Cannes 2018, la răscruce

Roşul, negrul şi albul au dominat pe covorul roşu al Festivalului de la Cannes. Fotografi, fani ai starurilor au fost prezenţi pentru a saluta şi a aplauda protagoniştii acestei a 71-a ediţii a Festivalului Internaţional de Cinema.

Rochii lungi, bustiere delicioase sau volume uimitoare. Starurile n-au lăsat indiferent publicul venit să le admire.

Alături de Javier Bardem, partenerul său din pelicula Everybody Knows (Todos Lo Saben), a regizorului Asghar Farhadi, care deschide balul filmelor pe Croisette, Penelope Cruz a apărut splendidă în rochia neagră semnată Chanel, cu dantelă transparentă, brocart şi volane de tul, de inspiraţie flamenco, care sublinia alura şi silueta ei sculpturală. „Sunt foarte emoţionată şi foarte fericită. Mi-a plăcut mult lucrul cu Asghar Farhadi care este genial. Este sensibil, nu poţi să-l minţi. Dar nu uită să fie foarte exigent atunci când trebuie”, a mărturisit actriţa.

Cei doi actori au fost urmaţi de regizorul filmului.

O apariţie încântătoare a fost şi Cate Blanchett care a ales o rochie cu spatele gol şi destul de grafică, de mare frumuseţe, din colecţia Giorgio Armani Privé. La câteva minute, ea a fost urmată de Martin Scorsese împreună cu care a deschis oficial festivalul.

Cécile de France, Nahuel Perez Biscayart (120 battements par minute) sau Reda Kateb au acordat scurte interviuri pe covorul roşu

Printre primele staruri care au urcat treptele Palatului Festivalului, s-au numărat Isabelle Adjani şi Julianne Moore. Prima, într-o rochie foarte primăvăratecă din tul bej brodat cu flori. Cea de a doua a ales o ţinută la fel de roşie ca şi covorul pe care păşea. Apariţii de neratat au fost şi Leïla Bekhti sau Frédérique Bel.

De partea toridă a modei s-au aflat decolteul incredibil al lui Chantel Jeffries, rochia foarte transparentă purtată de Tallia Storm sau rochia neagră adânc despicată a Georgiei May Jagger, fiica foarte sexy a leaderului de la Rolling Stones.

Cate Blanchett, actriţă angajată şi a 11-a femeie care ocupă locul de preşedinte al juriului, a deschis oficial Festivalul cu o alocuţiune rostită în franceză, în care s-a referit la glasul femeilor care, mai mult ca oricând, în 2018, trebuie să fie ascultat. „Patru contra unu, suntem departe de paritate. Nu este o întâmplare ci, dimpotrivă. Un mod ingenios de a afirma că anul acesta cuvântul femeilor contează şi trebuie să fie auzit”.

Alături de ea, Martin Scorsese, regizorul filmului Taxi Driver, a declarat: „Împărtăşim cu toţii pasiunea pentru cinema, suntem aici pentru a celebra a şaptea artă”

Maestrul de ceremonii al serii a fost Edouard Baer, care s-a lansat într-un monolog de peste 6 minute, acompaniat la pian de Gérard Daguerre. După discursurile „clasice” susţinute de Thierry Frémaux şi Pierre Lescure, el n-a ezitat să glumească, întrebând publicul „ce l-a hărţuit în carieră” de a ajuns să fie în sală şi nu în locul juraţilor.

Actuala ediţie s-a dorit, potrivit lui Vincent Lindon, citat de ziarul Le Monde, una „în întregime politică”, urmărind o viziune a vieţii, a cinemaului şi a rolului său social, căreia îi dau substanţă numeroşii regizori selecţionaţi.

Este vorba despre artişti ca Wang Bing şi apelul său la memoria lagărelor maoiste chineze, Spike Lee al cărui BlacKkKlansman (unul dintre cele două filme americane ce concurează la Palme d’Or) capătă o dimensiune specială în acest moment în care Klu Klux Klan-ul regăseşte audienţă în Statele Unite, sau de regizoarea kenyană Wanuri Kahiu şi primul său lungmetraj Rafiki, a cărui temă principală este pedeapsa aplicată de lege.

Tot politică, aşa cum spuneam într-un articol anterior, a fost şi decizia de a selecţiona filmul L’Eté, al cineastului rus Kirill Serebrennikov, dar şi hotărârea de a nu selecţiona niciun film produs de Netflix.

Temele dezbătute pe Croisette sunt paritatea, egalitatea salarială între bărbaţi şi femei în cadrul celei de a şaptea arte. Se propune un moment de eliberare a cuvântului şi de mobilizare, ce va fi vizibil în 16 mai, când pe covorul roşu vor defila mai multe actriţe ale căror mărturii stau la baza volumului colectiv Noire n’est pas mon métier, apărut la Editura Seuil, o carte despre discriminările şi comportamentele rasiste trăite în timpul filmărilor.

S-ar părea că, aşa cum titrează Le Figaro, între absenţa marilor filme hollywoodiene, înăsprirea protocolului (interzicerea selfie-urilor pe covorul roşu, suprimarea proiecţiilor pentru presă…) şi epoca post-Weinstein, Festivalul de la Cannes se află acum la o răscruce.

Preşedintele Festivalului, Pierre Lescure, şi directorul lui, Thierry Frémaux, şi-au exprimat dispreţul pentru „tehnologia non grata”, care impietează asupra imaginii acelui „Cannes secret”, „Cannes elegant”. Decizia a fost motivată de problemele tehnice pe care le creează selfie-urile în timpul cărora mulţimea urcă pe treptele Palatului Festivalului: „Există 2.200 de persoane care trebuie să intre în sală şi procesul este încetinit, este o imensă buluceală care nu este deloc frumoasă”.

Pe aceeaşi linie este respinsă şi lumea serialelor: „De la Clanul Soprano, serialele îşi trăiesc epoca lor de aur. Nu sunt specialist, le privesc foarte puţin. Limbajul serialelor este cinematografic, dar de ce este nevoie de 18 ore pentru a spune o poveste care ar avea nevoie numai de două ore! Şi apoi, serialele sunt ceea ce arată numele lor, producţie industrială. Despre Games of Thrones vorbeşte toată lumea, dar nimeni nu este în stare să citeze nici măcar un regizor”, afirmă Thierry Frémaux.

În plus, palmaresul va trebui să rivalizeze, în 19 mai, în atenţia publicului şi a presei, cu nunta regală a Prinţului Harry cu Meghan Markle.

Lipsesc anul acesta obişnuiţii şi capetele de afiş ale altor ediţii: Xavier Dolan (Ma vie avec John F. Donovan), Luca Guadagnino (Suspiria), Alfonso Cuaron (Roma), Damian Chazelle (First Man), Jacques Audiard (The Sisters brothers), Kit Harrington, Joaquin Phoenix, Ryan Gosling, Dakota Johnson…

Firmamentul starurilor este concentrat asupra juriului, prezidat de Cate Blanchett, talonată de regizorul Denis Villeneuve şi actriţele Lea Seydoux şi Kristen Stewart, care va decide învingătorul dintre cele 21 de filme despre care am scris deja, dar şi asupra cuplului din viaţă şi de pe ecran Javier Bardem şi Penelope Cruz asupra cărora se vor îndrepta flash-urile aparatelor de fotografiat când vor urca scările pentru a participa la proiecţia filmului de deschidere Todos lo saben al iranianului Asghar Farhadi.

Solo – Star Wars va adăuga un punct de interes la jumătatea lui mai, organizând avanpremiera producţiei pe Croisette. Chiar dacă Festivalul de la Cannes este vitrina cinema-ului de autor, el nu uită niciodată cultura pop şi cinema-ul cu mare succes de public. Anul acesta, a fost acceptată, în 15 mai, în afara concursului, ultima producţie privind galaxia Star Wars. Filmul se apleacă asupra primelor aventuri ale contrabandistului Han Solo, care va fi interpretat de Alden Ehrenreich (Avé, César!).

Festivalul de la Cannes a trebuit să arate că ţine cont de afacerea Weinstein. Va fi distribuit un prospect amintind hărţuirea sexuală, cuprinzând şi un număr de telefon la care poate suna orice victimă sau martor, şi un cuvânt de ordine: „Comportarea corectă, obligatorie”. Sunt organizate dezbateri privind rolul femeilor în cea de a şapte artă, mai ales prin programul Woman in Motion, la care revista Madame Figaro este parteneră de trei ani. Totuşi, selecţia oficială oferă numai „strapontine” regizoarelor. Numai trei, Eva Husson, Nadine Labaki şi italianca Alice Rohrwacher au intrat în competiţie.

50 de ani de existenţă a Quinzaine des réalisateurs

Cea de a 50-a ediţie a secţiunii paralele a Festivalului, Quinzaine des réalisateurs, ce se desfăşoară între 9 şi 19 mai, a anunţat nu mai puţin de 20 de filme. Paolo Moretti este noul director al secţiunii.

De notat întoarcerea lui Gaspar Noé şi a lui Guillaume Nicloux, dar şi prezenţa importantă a cinema-ului francez. Afişul secţiunii este un omagiu adus lui William Klein şi temelor sale: cartierele populare din New York şi o fată care ţine o bâtă.

Creată în mai 1968, în plină revoltă studenţească, Quinzaine des réalisateurs sărbătoreşte anul acesta 50 de ani de existenţă. Secţiunea îşi asumă misiunea de a descoperi talente necunoscute şi orizonturi foarte diferite. La ediţia actuală sunt favorizaţi regizorii francezi şi cei din America Latină.

Les Oiseaux de passage al cuplului columbian Ciro Guerra şi Cristina Gallego este programat în deschidere. Cineastul a mai fost prezent în Quinzaine, în 2015, cu L’étreinte du serpent.

Debra Granik, distinsă cu patru Oscaruri în urmă cu opt ani pentru Winter’s Bone, participă şi ea cu Leave no trace, o poveste despre o familie de marginali confruntaţi cu lumea modernă.

Au fost selecţionaţi şi canadianul Panos Cosmatos care, în filmul Mandy îl distribuie pe Nicolas Cage în rolul unui răzbunător aflat pe urmele unei secte religioase din anii 89.

Masiva prezenţă franceză este introdusă de drama En Liberté! de Pierre Salvadori, care îi are pe afiş pe Adène Haenel şi Pio Marmaï, în pielea unei inspectoare de poliţie şi a unui fost ocnaş.

Urmează doi regizori francofoni cu o prezenţă cinematografică de forţă. Romain Gavras, autorul producţiei Notre jour viendra din 2010, revine cu Le Monde est à toi, etalând un casting prestigios, Isabelle Adjani, Karim Leklou, Vincent Cassel, într-o stranie comedie poliţistă.

În mod special reţine atenţia Gaspar Noé, cel care a şocat publicul festivalier cu Irréversible acum mai bine de 15 ani. În 2015, filmul său Love a aprins, de asemenea, şedinţele de la miezul nopţii. Regizorul italo-argentinian care trăieşte în Franţa prezintă anul acesta misteriosul Climax, despre care încă nu se ştie nimic şi care este foarte aşteptat.

După Valley of Love, proiectat la Cannes în 2015, Guillaume Nicloux revine, însoţit de Gérard Depardieu, cu Les Confins du monde, care îl are pe afiş şi pe Gaspard Ulliel.

Philippe Faucon (Fatima) prezintă Amin, iar pentru primul său film, Joueurs, Marie Monge pariază pe actorii Stacy Martin şi Tahar Rahim.

De notat şi două filme de animaţie, unul al japonezului Mamoru Hosoda, intitulat Miraï, Ma petite sœur, celălalt al chinezului Ming Zhang: The Pluto Moment

Li se adaugă Carmen y Lola de Arantxa Echevarria, Cómprame un revólver (Buy Me a Gun) de Julio Hernández Cordón, El motoarrebatador (The Snatch Thief) de Agustín Toscano, Los silencios de Beatriz Seigner, Petra de Jaime Rosales, Weldi ( Mon cher enfant ) de Mohamed Ben Attia, documentarul Samouni Road de Stefano Savona, Teret (The Load) de Ognjen Glavonic

Pelicula Troppa grazia de Gianni Zanasi va închide secţinea Quinzaine des réalisateurs.

Martin Scorsese distins cu Premiul Carrosse d’or

Celebrul regizor, în vârstă de 75 de ani, a fost distins cu Premiul Societăţii Franceze a Regizorilor de film (SFR), Carrosse d’or, al cărui nume este un omagiu adus filmului omonim al lui Jean Renoir, pentru „calităţile inovatoare ale filmelor sale, pentru îndrăzneala şi intransigenţa în regizare şi producţie”.

A fost organizată o zi cu Martin Scorsese, în 9 mai, având în program proiecţia peliculei sale Mean Streets, lansată la Quinzaine des réalisateurs în 1974. Ea a fost urmată de întâlnirea cu regizorul şi de remiterea Premiului în cadrul ceremoniei de Deschidere a secţiunii.

După Mean Streets, Martin Scorsese a fost răsplătit cu Palme d’Or în 1976 pentru Taxi Driver, apoi a primit Premiul pentru Regie în 1986 pentru After Hours

Anul trecut, trofeul i-a fost acordat lui Werner Herzog. Între cei care au primit această distincţie, înfiinţată în 2002, se numără Jia Zhangke, Jane Campion, Jim Jarmusch, Clint Eastwood, Alain Resnais…

Martin Scorsese, a primit 12 nominalizări la Oscar şi a câştigat un singur trofeu – pentru regia filmului Cârtiţa/ The Departed (2006). Cineastul a fost recompensat, între altele, cu patru Globuri de Aur, două premii Emmy, două trofee BAFTA, dintre care unul pentru întreaga carieră, şi un premiu César onorific.

Din filmografia sa fac parte, între altele, Raging bull (1980), The Last Temptation of Christ (1988), Goodfellas (1990), Cape fear (1991), Gangs of New York (2002) şi The Wolf of Wall Street (2013).

Actrița Alina Șerban participă la Festivalul de Film de la Cannes cu primul ei rol principal într-un lungmetraj

Pelicula Singură la nunta mea/ Seule à mon mariage, coproducţie Belgia-România, în care Alina Șerban interpretează primul ei rol principal într-un lung metraj, a fost selectată în programul ACID (Association pour le Cinéma Indépendant et sa Diffusion).

Filmul Singură la nunta mea/ Seule à mon mariage va fi proiectat în premieră mondială. Proiecțiile filmului au loc astăzi.

Alina Șerban este o apreciată actriță și realizatoare de spectacole de teatru și președinta companiei de teatru și artă contemporană Povești Nespuse/Untold Stories. Absolventă a prestigioaselor școli de teatru din București (UNATC), New York (The Tisch School of the Arts) și Londra (The Royal Academy of Dramatic Art), Alina Șerban interpretează rolul Pamelei, personajul central al filmului.

O tânără din comunitatea romă, spontană și plină de viață, care ajunge în Belgia știind doar trei cuvinte în limba franceză, Pamela are curajul şi determinarea de a-și depăşi condiţia și de a se avânta în necunoscut pentru a se elibera de tradiții și constrângeri care o sufocă. Povestea Pamelei, care speră să-și schimbe destinul prin căsătorie și să evadeze dintr-o existență în care trăieşte cu copilul ei în vârstă de doi ani şi cu bunica într-o casă dărăpănată, unde împart acelaşi pat, aduce în discuție problematica femeii, atât în societate, în general, cât și în comunitatea romă, în particular.

Singură la nunta mea / Seule à mon mariage este lungmetrajul de debut al regizoarei Marta Bergman, născută la Bucureşti, autoarea unor documentare prezentate în festivaluri ca Visions du Réel şi Leipzig Film Festival.

Produsă de compania belgiană Frakas Productions, în asociere cu Hi Film (Ada Solomon) din România, pelicula filmată în România şi Belgia îi are în rolurile principale pe românca Alina Şerban şi belgianul Tom Vermeir, actor de teatru şi televiziune şi muzician. În film este cunoscut din producţia Belgica (2016), de Félix van Groeningen, prezentată la Festivalul Sundance.

Din distribuţie mai fac parte Rebeca Anghel, Marie Denarnaud, Marian Şamu, Viorica Tudor, Johan Leysen, Karin Tanghe şi Jonas Bloquet.

Scenariul este semnat de Marta Bergman și Laurent Brandenbourger, în colaborare cu Boris Lojkine şi Katell Quillévéré, iar muzica a fost compusă de Vlaicu Golcea.

Pe lângă coproducţia Belgia-România, în programul ACID au fost selectate opt lungmetraje din ţări precum SUA, Franţa şi Kazahstan.

Programul ACID a fost înfiinţat în urmă cu 25 de ani şi reprezintă o secţiune paralelă a Festivalului de Film de la Cannes, care prezintă zece filme pe care Asociaţia le susţine după lansare. Selecţia făcută de cineaştii membri ai ACID cuprinde lungmetraje franceze şi străine, de ficţiune şi documentare, alese din sute de filme înscrise din întreaga lume.

Născută într-o familie de romi din România, Alina Șerban a dezvoltat în 2016, în cadrul Centrului Cultural Rich Mix din Londra, foarte apreciatul spectacol de teatru Home, în calitate simultană de scenaristă, actriță și manager de proiect. În prezent, Alina Șerban este artist-in-rezidență al London International Festival of Theatre. Alina Șerban este inițiatoarea teatrului politic rom din România, dezvoltând proiecte de teatru, film și educaționale începând cu anul 2009. Angajată în a sprijini comunitatea romă, ea a devenit cunoscută prin one woman show-ul I Declare at My Own Risk, fiind atât autoare cât şi interpretă. Este prima femeie romă regizoare de teatru din România, iar în 2016 a scris, regizat și jucat în spectacolul Marea Rușine, o premieră națională.

Alina Șerban a jucat în scurt metrajul Scris/Nescris nominalizat la European Film Awards în 2017 și în două filme europene de lung metraj: Seule à mon mariage și Gipsy Queen.