Ce spui tu, Streine?

Nu ştiu de ce, povestea cu strategia lui Adrian Streinu-Cercel, referitoare la „bătrînii de peste 65 de ani”, mi se pare că face parte dintr-un mai amplu proiect de manipulare în masă despre care ştiu toţi, de la preşedintele României, la ministrul de Interne.

Oricît de prost ar fi fost, Streinu-Cercel nu putea să-şi ia şi un certificat care să demonstreze acest lucru. Nici vorbă. Pînă la strategia asta cu „bătrînii”, Streinu părea un om cît de cît normal, chiar stăpîn pe viruşi, că doar era ditamai şeful Institutului Naţional de Boli Infecţioase. Şi, ce s-a întîmplat, aşa, dintr-o dată, cu el? Să-l fi lovit virusul cu leuca sau să fi fost supărat că preşedintele Iohannis nu-l mai cheamă la masa sfătuitorilor, unde, de cîteva zile bune, vin doar Lucovid Orban, Marcel Vela, Nelu Tătaru, Raed Arafat şi Alexandru Rafila?

Nu vă vine să credeţi, dar tocmai această ultima parte a întrebării ne poate oferi cheia apariţiei strategiei lui Streinu!

Cineva ar putea să speculeze şi să spună că Streinu a vrut să-şi recîştige locul la masa Preşedintelui şi a aruncat strategia lui, cu care să impresioneze prompterul de la Cotroceni, astfel încît să fie din nou invitat în cercul specialiştilor. Dar, nu prea ţine această explicaţie, căci, şi fără strategia cu „bătrînii”, Streinu era, oricum, principalul specialist în viruşi, nu Arafat, nu Rafila, nu Vela şi, în nici un caz, Lucovid!

Alţii, mai cîrcotaşi, ar putea să spună că şi ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, era de acord acum cîteva zile cu „Strategia” lui Streinu, dar el nu a fost luat în pleasnă de nimeni, nici măcar de preşedintele Iohannis, aşa cum a fost jucat în picioare Streinu. Explicaţia acestora ar fi că Streinu a fost cel care a bătut palma cu Gabriela Firea, pesedista, în programul de „vaccinare în masă a bucureştenilor” şi, după principiul „cine s-a dat cu Streinii” nu e „unser Freund”, deci raus!

Şi, uite-aşa, pas cu pas, ne încolţeşte în minte alt scenariu. Dar dacă toată tărăşenia asta cu „Strategia lui Streinu” este ceva mult mai amplu, adică „Strategia Puterii de manipulare în masă”? Ceva care nu numai să distragă atenţia de la multele probleme care au apărut de la declanşarea stării de urgenţă şi de la bîlbele incredibile despre măsurile legate de sărbătoarea Paştelor, ci să-i şi dea lui Klaus Iohannis ocazia să-l spele de nefericita şi discriminatoarea expresie pe care chiar dumnealui a lansat-o, adică exact cea cu „bătrînii de peste 65 de ani”?

Mîngîiaţi acum pe frunte de înalta mînă prezidenţială, „bătrînii de peste 65 de ani” ar trebui, în mintea strategilor de la Cotroceni, să se simtă acum coloana vertebrală a tinereţii, să vadă ce importanţi sînt în alegerile care vor urma, să renunţe la votul lor tradiţional şi să-şi îndrepte atenţia – pardon, votul – către cel care le-a luat apărarea şi nu i-a lăsat să fie luaţi din casele lor cu forţa de Streinul ăla, prieten cu pesedista Firea, şi duşi în cine ştie ce hotel de lux, în care nu mai fuseseră din tinereţe, cînd aveau bilete de la sindicat.

Să recapitulăm. Acum vreo zece zile, din senin, apare pe online o aşa-zisă Strategie, cea cu „bătrînii de peste 65 de ani”, care este atribuită lui Streinu-Cercel, acceptată public şi de Nelu Tătaru. Imediat, datele statistice au trecut-o în derizoriu, căci numărul celor de peste 65 de ani este de vreo 5 milioane de oameni, astfel că punerea ei în practică era vădit imposibilă.

Cei mai mulţi, între care eram şi eu, tocmai din acest motiv, au considerat „Strategia” un „fake-news” lansat de adversarii lui Iohannis şi PNL, căci prea părea cusută cu aţă roşie. Numai că, imediat după scandalurile legate de Paşte, inclusiv cele lăsate cu bătăi şi împuşcături, subiectul a revenit în centrul atenţiei, Streinu devenind duşmanul „bătrînilor de peste 65 de ani”, iar Klaus Iohannis cel mai aprig apărător al lor!

Şi, colac peste pupăză, Streinu n-a scos nici o silabă în apărarea sa, nici măcar că strategia nu e a lui sau că au fost mai mulţi cei care au lucrat la ea! Nici măcar n-a sărit în aer, cu acea explicaţie cunoscută: „era doar un draft, un proiect care să fie baza unei discuţii”, aşa cum făcuse şi Marcel Vela atunci cînd făcuse planul din noaptea de Paşte, cu poliţiştii pe post de preoţi care să aducă „Sfînta Lumină”.

Nimic, nimic din gura lui Streinu în apărarea sa, nici măcar acum, cînd, pe toate canalele mediatice, i se cere demisia. Streinu tace şi înghite. El, cel vorbăreţ în fiecare seară pe toate posturile TV, el, care părea să le ştie pe toate, el, care era dispus să se contrazică chiar pe sine dacă aşa cerea strategia de comunicare.

Şi, atunci, nu e normal să ne întrebăm dacă nu cumva „Strategia lui Streinu” este parte a unei manipulări, asemănătoare cu ceea ce ştiam de pe vremea lui Ceauşescu, cînd pe canale discrete se anunţa scumpirea pîinii cu 3 lei, punîndu-ne pe toţi pe jar, după care venea scumpirea reală cu un leu, iar noi răsuflam liniştiţi că nu dăm de dracul, fiind mulţumiţi cu fiu-său?

E posibil ca Streinu să accepte demisia, e posibil ca nimic să nu i se întîmple. Ce mai contează, însă, din moment ce efectul s-a produs? Nu este exclus ca, într-o altă etapă a manipulării, următorul căruia i se va cere să se automutileze să fie Raed Arafat, mai ales că n-a fost niciodată pe placul „Guvernului Meu”. Vom vedea.

Pînă la următoarea etapă, însă, eu vreau să aflu chiar din gura şefului Institutului Naţional de Boli Infecţioase ce l-a apucat să „scape” în public acea „Strategie cu bătrînii de peste 65 de ani”, deşi nu este în sarcina sa să elaboreze astfel de proiecte, ci să se ocupe direct de virus, căci asta este meseria lui. Strategiile pentru populaţie le fac autorităţile statului, el putînd face, eventual, propuneri care să fie acceptate sau nu, despre care noi, populaţia, nici nu ar trebui să aflăm.

De-asta întreb şi eu, ca mama lui Ştefan cel Mare: „Ce spui tu, Streine?” Sau nu s-a stabilit încă dacă ai voie să spui ceva în apărarea matale?