Cam asta e treaba!

Cam asta e treaba, ne-a zis domnul Octavian făcând ușor pe interesantul. Ne adunasem în Piața Matache și ne întrebam de una, de alta. Cam asta e treaba, a repetat domnul Octavian, dându-și un pic de ifose. Avea un fel tare negativist de a privi lucrurile.

Politicienii, doamnelor și domnilor, oricare ar fi ei, ne vor fura, ne vor minți și ne vor oropsi în veci. Am zis și nu o repet. Dar o repeta obsesiv de câteva zile. La început am crezut că a făcut insolație sau că a văzut vreun OZN, din alea care ne survolau neîncetat de câteva zile. Dragă domnule Octavian, ne scoți din răbdări.

Dar el ne-a râs în nas, toți politicienii sunt mână-n mână, la ei ajung banii din prostituție, din droguri, din afacerile cu păcănele, din construcții, din parcări, din fumărit și din zeciuială, din taxa de protecție și așa mai departe. Să te-apuce nebuneala și alta nu. Domnul Octavian avea favoriți. Purta redingotă. Avea joben.

Ce-i drept, jobenul era cam mâncat de molii dar domnul Octavian îl purta cu un fel de mândrie care, zău, ne călca pe nervi. Cam asta e treaba! Adică nu mai aveam nici o scăpare, nu mai aveam nici o speranță, ce poveste cutremurătoare.

Nici un fel de lumină de la fruntașii partidelor. Nici un fel de lumină de la mai marii zilei de peste mări și țări. Întreaga planetă e cuprinsă de degringoladă, nu are rost să ne facem gânduri deșarte. Lucrurile vor merge din ce în ce mai rău. Va fi un haos de nedescris.

Ne vor fura banii, ne vor fura libertatea, sunt porniți pe noi. Iar noi? Cu mască pe figură, prostiți, păcăliți, speriați. Și care ar fi treaba? Păi nu e. E treaba asta, nu alta. Ce s-o mai lungim, zice domnul Octavian, suntem condamnați. Stau cu ochii pe noi, ne filmează, ne înregistrează, ne urmăresc de dimineață și până seara, n-avem scăpare.

Madam Filofteia a venit și ea ceva mai în față, să-l vadă pe domnul Octavian. O fi așa cum zici dumneata, a zis ea cam neîncrezătoare. Domnul Octavia a privit-o surprins, oarecum încurcat, adică dumneata, Filofteia, nu iei în serios vorbele mele. Nu le iau. Să vezi că izbucnește un război acum, al treilea război mondial, fără doar și poate.

Madam Filofteia a ținut-o pe-a ei câteva ceasuri până când domnul Octavia a obosit de tot. Ni s-a făcut milă de el, abia mai vorbea, răsufla greu, era ușor rătăcit. Să-i dăm niște apă, un păhărel de votcă, ceva, să se mai întremeze vorbitorul.

Acum, de ce să nu fim drepți cu noi, cu el, cu madam Filofteia, ne-a cam plăcut să ascultăm bazaconiile lui. Chiar l-am încurajat. Acum, ce să facem? Nu prea ne venea bine să recunoaștem mașinațiunea noastră. Vai, ce derbedei! Păi, lasă, ne scuzați, eram și noi pe aici, am fi putut să punem lucrurile la punct de la bun început. Hai, gata, să fim și noi un pic serioși. Poate facem o revoluție, ceva, și îndreptăm lucrurile. Dacă nu suntem în stare, să fim sănătoși. Cam asta e treaba!