La prima ediţie africană a Cupei Mondiale, echipele continentului negru au dezamăgit. Şansa africanilor de a fi martorii unui mare succes este, pe mai departe, foarte redusă. Un copil născut în Japonia va vedea cu nouă Cupe Mondiale mai mult decât un african. În Nigeria, a cărei naţională a obţinut un singur punct, speranţa de viaţă este de 48 de ani. Restul ţărilor africane de la Cupa Mondială au o speranţă de viaţă mai mică de 57 de ani.
Fotbaliştii din aceste ţări sunt norocoşi, pentru că au realizat visul majorităţii populaţiei, cel de a emigra. Sute de mii de copii din aceste ţări îşi doresc cu disperare să le calce pe urme, aternativa fiind munca pe plantaţiile de cacao, unde lucrează 250.000 de copii din Camerun, Ghana, Coasta de Fildeş şi Nigeria. Algeria, Coasta de Fildeş, Nigeria şi Camerun nu sunt considerate libere de către Freedom House.
Preşedintele Goodluck nu le-a purtat noroc nigerienilor
După eşecul de la Cupa Mondială, „Super Vulturii” nigerieni au fost suspendaţi din competiţiile internaţionale chiar de preşedintele Goodluck Jonathan, liderul unuia dintre cele mai corupte regimuri africane. Nigeria este a opta ţară producătoare de petrol şi singura ţară africană membră a OPEC, însă de beneficii se bucură doar casta conducătoare. Salariul minim este de 50 de dolari pe lună, iar 40 de milioane de locuitori din totalul de peste 150 de milioane sunt şomeri.
Delta Nigerului, zona din care provine petrolul, singura sursă de venit a ţării, este afectată de 300 de scurgeri de ţiţei în fiecare an, iar populaţia este terorizată de forţele antiguvernamentale care sabotează exploatările occidentale de petrol. Mulţi dintre locuitorii acestei zone bogate a Nigeriei trăiesc cu doar un dolar pe zi.
„Elefanţii” din Coasta de Fildeş sunt norocoşi pentru că se întorc la cluburile din Europa şi nu într-o ţară marcată de sângerosul război civil din 2002-2007, în care Franţa a intervenit pentru menţinerea păcii. Potrivit Reuters, Coasta de Fildeş se menţine într-o stare de „nici pace, nici război”, şi aceasta datorită unei recolte bune de cacao, principalul produs exportat, alături de aur şi petrol.
Meciul SUA-Ghana continuă în afacerile cu petrol
Fotbaliştii ghanezi, „Stelele Negre”, care au câştigat meciul împotriva Statelor Unite, se întorc într-o ţară în care peste 28% din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei. Stabilitatea politică este ameninţată de o dispută între compania petrolieră naţională şi americanii de la Kosmos Energy, despre care presa ghaneză de limbă engleză relatează ca au angajat un „asasin” economic şi mediatic pentru a discredita compania autohtonă. Rezultatul onorabil al ghanezilor este susţinut de o „democraţie stabilă”, o dată ce Ghana este una din puţinele ţări africane în care, pentru a doua oară, puterea a fost transferată paşnic între doi lideri aleşi.
Înaintaşii „Leilor Neîmblânziţi” din Camerun au cunoscut o perioadă colonială germană, iar după Primul Război Mondial colonia a fost împărţită între Marea Britanie şi Franţa. Într-un gest de mărinimie, preşedintele camerunez Paul Biya, aflat la putere din 1982, a majorat salariile cu 20%, astfel încât acum salariul minim este de 67 de dolari pe lună. Preşedintele vrea să modifice Constituţia pentru a putea candida şi în 2011. Ţara rămâne divizată între anglofoni şi francofoni. Marele rival politic al preşedintelui îşi are fieful în vestul anglofon al ţării. Confruntările dintre cele două facţiuni au dus la moartea a peste 100 de persoane, în 2008.
Onoraţi sau umiliţi de ziua Franţei
Preşedintele Biya a avut, marţi, onoarea de a vorbi, la Paris, în numele celor 12 naţiuni africane care şi-au obţinut independenţa de sub colonialiştii francezi, în urma cu 50 de ani, o cifră rotundă, pentru care preşedintele Nicolas Sarkozy a instituit Anul Africii în Franţa. Primele doamne ale Africii francofone vor avea parte de o întâlnire cu Carla Bruni Sarkozy. Două foste colonii au refuzat să-şi trimită delegaţii la Paris cu ocazia zilei naţionale a Franţei, considerând invitaţia drept o umilinţă din partea fostei metropole.
