Premierul Victor Ponta a anunţat că de la 1 iunie toate alimentele vor avea TVA de 9%, măsură care va avea efecte în special în buzunarele celor cu venituri mici, dar şi în conturile producătorilor şi marilor lanţuri de magazine. Această veste dată în Săptămâna Mare a generat un val de aprecieri şi de laude în special de la patronatele şi sindicatele din industria alimentară. Dar ce se ascunde în spatele măsurii? De unde şi până unde are Guvernul bani să acopere deficitul lăsat de golul ce se va căsca după 1 iunie? Victor Ponta a spus că există în acest moment un excedent de 5 miliarde de lei şi că acesta îi permite să umble la scăderea TVA. Anul trecut pe vremea aceasta nu exista excedentul la care face acum referire premierul. De unde a apărut în acest scurt timp? De la taxa de stâlp, de la supraaccizarea carburanţilor (măsuri luate în primăvara anului trecut), TVA mai mult colectat de la acea supraccizare şi de la o efervescenţă a Fiscului. Asta înseamnă 5 miliarde de lei în plus. S-a spus la vremea respectivă că banii luaţi pe supraaccizare merg la infrastructură, însă investiţiile au scăzut cu 40%, ceea ce înseamnă că nu au fost cheltuiţi. Aceşti bani în plus sunt conjuncturali, ei nu vor mai veni în viitor pentru că se va renunţa la taxa pe stâlp iar de la 1 ianuarie se va reduce tot TVA-ul de la 24% la 20%. Deci, cum va fi acoperită gaura în buget în viitor?
Mai mult, acest anunţ care a venit în Săptămâna Mare nu poartă în el un studiu de impact, ci vine doar pe un fond de venituri conjuncturale. Premierul a declarat că se aştepta la un deficit în primele trei luni de 6 miliarde de lei, însă acesta a fost doar de 1,5 miliarde. Întrebarea care se pune este: dacă nu se poate face o proiecţie cât de cât pe trei luni, cum poţi să reuşeşti să o faci pe doi-trei-patru ani, astfel încât să fii sigur că vei încasa bani ca să acoperi diversele tăieri de taxe?
Pentru anul din care au trecut deja trei luni mai sunt şi alte necunoscute: nu ştim care va fi producţia agricolă (agricultura a fost un factor care a împins creşterea economică în ultimul timp), nu ştim care va fi randamentul ANAF, căci e posibil ca toţi cei pe care i-a prins în ultimul timp să nu mai cadă în capcană, cum va evolua o anumită piaţă, şi anume cea a laptelui, în condiţiile în care importurile sunt masive şi deciziile Bruxelles-ului de eliminare a cotei de lapte lovesc în mulţi producători interni, câtă mare încredere oferă regiunea în condiţiile unor frâmântări la estul României sau iubitori de Vladimir Putin în Ungaria. Toate aceste elemente pot afecta estimarea de creştere economică de 2,8% pentru acest an.
Dacă nu merge jucăria ca unsă, atunci vom avea parte de o compensare mai mult ca sigură a reducerii fiscale cu alte creşteri. Trebuie să ne aşteptăm la o creştere a taxării proprietăţilor şi a capitalului, deja fiind anunţată impozitarea terenurilor care nu sunt ocupate de case, de o creştere constantă şi fără gălăgie a taxelor locale. La acestea se mai adaugă inevitabilele creşteri ale preţurilor la gaze şi potenţialele majorări ale amenzilor şi penalităţilor.
De altfel, aproape toţi economiştii care au fost rugaţi să comenteze măsura de reducere a TVA au spus că vom avea o scădere la raft a preţurilor, dar nu 15% aşa cum triumfalist anunţă patronatele şi sindicatele din industria alimentară, ci cu undeva în jur de 8-10%.
