Va deveni Bulgaria următorul „cal troian” al Kremlinului în Uniunea Europeană? Este întrebarea care circulă tot mai des în capitalele occidentale, după victoria surprinzătoare a noului lider de la Sofia, Rumen Radev. Într-un moment în care Europa încearcă să se reînarmeze și să rămână unită în sprijinul acordat Ucraina, orice fisură politică devine o vulnerabilitate strategică. Dar realitatea este mai nuanțată decât pare la prima vedere. Iar comparațiile rapide cu Viktor Orbán riscă să simplifice un peisaj politic mult mai complicat, scrie The Moscow Times.
Victoria lui Rumen Radev a ridicat semne de întrebare încă din prima clipă. Fost pilot militar, devenit președinte și, apoi, lider politic dominant, el vine cu un discurs care combină scepticismul față de Occident, apelul la suveranitate și o doză vizibilă de nostalgie pentru trecut.
În campanie, Radev s-a opus ajutorului militar pentru Ucraina, a criticat dependența de industria de apărare americană și a pledat pentru reluarea unor relații pragmatice cu Rusia. Toate acestea au alimentat temerile că Sofia ar putea urma modelul Budapestei.
Alegeri în Bulgaria: un faliment ascuns al UE
Dar, aici, intervine prima diferență majoră. Viktor Orbán nu este doar un politician abil, ci liderul unui proiect ideologic bine conturat, construit în ani de confruntare cu instituțiile europene. În schimb, Radev pare, cel puțin deocamdată, mai degrabă un produs al contextului intern decât un arhitect al unei revoluții politice.
Partidul său, „Bulgaria Progresistă”, este o coaliție eterogenă: stânga economică, naționalism, populism și o neîncredere generală în elitele tradiționale. Nu este o mișcare coerentă ideologic, ci mai degrabă un vehicul politic pentru nemulțumirea acumulată în societate.
Atractivitatea partidului lui Radev reflectă mai degrabă nemulțumirea generală față de clasa politică decât o orientare clară spre Rusia. Noul guvern va avea libertatea de a lua decizii, inclusiv în politica externă, dar spațiul de manevră va fi limitat. Bulgaria beneficiază semnificativ de fonduri europene.
Raportat la PIB, este unul dintre cei mai mari beneficiari de subvenții agricole, iar fondurile UE reprezintă aproximativ 3% din economie — o diferență importantă pentru stabilitatea financiară. Desigur, dependența de fonduri UE nu l-a împiedicat pe Orbán să adopte o poziție obstructionistă. Însă contextul contează. Scopul său principal a fost consolidarea puterii, iar în acest proces a riscat pierderea fondurilor europene.
ALEGERI în BULGARIA Va face rost Putin de un nou aliat tip Viktor Orban?
În 2021, comportamentul său a determinat UE să activeze mecanismul privind statul de drept, blocând o parte din fonduri. Ulterior, Orbán a folosit dreptul de veto pentru a negocia deblocarea acestor fonduri. Acum însă, acest mecanism există deja și poate fi aplicat mai rapid în cazul altor lideri, inclusiv Radev, ceea ce creează un stimulent pentru un comportament mai cooperant. În plus, tratamentul aplicat lui Orbán a fost un caz special.
El a fost primul care a testat limitele și a beneficiat ani de zile de sprijin politic în UE. Radev pornește dintr-o poziție diferită — iar UE este probabil mai pregătită să reacționeze ferm. Un alt element important este adaptarea UE la astfel de situații. Tot mai multe inițiative — mai ales în domeniul apărării — sunt realizate de grupuri mai mici de state, evitând blocajele.
Astfel, ideea că Radev ar putea bloca deciziile celor 26 de state membre este puțin realistă. Într-un final, trebuie luată în calcul și realitatea politică internă din Bulgaria. În ultimul deceniu, țara a avut nouă premieri și șapte alegeri anticipate din 2021. Radev ar putea aduce stabilitate, dar acest lucru este puțin probabil dacă începe mandatul prin confruntări directe cu UE. Este la fel de probabil ca guvernarea să fie dificilă, marcată de scandaluri și lipsă de experiență executivă. Bulgaria ar putea deveni, într-o zi, o problemă pentru UE, dar acel moment nu este acum. Și, cu puțin noroc, poate nu va veni niciodată.
