făcut parte din spectacol. Timp de patru săptămâni, publicul descoperă sub cerul înstelat grandioase spectacole de operă. Nu e de mirare că producătorii filmului James Bond, „Quantum Solace”, în căutare de decoruri spectaculoase, s-au entuziasmat de această splendidă scenă plutitoare, considerată cea mai mare din lume.

Partea forte a festivalului este, anul acesta, opera „Andrea Chénier”, de Umberto Giordano, o poveste de dragoste în umbra ghilotinei, în Parisul Revoluţiei. Totul se va desfăşura pe o imensă scenă plutitoare ce poate fi urmărită de pe mal de 7.000 de persoane. Alţi spectatori sunt conduşi cu vaporul în apropiere de scena lacustră, publicul devenind parte din mise en scene. Spectacolele au loc sub cerul liber. Evenimentul se distinge de fiecare dată prin efecte speciale. De această dată, scenografia constă dintr-un bust uman, înalt de 15 metri, inspirat de tabloul „Moartea lui Marat” de Jacques Louis David. Amestecul luminii naturale cu cel al apusului soarelui oferă spectacole de neuitat.

Uriaşul bust inspirat de Marat, devenind o scenă plutitoare

Înainte de a merge pentru a viziona un spectacol, opriţi-vă la „Kunsthaus” Bregenz pentru a vizita câteva dintre numeroasele expoziţii de artă contemporană, printre care, una dedicată sculptorului şi artistului conceptual chinez Ai Weiwei. „Kunsthaus” se prezintă ca un imens cub din sticlă, de-a lungul lacului, inserat între edificii cu caracter istoric. Proiectul a fost realizat de arhitectul elveţian Peter Zumthor, căruia i-a fost acordat pentru această operă „Premiul Pritzker”, în 2009. Simbioza între tradiţie şi modernitate în câmpul arhitectonic este o cifră stilistică a oraşului. Simbolul modernităţii este „Congress House”, dar mergând mai departe descoperi numeroase clădiri care îmbină formele raţionale cu funcţionalitatea, iar de pe muntele Pfänder, care domină oraşul, la 1.064 de metri, unde se poate urca cu cabina, pot fi admirate cartierele rezidenţiale, cu case în lemn şi sticlă, ce sunt răspândite printre păduri verzi. Alte locaţii pentru spectacole sunt „Festspielhaus”, „Werkstattbühne” pentru opera şi teatrul contemporane, „Theater am Kornmarkt”, pentru operetă, medievala „Martinsplatz”, pentru spectacolele în aer liber.

Pregătirea scenei pentru Andrea Chenier

La Festspielhaus are loc premiera mondială a operei „Achterbahn” de Judith Weir, coproducţie cu „Covent Garden”, inspirată din povestea populară italiană „Sfortuna”, cântată în engleză şi subtitrată în germană.

O serie de concerte simfonice vor fi susţinute de „Vienna Symphony Orchestra”, „Vorarlberg Symphony Orchestra” şi „Halle Orchestra”.

Terasele panoramice cu nenumăratele restaurante şi baruri te invită la o seară minunată după vizionarea unui spectacol.

O altă scenă, un alt spectacol…

Scenografie pentru Andrea Chenier

„Andrea Chénier”, pe libretul semnat de Luigi Illica, cântată în limba italiană, are premiera azi, 20 iulie, fiind o strălucită dramă istorică şi o tragedie umană de mare intensitate. Este în acelaşi timp o pasionantă poveste de dragoste şi un thriller istoric, bazate pe viaţa unui personaj real, poetul francez prins în furtuna Revoluţiei Franceze, mai întâi ca un susţinător înfierbântat al ei, apoi ca victimă, persecutat şi trimis în final la ghilotină. Muzica lui Giordano este plină de entuziasm şi de emoţii răscolitoare. Dansurile istorice dinaintea Revoluţiei Franceze pot fi auzite în operă, alături de cântece clasice ale timpului, ca „Ça ira” şi „Marseillaise”. Opera prezintă o combinaţie perfectă între poveste şi caracterul puternic al personajelor prinse între excesele Vechiului Regim şi teroarea Revoluţiei. Pe de o parte André Chénier, poet idealist, pe de alta, Carlo Gérard, fost servitor, ajuns lider revoluţionar. Şi mai este tânăra nobilă Maddalena, pe care servitoarea sa o ajută să supravieţuiască, prostituându-se.

Ca dirijori, Ulf Schirmer şi Enrico Calesso, regizor Keith Warner, coregrafia Lynne Page, scenografie, David Fielding, costume Constance Hoffman. Îşi dau concursul „Corul Filarmonicii” din Praga, condus de Lukas Vasilek, „Corul Festivalului din Bregenz” (Benjamin Lack) şi „Vienna Symphony Orchestra”.

„Miss Fortune”, în premieră

Un colosal spectacol nocturn

Tot astăzi, la „Festspielhaus” are loc premiera a operei „Achterbahn” (Miss Fortune), sub bagheta dirijorului Paul Daniel, în regia semnată de Chen Shi-Zheng şi scenografia lui Tom Pye.

Este prima dintr-o serie de opere nou comandate pentru a fi prezentate la Festspielhaus. Compoziţia fost inspirată de o poveste italiană. Este vorba despre o tânără a cărei familie se îmbolnăveşte brusc. Ea decide să-şi croiască propriul drum în viaţă, încercând tot felul de ocupaţii. De fiecare dată, când norocul pare să-i surâdă, i se întâmplă însă altă nenorocire. Până la urmă face cunoştinţă cu personificarea propriului destin şi viaţa ei se schimbă în bine. Este un fel de parabolă despre suişurile şi coborâşurile vieţii, despre faptul că suntem adesea incapabili să judecăm încercările vieţii atunci când apar.

Un numeros public va aplauda Andrea Chenier în această seară

Judith Weir este unul dintre compozitorii din Marea Britanie afirmaţi în ultimii ani. Este interesată în mod deosebit de muzica folclorică din Scoţia, de unde sunt părinţii ei, dar şi din Islanda, India sau China, care i-au influenţat stilul foarte original. Multe dintre creaţiile ei sunt bazate pe povestiri fantastice.

Secţiunea „Arta Timpului nostru” îşi propune să exploreze ce legătură are cântul cu frustrarea, ce legătură există între libido şi creativitate şi ce se întâmplă cu trupurile noastre într-o lume în continuă tehnologizare, prin intermediul a trei evenimente.

„Complaints Choir”, „Home Work” de François Sarhan, producţie muzicală pentru teatru, şi „As If Stranger”, performance multimedia al dansatorului american Richard Siegal.

Corul plângerilor din Bregenz

Scena plutitoare de la ediţia precedentă

„Oamenii petrec o mulţime de timp plângându-se”, spun Finns Tellervo Kalleinen şi Oliver Kochta-Kalleinen. În limba finlandeză există chiar o expresie pentru asta, „valitus kuoro”, adică „un cor de plângeri”, descriind situaţia în care mai mulţi oameni se vaită de ceva în acelaşi timp. Aceasta le-a dat celor doi autori ideea de a lua expresia literal. „Complaints Choir”, compus din oameni din regiunea Bregenz, dirijaţi de Jorge Sanchez-Chiong, vor evolua în piaţa din faţa „Festspielhaus”. Cei doi artişti şi-au pus ideea în practică la Birmingham, în 2005. „Dorim să convertim energia negativă în ceva de proporţii şi colectiv”. Rezultatul: un eveniment extrem de atrăgător atât pentru performeri, cât şi pentru ascultători.

Autorii au primit solicitări de a forma asemenea coruri în multe locuri din lume, de la Hong Kong, la Philadelphia, Göteborg, Buenos Aires. Acum, acestea se formează şi fără implicarea celor doi.

Jorge Sanchez-Chiong, născut la Caracas, în Venezuela, compozitor şi artist, a condus acest proiect de la Bregenz. Creaţia lui este exuberantă, plină de spontaneitate şi neobişnujită. Colaborează cu artişti din cele mai diferite domenii şi stiluri artistice.

„Home Work” de François Sarhan

Andrea Chenier

Cum se transformă un hobby într-o obsesie. Cea mai recentă compoziţie de muzică pentru teatru a lui François Sarhan, de la „Werkstattbühne” încearcă să răspundă acestei întrebări. Compozitorul francez, ce se bucură de puţin timp de recunoaştere internaţională a creat povestea a trei persoane: una construieşte o jucărie mecanică, alta este „gourmet” şi prepară delicatese, iar a treia aşteaptă sosirea femeii pe care o iubeşte. Totuşi, planurile şi acţiunile celor trei se năruie cumva din cauza adevăratelor motive ale protagoniştilor.

În timpul performance-ului, publicul se mişcă pe scenă, experimentând producţia din diferite unghiuri, descoperind astfel, pas cu pas, secretele personajelor. Piesa, interpretată de Ansamblul belgian „Ictus”, care are şi alţi invitaţi, este bizară, suprarealistă.

„As If Stranger” de Richard Siegal

O lume întunecată şi turbulentă. Dansatorul se mişcă ca o frunză purtată de un vânt puternic ce-şi schimbă direcţia. Mişcările uşoare ale mâinilor, mărite de mai multe ori în proiecţia video, devin engmatice, ca un puzzle. Degetele ar putea fi corpuri sau obiecte abstracte. Multipremiat, Richard Siegal a fost mulţi ani solistul Companiei de dans „Forsythe” din Frankfurt. În acest festival o are parteneră pe dansatoarea de renume internaţional Julie Guibert.