„Cartier”, la Grand Palais

Saga “Cartier”

O expoziţie fastuoasă, “Cartier. Stil şi istorie”, la Grand Palais.

Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, în anii 1870, de la Paris la Londra, de la Sankt Petersburg la New York, trei generaţii de bijutieri au cucerit prin talentul lor inimile femeilor.

Creaţiile „Cartier” o evocă pe regina Marie-Antoinette, dar şi comorile maharajahilor, himerele chinezeşti, opulenţa celor 1.001 de nopţi şi misterele piramidelor. Saga „Cartier” s-a derulat pe teatrul unei lumi în mişcare. Un secol de progrese tehnice şi de revoluţii ale transportului în anii ’50 apropia continentele. Pe această nouă cartografie, limitele timpului şi spaţiului se estompează.

Broşă creată la Londra pentru Marjorie Post

Louis Cartier (1875-1942) a fost un mare amator de artă şi de exotism, un erudit şi un globe-trotter, un om de afaceri vizionar care a ştiut să facă din afacerea sa o legendă mondială a luxului. Debutul familiei în arta bijuteriilor era modest. El a avut loc la Paris, capitala rafinamentului şi a aristocraţiei europene. Louis-François Cartier, bunicul lui Louis Cartier, descindea dintr-o linie de turnători în metal, instalaţi la Luvru. Două generaţii s-au perpetuat mai târziu, printre care talentatul Louis-François, care a devenit primul bijutier al familiei. În 1847, maestrul lui, Adolphe Picard, îl alege ca succesor, deşi nu avea decât 30 de ani. Prinţesa Mathilde, nepoata lui Napoleon al III-lea şi arbitru al eleganţei pariziene, i-a comandat câteva piese, printre care o brăţară cu un opal, o broşă în turcoaze şi un colier din perle şi rubine. Dorinţele lui Louis-François sunt împlinite peste aşteptări în 1859, când îi livrează împărătesei Eugenia un serviciu de ceai din argint. În 1870 se proclamă Republica: Napoleon al III-lea şi Eugenia se refugiază în Anglia, iar Louis-François urmează acelaşi drum. Primeşte comenzi pentru curtea Reginei Victoria. În 1874 se reîntoarce la Paris. Timpurile sunt dure, dar Casa „Cartier” prosperă graţie unei noi clientele de burghezi şi oameni de afaceri îmbogăţiţi prin speculaţii.

Colier cu rubine şi diamante ce i-a aparţinut lui Elizabeth Taylor

Cartier ştie să seducă aristocraţia. Are nenumărate comenzi din partea prinţului german Frederic de Saxa Coburg, de la prinţesa rusă Soltikov şi de la prinţul Pedro din Brazilia, dar şi de la alte persoane din aristocraţia cosmopolită. Fiul său, Louis Cartier, se căsătoreşte cu fiica lui Charles Frederic Worth, considerat cel mai mare croitor al epocii. Pentru Cartier, a cunoaşte clientela lui Worth a însemnat şansa de a cunoaşte posesorii marilor averi ale planetei, din America în Rusia. Astfel încât, în 1899, se instalează în Rue de la Paix. Bijuteriile sale, stil Ludovic al XVI-lea, în diamante şi platină, electrizează doamnele din înalta societate a sălilor de bal, cunoscând un succes fenomenal.

În 1904, Louis devine furnizorul oficial al Curţii Engleze.

Ornament de corsaj cu diamante, platină şi perle

Pierre Cartier se lansează într-un nouă provocare: New York-ul. Acolo întâlneşte marile familii Astor, Vanderbilt, Rockefeller, şi alţi magnaţi ai industriei care îşi acoperă soţiile şi fiicele cu fabuloasele paruri realizate de el. Sucursala „Cartier” din New York îşi deschide porţile în 1909.

Colier creat în 1932 la Londra

În 1910, înfiinţează altă firmă la Sankt Petersburg. El a ştiut ce carte să joace. Acolo a fost în concurenţă cu celebrul Fabergé, bijutierul şi orfevrul ţarului Nicolae al II-lea. Cartier doreşte ca prin arta sa să-şi depăşească celebrul concurent şi se axează pe Marea Ducesă Vladimir, mătuşa ţarului, devenind unul dintre principalii negociatori.

Regina Maria a României purtând o diademă cu perle şi diamante, iar la gât un safir în formă de pară de 478 de carate

În 1911, Pierre Cartier n-a vândut el legendarul diamant albastru de 44 de carate unui magnat american al presei? Tranzacţia a făcut un mare zgomot. Bijutierul realizează paruri şi diademe fabricate la Paris şi exportate în Rusia şi obţine astfel titlul de furnizor al Curţii Imperiale. Dar Revoluţia din 1917 alungă prinţesele şi marii duci. Refugiaţi în Franţa, vechii clienţi ruşi ai lui Cartier îi încredinţează comorile lor.

Safirul Reginei Maria a României

Dar episodul rus a fost o extraordinară sursă de inspiraţie. Fascinat de fastul oriental de la Curţile slave, Louis Cartier aduce un nou repertoriu de forme şi de culori, bijuterii în forme geometrice, în culori vii, cu care triumfă la Paris. Capitala trăia în ritmul şi senzualitatea Baletelor Ruse. Mai mult ca niciodată, Cartier trăieşte din plin această epocă. Între cele două războaie, Casa „Cartier” îşi are epoca sa de aur.

Ametiste, turcoaze şi diamante într-un colier creat pentru Ducesa de Windsor

Expoziţia Pariziană a Artelor Decorative din 1925 este consacrată bijuteriilor indiene, noutăţi îndrăzneţe, inspirate de parurile tradiţionale ale maharajahilor. India era sub dominaţia britanică şi atunci începe să frecventeze asiduu buticurile Londrei. Brăţările-ceas, inventate în 1904, îi seduc mai mult decât parurile. Casa „Cartier” achiziţionează de la prinţii indieni splendide pietre preţioase, tăiate în formă de floare, de frunze şi de fructe. Bijutierul le amestecă cu diamante şi onix în paruri multicolore. Lady Mountbatten, soţia viceregelui Indiilor, îşi lasă cu această ocazie diadema tradiţională pentru un bandou în stil indian. Astfel încât Louis Cartier, încurajat de desenatori, melanjează sursele Orientului, reinventează, creând un stil internaţional de o înaltă perfecţiune artizanală. Dispariţia sa în 1942 a făcut ca antrepriza să devină un succes comercial şi cultural.

Diademele sunt eterne

Colier Hindou, creat de Cartier în 1936 pentru Daisy Fellows

Nici azi ele nu au dispărut, deşi sunt rare, fiind folosite în serile mondene. Louis Cartier s-a impus ca “Bijutier al regilor”, optând pentru stiul lui Ludovic al XVI-lea, împotriva Art Nouveau, înscriindu-se în marea tradiţie clasică. Împărăteasa Eugènie a relansat cultul Marie-Antoinette. Numeroase coliere, broşe de corsaj, pandantive, cercei în stilul ghirlandelor au ieşit din atelierele „Cartier”. Diademele, folosite în riturile monarhice şi în serile mondene, constituie un caz izolat. Cartier amesteca stilurile şi epocile aşa cum a făcut şi în diadema realizată pentru căsătoria Mariei Bonaparte cu Prinţul George al Greciei, prezentând un ornament de corsaj cu broşă, în stilul Ludovic al XVI-lea, creat din diamante şi smaralde ce evoca coroana de lauri purtată de împăratul Napoleon. Etimologia greacă a cuvântului diademă, care înseamă ”leg”, trimite la ceremoniile lumii elenistice şi romane, în timp de termenul englez “tiară” este de origine persană şi reprezintă un simbol al puterii, consemnează în catalogul expoziţiei, cei doi comisari Laurent Salomé şi Laure Dalon, vorbind despre “Uzajul stilurilor”. Diademe şi meandre, diademe vegetale, compuse din frunze de măslin, de laur, uneori din grâu, se reclamau din vechea orfevrerie greacă, romană şi etruscă.

Pantera executată pentru Ducesa de Windsor de Jeanne Toussaint

Altă zonă de influenţă, Rusia. Unul dintre cele mai vândute modele la Paris, Londra şi New York era numit „Kokoch”, semnificând creastă de cocoş. De origine populară, această creastă, care era la început din textile, a fost realizată apoi din materiale preţioase. Diademele-soare, cu raze din diamante, imaginate de Cartier, aveau forma crestei de cocoş.

Colier-draperie creat pentru Ducesa de Windsor

Dar motivele au evoluat către „Art Deco” în 1914, fiind realizate cu perle şi cu motivul arborilor stilizaţi şi al frunzelor, cu onix şi diamante, dar şi cu safire, smaralde, perle şi cristal de rocă. Aceste bandouri în formă de panglică se pretează la toate combinaţiile, armonizându-se perfect cu stilurile geometrice şi egiptene, după cum se relevă în exponatele prezente în expoziţie.

O somptuoasă broşă cu smaralde şi diamante

În mai 1937, în timpul lui George al VI-lea, artizanii calificaţi la „English Art Work”, atelierul londonez al lui Cartier, au realizat 17 diademe unice.

În 20 aprilie 2011, milioanele de telespectatori ce au urmărit nunta Prinţului William cu Kate Middleton au rămas stupefiate de frumuseţea strălucitoarei diademe „Halo”, din diamante, creată de „Cartier” în 1936. A fost un cadou al Ducelui de York, viitorul rege George al VI-lea, pentru regina Elizabeth. Această diademă figurează în expoziţia de la „Grand Palais”, nu departe de o altă rară parură de provenienţă regală. O diademă în stil ghirlandă, cu diamante, ce a aparţinut reginei Belgiei, Elisabeth, la căsătoria cu Albert I. Ea a fost furată de nazişti în timpul celui de al Doilea Război Mondial şi plasată într-un cufăr al unei bănci berlineze, de unde a fost adusă la Moscova de către general Ivan Serov. Devenind director al KGB, acesta i-a dat-o lui Nikita Hruşciov, care a restituit-o proprietarului. A trecut prin diverse mâini înainte de a fi pusă în vânzare la “Christie’s” din Geneva în 1987. Fusese creată de Cartier în 1910.

Foarte bogatele ore

Parură Cartier, 1850

Pendulele misterioase sunt o probă că magia naşte perfecţiune. Aceste obiecte spectaculoase, care fac parte din preţioasele colecţii „Cartier”, se asociză probelor tehnice şi rafinatelor decoraţii. Miracolul rezidă din invizibilitatea mişcării pendulei, în acea iluzie optică ce dă impresia că acele plutesc pe cadran. Aceste obiecte fascinante, de o frumuseţe extraordinară, au uimit bijutierii. Pendulele misterioase sunt una dintre specificităţile „Cartier”, explică Laure Dalon, conservator de patrimoniu, director ştiinţific la „Grand Palais” şi comisarul expoziţiei. Ireale şi preţioase, ţesute dintr-un vis al razelor lunii, pendulele misterioase descoperă misterul timpului, minut cu minut, la umbra unei antice divinităţi de jad, între două coloane de cuarţ roz, emailate, cu dragoni negri exaltaţi de aur. Există mai multe tipuri de asemenea pendule. Una dintre ele, realizată în 1912, are corpul din cristal de rocă pe o bază de onix, cadranul fiind din nefrit şi agată. Structura cadranului este ornată cu email, cu sidef, aur, pene de păsări, cu platină şi diamante, cu caboşoane din rubine. O alta, creată în 1920, are cadranul din coral şi lapis lazuli, cu turcoaze. În 1923, un al treilea tip de pendulă este inventat, pe o structură rectangulară, un cadran în cristal, email şi jad alb cu motive gravate. Anii ’20-’30 marchează la Cartier o vârstă de aur pentru pendulele misterioase, creând peste 100. Unele au fost comandate de regina Spaniei, fiind descoperite într-o expoziţie la Biaritz. Printre capodoperele acestei perioade figurează modelele cu cadran suspendat, pendulele-portic, veritabile piese de arhitectură, cu coloane, acoperişuri şi cornişe. Unul dintre cele mai frumoase exemplare este o pendulă din 1923, cu un mecanism care funcţionează perfect şi astăzi şi cu o mare puritate a decorului din cristal de rocă.

Pendulul misterios cu divinitate şi corali

Multe din aceste pendule au motive animaliere: rinoceri, câini, elefanţi, tauri, canari sau capre, dar şi personaje: Buddha, himere. Ca şi în bijuterii, decorul se articulează adesea pe un obiect principal. Toate aceste pendule au fost comenzi ale unei clientele prestigioase, de la bancheri americani, ca J.P. Morgan, la regele Farouk al Egiptului. Şi toate, datorită faptului că Louis Cartier era de o excepţională exigenţă tehnică şi de un gust rafinat al esteticii, toate fiind minuţios lucrate, reprezentând un obiect de creaţie ideal al excelenţei.

La Curtea marilor lumii

Marele pendul misterios Portique, creat pentru Printesa Grace de Monaco

Alteţe regale, miliardari americani, staruri de cinema au marcat istoria Casei „Cartier”, după cum consemnează Kim Gillier şi Jean-Michel Carbonnier.

Regina Maria a României era o îndrăgostită a perlelor de kokoşnik, ornament de origine rusă adoptat în Europa de Est după 1880. „Cartier” i-a furnizat câteva diademe şi bandouri ornate cu perle şi diamante. Ea le purta într-o manieră “bizantină”, iar uneori un bandou de perle îi încadra faţa. Regina moştenise o faimoasă diademă din safire, ce i-a aparţinut mătuşii ei prin alianţă, Marea Ducesă Vladimir a Rusiei, care fusese exilată după Revoluţia din 1917. În ceea ce priveşte un mare colier cu cel mai mare safir faţetat din lume, în formă de pară, de 478 de carate, el a fost achiziţionat de Ferdinand al României de la „Cartier” în 1921, pentru suma de 1.375.000 de franci.

O călătorie în timp printre paruri şi diamante

Figură controversată a istoriei britanice, Ducesa de Windsor, responsabilă de abdicarea lui Eduard al VIII-lea, care a renunţat la tron în 1936 pentru a se căsători cu ea, avea reputaţia de a fi una dintre femeile cele mai elegante din lume. De menţionat splendidul colier-draperie în aur de 20 de carate, comandat de Duce în 1947, constituit dintr-un caboşon de turcoaz imens şi 22 de ametiste faţetate în formă de inimă. Să mai adăugăm şi celebra broşă- panteră, creată în 1949 de Jeanne Toussaint şi desenatorul Peter Lemarchand, reprezentând o felină în trei dimensiuni, acopertită de safire şi stând pe un safir de voluminos, de 152,35 de carate. De 306 loturi dispersate la „Sotheby’s” din Geneva, în 1987, a beneficiat „Institutul Pasteur”, care a primit peste 40 de milioane de euro din vânzarea lor, un record depăşit în 2011 de vânzarea newyorkeză a bijuteriilor lui Elizabeth Taylor.

Celebrii Crocodili cu ochi din rubine şi smaralde, creaţi pentru Maria Felix

Un alt client ce a marcat istoria Casei „Cartier” a fost Sir Bhupindra Singh, maharajahul de Patiala, care poseda un număr incalculabil de concubine pe lângă cele şase soţii, nenumăraţi câini, limuzine, medalii şi decoraţii şi… pietre preţioase. Artizanii au realizat pentru prima dată inele pentru nas, bijuterii pentru gleznă, altele pentru mâini şi un „hathpul”, o piesă de căsătorie care orna partea exterioară a mâinii, cu brăţări şi inele. În expoziţie este etalat şi un excepţional colier de ceremonie ce conţine diamantul „Victoria”, creat în 1928, având 234,69 carate. Găsit într-o stare deplorabilă în 1998, acum el străluceşte din nou după trei ani de restaurare.

Tiara Reginei Elizabeth II, purtată de Kate Middleton la nunta cu Prinţul William

După decesul tatălui ei, Marjorie Post preia compania cerealieră fondată în 1895. În 1971, la vârsta de 80 de ani, ea devine femeia cea mai bogată din Statele Unite, cu o avere de 250 de milioane de dolari. Se căsătorise în 1920 cu finanţistul Edward Francis Hutton. În curând divorţează de acesta şi se recăsătoreşte cu Joseph E. Davies, care va fi numit ambasadorul Statelor Unite în URSS. Marjorie achiziţionează numeroase obiecte realizând o prestigioasă colecţie de artă rusă, astăzi conservată la Muzeul „Hillwood” din Washington, ultima sa reşedinţă. Printre somptuoasele paruri pe care le avea, există şi o broşă creată de atelierele „Cartier” din Londra, cu şapte imense smaralde de origine indiană, articulate sub forma unei jerbe de flori.

Tiară creată în 1949 pentru Palatul Princiar din Monaco

Moştenitoarea unei averi evaluate la mai mult de un miliard de dolari, Barbara Hutton a devenit una dintre femeile bogate ale lumii. A fost căsătorită de şapte ori şi întrucât avea probleme de anorexie a fost numită şi „Poor little rich girl” (Săraca fată bogată). Bijuteriile reprezentau pentru ea o formă de consolare. Avea în colecţie bijuterii ce au aparţinut Mariei Antoinette şi împărătesei Eugenia. A achiziţiona diamantul „Pacha”, la începutul anilor ’30. Iubea smaraldele, pietrele de culoare galbernă şi motivul felinelor, explorat de „Cartier” şi realizate de creatoarea Jeanne Toussaint. În 1961 ea a comandat o pereche de cercei realizată pe tema lânii de aur, din onix şi diamante galbene, deveniţi celebri în întreaga lume.

În lumea fascinantă a bijuteriilor lui Cartier, la Grand Palais

Supranumită „Doamna”, actriţa mexicană Maria Felix a cunoscut triumful în ţara sa graţie filmelor lui Emilio Fernandez. S-a bucurat de un succes extraordinar în filmul lui Jean Renoir, “French Cancan”, şi în peliculele lui Luis Bunuel. Ea încarna femeia fatală, cu o privire sobră. Această Evă a tropicelor avea o pasiune pentru reptile şi a comandat mai multe bijuterii pe acestă temă lui Cartier. În 1968, un şarpe lung de 57 de centimetri şi compus din 2.473 de diamante articulate a fost realizat special pentru ea de Cartier, expediindu-i totodată şi un pui de crocodil viu. Apoi, i-a conceput şi doi crocodili din aur, unul cu ochii din smaralde caboşon, ornat cu 1.023 de diamante, altul cu ochii din caboşon de rubin, ornat cu 1.066 de smaralde.

În lumea celor 1.001 de Nopţi de la Grand Palais

Elizabeth Taylor a avut o mare pasiune atât pentru bijuterii, cât şi pe Richard Burton, ea fiind „Cleopatra”. În 1969, Richard Burton, cunoscutul actor englez, achiziţionează pentru ea un diamant de 69,42 carate, al doilea din lume, cerând-o în căsătorie. „Taylor Burton Diamond” este primul diamant ce a depăşit un milion de dolari. Ea l-a purtat la cea de a 42-a ceremonie a Oscarurilor, cât şi la aniversarea prinţesei Grace de Monaco. După divorţul de Richard Burton în 1978, Elizabeth Taylor revinde colierul pentru 5 milioane de dolari, sumă utilizată pentru construcţia unui spital în Botswana. În 13 decembrie 2011, după decesul acriţei, Casa „Christie’s” din New York a vândut această fabuloasă bijuterie a starului cu ochii violeţi, adjudecată pentru 116 milioane de dolari.