Când banii vorbesc, valorile europene tac

Vicepremierul suveranist al Italiei, Matteo Salvini, a câștigat detașat alegerile europene, cu 34% din voturi. Alături de formațiunea din Franța a Marinei Le Pen, Salvini și a sa Lega vor constitui nucleul forțelor suveraniste în viitorul Parlament European.

Însă victoria din Italia nu s-a tradus în vreo victorie la Bruxelles. Marți, la reuniunea post-alegeri a șefilor de stat si de guvern din UE, premierul italian Giuseppe Conte a fost evitat de mai toți participanții, în primul rând de cancelara Angela Merkel și de președintele Franței, Emmanuel Macron. Acesta din urmă a discutat cu mai toți liderii prezenți, scrie presa italiană, de la liderii Grupului Visegrad (Viktor Orban, premierul polonez, Morawiecki, și cel slovac, Pellegrini), premierul spaniol Pedro Sanchez și până la premierul Portugaliei. Acron a discutat cu toți, în afară de premierul Italiei.

Două guverne la cuțite

Franța și Italia se află deja într-un adevărat război prin interpuși în Libia, scriu multe publicații internaționale. Italia sprijină un guvern de uniune națională la Tripoli, care are doar o susținere declarativă din partea comunității internaționale și un sprijin discret din partea Marii Britanii, în timp ce Franța sprijină acțiunile generalului libian Khalifa Haftar, susținut Rusia, de Egipt, de Arabia Saudită, în timp ce SUA au preferat să cedeze prim-planul. Ambele țări au mizat că, după căderea regimului Gaddafi (la care au pus umărul din prima clipă), vor reuși să obțină o poziție mai bună pentru propriile lor companii petroliere. Practic, politica privind Libia este influențată puternic de interesele și afacerile companiilor Eni (Italia) și Total (Franța).

Apoi, Franța președintelui Macron și Italia lui Matteo Salvini au ajuns într-o criză diplomatică, cu rechemarea ambasadorilor totul pornind de la schimburi de replici pe tema migrației (principala sursă este Libia la destabilizarea căreia au contribuit, urmărind interese economice).

Publicația italiană Linkiesta, altfel foarte critică la adresa guvernării populist-naționaliste de la Roma, scrie că este un aer de răzbunare în politica franceză față de Italia și ca acest lucru ar fi ”o greșeală colosală” din partea Parisului. Să mai adăugăm că guvernul Frantei are în vedere reducerea numărului de ore de limbă italiană în sistemul de învățământ.

Dincolo de izolarea simbolică la Bruxelles a premierului Italiei după alegerile europene, ”răzbunarea” va veni la finalul acestei săptămâni. Vineri este așteptată la Roma scrisoarea prin care Comisia Europeană va anunța declanșarea procedurii de infregement pentru depășirea deficitului bugetar de către Italia, plus o penalizare de circa 4 miliarde de euro. Practic, Bruxellesul anunță încă o dată că respinge politica fiscala a guvernului Italiei, care dorește să introducă un impozit în doua trepte (de 15, respectiv 20%), mai mic decât cele cinci trepte de acum, care pornesc de la 23% și ajung până la 43%. Apoi, guvernul de la Roma nu vrea să audă de reducerea deficitului prin majorarea TVA. ”Vreau o revoluție în stilul Trump în Italia, prin creștere economică și scăderea taxelor”, a spus vicepremierul Salvini.

Strategia lui Macron văzută din Italia

Presa italiană de toate orientările contestă acțiunile Comisiei de la Bruxelle și mai ales pe cele ale lui Emmanuel Macron, pe care îl acuză că urmărește o politică strict în interesul Franței, în timp ce se proclamă un promotor al federalismului european și al antinaționalismului. Potrivit Linkiesta, strategia lui Emmanuel Macron este de a crea o axă liberal-socialistă în Parlamentul European (împreaună cu PES, ALDE, mișcarea franceză Renaissance și USR PLUS din România), o axă care să obțină impunerea la șefia Comisiei a francezului Michel Barnier (în dauna candidatului PPE Manfred Weber). Ulterior, această Comisie ar urma să treacă cu vederea depășirea deficitului bugetar al Franței (ceea ce l-ar ajuta pe Macron să-i liniștească pe prortestatarii Vestelor Galbene), dar ar trece cu vederea și depășirea deficitului de către Spania și de către statele care până acum au suferit de pe urma austerității dictate de la Berlin (Portugalia, Grecia) și care au votat ”corect” la alegerile europene și naționale si nu au permis ascensiunea populismului.

În schimb, pentru Italia se va aplica strict litera tratatelor, iar noua axă liberală va cere PPE și excluderea formațiunii premierului ungar Viktor Orban. Ce vrea Emmanuel Macron de la Italia, a treia economie a zonei euro, se întreabă presa italiană? Să-și modifice sistemul electoral într-unul cu două tururi, precum în Franța, acolo unde Marine Le Pen câștigă votul popular la alegerile naționale, dar nu poate trimite decât o mână de deputați în Adunarea Națională? Să elimine Italia de la masa marilor puteri economie ale UE pe motiv că a ales în mod democratic un lider populist, pentru ca acest stat fondator al UE nu mai este pro-european? ”Să spunem lucrurilor pe nume – Salvini nu este un europenist, însă toți Orban și Morawiecki cu care este comparat sunt europeniști doar pentru că atrag bani de la UE”, scrie Linkiesta.

Pe scurt, Macron pare să dorească răzbunare, iar aceasta ar fi o greșeală colosală, scrie Linkiesta. ”Una este să izolezi un guvern nefrecventabil și să îl faci să sufere, alta este să distrugi o economie. Ceea ce probabil se va întâmpla, dacă Italia, o țară exportatoare, va fi supusă unei concurențe cu o serie de țări UE priviulegiate. Pentru a nu mai vorbi că, atât timp cât Europa va arăta această ostilitate, Salvini va obține și mai multe voturi”. ”Este nevoie de negociere pentru binele tuturor, de o adevărată negociere unde retorica să lase loc realismului. Salvini trebuie să nu mai viseze la suveranism, dar și UE trebuie să-și dea seama că fără Italia, sau umilind Italia, într-un moment în care Marea Britanie pleacă din UE, când Trump stă mai bine ca niciodată și China este în ascensiune înseamnă mai puțină Europă, nu mai multa Europă. Care variantă e mai bună?”.

Când banii vorbesc, valorile europene tac

”Împăcarea” dintre Italia și Bruxelles la care face apel presa din Peninsula pare posibilă. Cum? Prin apariția unor partide-ONG care să dărâme susținerea pentru guvern, precum în România? Prin condamnări la închisoare pentru liderii puterii date la 24 de ore după alegeri? Prin vreun MCV sau o nouă Mani pulite? Nicidecum. Împăcarea va pleca de la exact nucleul originar al UE, economia. Italia va negocia mari înțelegeri economice și va face asta pentru că are atuurile necesare: colosul militar Leonardo, cea mai mare companie constructoare de nave din UE, Fincantieri, și apoi Fiat.

Alegerile europene au umbrit în peisajul presei știrile despre antamarea negocierilor pentru o fuziune de mari proporții între Renault și Fiat-Chrysler. Renault pierde locuri de muncă și are neînțelegeri cu compania japoneză Nissan, unde deține 43% din acțiuni (partea japoneză este nemulțumită de influența politică de la Paris asupra deciziilor Renault, de unde și ejectarea spectaculoasă, cu poliție, percheziții și arestări, a șefului Renault-Nissan, Carlos Ghosn). De cealaltă parte, Fiat este la coada clasamentului constructorilor auto în materie de automobiole electrice și alte tehnologii ale viitorului. Fuziunea este văzută cu ochi buni de familia Agnelli, de Matteo Salvini, de Emmanuel Macron. Salvini a declarat că guvernul italian ar putea juca un rol în fuziunea Renault-Fiat. ”Rar se întâmplă să fiu de acord cu Matteo Salvini, dar acum sunt”, a spus recent ministrul frabcez al Economiei, Bruno Le Maire, întrebat despre negocierile Renault-Fiat. Rezultatul ar fi a treia mare companie auto din lume, iar Olanda va fi cea care va găzdui acest nou holding creat de pe pozuitii de egalitate, 50%-50%.

Apoi, Fincantieri începe să se apropie de preluarea a 50% din acțiunile celui mai mare șantier naval din Franța, Saint Nazare, o decizie pe care Emmanuel Macron a făcut tot posibilul să o amâne, dar șantierul este falimentar și guvernul nu-și pemite să piardă locuri de muncă. Pe de altă parte, Italia pare că va ceda pe partea industriei militare.

Așadar, acolo unde este forță industrială se discuta mai puțin despre ”valori europene” și se fac în schimb afaceri profitabile, în spiritul noilor strategii promovate de Franța și Germania pentru a crearea unor ”campioni” industriali europeni, după cum îi numea ministrul german Peter Altmaier, ”campioni” care să nu se mai supună legilor antimonopol, care să poată primi ajutoare de stat și subsidii pentru energie la care potențialii lor rivali mai mici nu pot visa. Iar acolo unde industria a fost pusă la pământ și afaceristii autohtoni au fost anatemizați se discută intens despre ”campionii” anticorupției, democrației și statului de drept, ”campioni” care vor primi drept premiu reducerea fondurilor de coeziune.