Cei mai buni călători

Pentru că este început de an și deja vă gândiți unde să vă programați concediile, este timpul să vă atrag atenția asupra unor locuri de pe net de unde chiar puteți lua idei utile de travel, ba chiar de evadare cu totul din viața dumneavoastră de până acum. Blogurile unor cetățeni curajoși, așadar.

Cu ziaristul Alex Varninschi am fost coleg la un cotidian central. Era o diferență de etate între noi, în favoarea mea, așa că nu pot spune că am legat prieteșug sau că ne-am înțeles deosebit. Orișicât, am păstrat legătura. Ceva, ceva era cu băiatul ăsta, pentru că am fost odată să scriu un reportaj în Chile (da, în Chile, în Santiago, departe) și imediat mi-a făcut legătura cu o verișoară de-a lui care trăia acolo, fată din Iași, măritată cu un chilian. Se pare că așa e neamul lor – le place mult aventura, mi-am zis. Am mers mai departe.

Era astă-vară, august târziu, beam bere la halbă pe la Baricade, când Alex mi-a zis că, gata, el și prietena lui, Raluca, pleacă de tot. Și-au dat demisiile (lucrau la o televiziune) și s-au orientat către Asia.

Au lansat și un site unde oamenii să le poată urmări aventura. Nu-mi venea să cred: ăștia chiar lasă totul în urmă și se duc în lume?!, m-am uluit. Bineînțeles că i-am urmărit.

Au început cu Vietnamul (frumos și pe la Vietnam). Ultima oară când am intrat să văd ce mai fac oamenii, cu ocazia Sfintelor Sărbători, i-am regăsit în Cambodgia. În Cambodgia, da. Cam așa stă treaba cu Varninschi și iubita lui.

Scriu de acolo, de la capătul lumii, note de călătorie, ba chiar și reportaje în toată puterea cuvântului, filmează, fac video, cum se spune la ziar. Este greu de crezut că ei chiar au lăsat totul în urmă și au plecat, dar uite, chiar așa au făcut.Pot fi de găsit pe www.doardus.ro. Sunt un exemplu pentru toți corporatiștii obosiți care visează la downshifting, dar abia se dau jos de pe canapea.

Aventurile Ralucăi Poenaru și ale lui Alex Varninschi în Asia

Profesioniști oameni, se vede că au făcut presă la bază! Au blog, au vlog, fac totul ca la carte, pe www.doardus.ro. Și ca să vă faceți o idee despre ce e vorba, până la urmă, la acești tineri români care au avut puterea să lase totul în urmă, citiți relatarea lui Alex de la ziua sa.

Varninschi are 28 de ani și el zice că merge pe 27. Pe 27 decembrie a relatat. Îl cheamă și Ștefan, ca pe sfântul sărbătorit atunci.

Iată: „Habar n-am ce dorință mi-am pus anul trecut când am suflat în lumânări. Eram acasă, înconjurat de câțiva prieteni dragi, într-un apartament de pe bulevardul Nicolae Iorga din Iași. Era frig afară, ger cumplit, și nu ningea. Așa cum mă cunosc, cred că mi-am dorit să fiu sănătos și anul care vine. Am renunțat de ceva vreme să îmi mai doresc lucruri, bani, pentru că am învățat că pe astea le capeți doar prin muncă. Cine mă cunoaște știe că nu prea îmi place să muncesc.

Acum câteva săptămâni mi-am adus aminte de un vis de când eram copil. Cred că într-o revistă, sau poate la televizor, am văzut imagini cu templele din Angkor și mi-am zis că poate într-o zi o să ajung și eu acolo, să le văd cu ochii mei. Cu cât a trecut timpul, atât visul, cât și speranțele de a ajunge vreodată acolo s-au estompat. Mi se părea imposibilă o călătorie tocmai în Asia. Am început să muncesc (da, știu…), am văzut cât de greu se poate pune ceva deoparte dintr-un salariu românesc, și o ieșire până la Budapesta mi se părea ceva fantastic. Să tot fi trecut vreo 17 ani de la visul meu de copil și iată că, printr-o serie de întâmplări fericite (printre care se numără și intrarea abruptă în viața mea a Ralucăi), am reușit să-mi fac cel mai frumos cadou de ziua mea.

Sunt în Cambodgia și cât de curând o să mă plimb prin Angkor Wat. Și asta, pentru că, așa cum spunea un blând șofer de taxi indian, într-un film bun, «nu există un alt timp decât prezentul». Nu-mi place să dau sfaturi sau să trag concluzii, dar dacă vreți să faceți ceva, făceți-o cu toată inima, acum!“.
Deci se poate.

Ați auzit de Lipa-Lipa?

Nu prea îmi place să iau sfaturi de călătorie, mai ales că nu călătoresc niciodată după vreun plan (sunt totuși reporter de presă scrisă și așa am de gând să mor, mă duc numai unde și când simt chemarea). Dar dacă aș lua astfel de sfaturi, pe www.lipa-lipa.ro m-aș uita. Găsiți aici toate cele trebuincioase, inclusiv atât de necesarul „cum găsesc eu bilete ieftine de avion“, dar și tot soiul de informații despre trolere și ghiduri către cele mai exotice locuri de pe pământ. Lipa-lipa are și o bună variantă în engleză, este treabă serioasă, nu te joci.

Mi-a atras atenția un vlog care se dedică apusurilor de soare din Luang Prabang (poezie!), prin Laos (familiarizați-vă cu locurile acestea, Laosul, Thailanda par viitorul în chestiunea destinațiilor unde românii vor să fugă).

E un vlog care, spre deosebire de cele prezentate anterior în această rubrică, are sens, chiar are. Vezi ceva, vezi altceva. Oamenii se prezintă simplu, cinstit: „În acest vlog de călătorie de azi vă arătăm partea mai puțin dezvoltată a orașului, vedeți puțin și cum se vinde mâncarea în punguțe și carnea proaspătă la colț de drum, ne oprim pe la un templu în drumul nostru, eu rămân Toma necredinciosul până când Alex ne scoate fix la râu și în locul pe care îl căutam și traversăm un pod de bambus despre care în timp ce îl pozam și filmam, alți doi turiști care au trecut pe lângă noi au spus: yeah, let’s get killed (n.r. – da, hai să murim)… O să vedeți voi mai bine, în video, despre ce e vorba“. Așa că vedeți și dumneavoastră în video, ce să mai.

Lumea lui Brad

Blogăr cu vechime în domeniul escapismului, Brad Florescu, fost jurnalist și mai ales publicitar. Acest Florescu a pus pe picioare www.tedoo.ro, specializându-se pe Thailanda. De șapte ani a plecat omul din România. El se recomandă scriitor și profet în exil și are pe site cel puțin o rubrică foarte interesantă (Nomadice), sponsorizată de o firmă care asigură securitate cibernetică.

A mai ținut o rubrică bună – Răsărit și Apus, sponsorizată de o firmă din domeniul detergenților și produselor de igienă trupească. Acolo găsiți tot felul de impresii de-ale domnului Brad.

Tedoo nu mai e de multă vreme un simplu site, este o afacere în toată regula, nu se rezumă la recomandări, găsiți pachete turistice, planuri de călătorii, oferte atractive la bilete de avion. Florescu e integrat în viața Thailandei și consemnează evenimentele istorice pe care le traversează țara cu el acolo.

De exemplu, la moartea recentă a regelui Bhumibol al Thailandei (în octombrie anul trecut), a scris un text numit „Majestatea Sa“, din care spicuim: „(…) Să fi fost anul trecut, prin februarie. Am oprit la un semafor pe șoseaua lată, cu două benzi și jumătate pe sens, care leagă Surat Thani de Nakhon Si Thammarat. În intersecție, un panou imens, înfățișându-l pe rege. Amicul cu care călătoream, român la prima vizită în Thailanda, pufnește:
– Ia uite, nene, cultul personalității! Ca la Mao, ca la Ceaușescu, nu alta.
– De fapt, este invers, i-am răspuns, amărât că nici el, nici eu, nici mare parte dintre compatrioții noștri nu am avut în fruntea țării un om pe care să merite să-l iubim cu sinceritate.
Este invers. Toți dictatorii revoluționari din ultima sută de ani, începând cu Lenin și terminând cu Gaddafi, și-au dorit să fie adulați și cinstiți asemenea monarhilor pe care i-au uzurpat. Cum acest lucru nu se putea întâmpla organic, tiranii au împrumutat ritualistica monarhică și s-au împopoțonat cu ea, legitimându-se măcar la nivel formal drept lideri providențiali, iubiți de către întregul popor.

În cazul regelui Thailandei, lucrurile sunt mult mai simple: oamenii îl adoră cu sinceritate. Iar dacă panourile imense din intersecții, de pe clădiri, de pe arcadele de la intrarea în localități pot fi considerate excese de obediență ale vreunui mărunt birocrat local, nu același lucru se poate spune despre portretele pe care fiecare thailandez le afișează cu mândrie și pietate în casa lui, la intrare.

Asemenea multora dintre cititorii acestui articol, m-am născut și mi-am trăit mare parte din viață într-o republică. Am luat contact cu monarhia doar prin poveștile bunicii sau prin cărțile de istorie, motiv pentru care am perceput-o ca pe un capitol fascinant, dar pe veci înmormântat în istorie. Abia mai târziu, în anii maturității, am început să studiez și să înțeleg ideea monarhică și resorturile din spatele revoluțiilor care au smuls coroana de pe fruntea popoarelor. Din 2009 încoace am avut ocazia să trăiesc într-o monarhie vie, una dintre ultimele rămase pe planetă. Și am astfel șansa de a privi monarhismul nu prin ocheanul cărților sau prin lupa editorialelor, ci direct în ochi. În ochii celor care trăiesc sub rege. Am văzut în privirea thailandezilor trei lucruri care m-au minunat și m-au întristat (fiindcă, din păcate, în țara mea ele au dispărut sau sunt pe cale să dispară): demnitate individuală, identitate națională și sens istoric, potențate de o dragoste nețărmurită – și justificată – pentru Majestatea Sa. (…)“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Andrei Craciun 23 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.