Cele trei Polonii – turul I

Corespondență de la G.S.Jivănescu, 30 iunie 2020

Alegerile prezidenţiale din Polonia au intrat în faza turului II. Acesta se va finaliza pe 12 iulie. Cei doi candidaţi rămaşi în cursă sunt preşedintele în funcţie, Andrzej Duda, numit oficial Prezydent RP, care a obţinut 43,50% în primul tur, respectiv primarul Varşoviei, Rafał Trzaskowski – Prezydent Warszawy, ce a întrunit 30,46% din voturile electoratului, la 28 iunie a.c., conform datelor oficiale date publicităţii marţi dimineaţa.

Programat iniţial pentru 10 mai, scrutinul a fost amânat în ultimul moment, pe fondul unei crize deschise între autorităţile statului. Participarea la vot a fost de 64,51%. Duminică, la ora 12, se anticipa deja un record, dat fiind că 24% dintre votanţi îşi exprimaseră, deja, opţiunea, faţă de numai 14,6% acum cinci ani. Până la urmă, nivelul de aproape 65% (respectiv, 70%, în turul II) înregistrat la alegerile prezidenţiale din 1995 nu a putut fi depăşit.

Rezultatele finale ale primului tur erau aşteptate miercuri, dar au fost prezentate de Comisia Electorală Naţională cu o zi mai devreme. Pentru moment, în rândurile susţinătorilor principalei formaţiuni de opoziţie, a intervenit o uşoară dezamăgire, cauzată de faptul că exit-pollul firmei Ipsos (realizat la comanda TVP, TVN şi Polsat) oferise un raport mai favorabil candidatului Coaliţiei Civice: 30,4% – faţă de 41,8% pentru preşedintele în exerciţiu. In această estimare, pe locul 3 era plasat popularul star TV Szymon Hołownia, cu 13,3% din voturi. Deja, în late-poll, Hołownia crescuse la 14%, iar preşedintele Duda – la 42,9%.

Conform rezultatelor finale, cei trei candidaţi ce ocupă locurile 4-6 au obţinut împreună 11,36% (ponderea cea mai ridicată revenindu-i lui K.Bosak, de pe lista electorală a KWiN [Confederaţia Libertate şi Independenţă, de dreapta extremă] – 6,78%), ceea ce atestă că alegătorii lor vor avea un cuvânt greu de spus în turul II. Ultimii cinci, cu 0,11-0,23% dintre opţiunile electoratului, însumează doar 0,79% din total.

Conform acelui sondaj, candidatul spre care se vor îndrepta, în turul II, mai toate speranţele polonezilor ce doresc o schimbare faţă de configuraţia politică actuală, dominată partidul PiS [Lege şi Justiţie], principala formaţiune a coaliţiei Dreapta Unită, reuşise să-l devanseze pe Andrzej Duda doar în patru din cele 16 voievodate ale ţării şi în marile oraşe. Acest fapt a fost infirmat de rezultatele parţiale de după numărarea a 99,78% din voturi: raportul real devenind de 3 / 13; voievodatul Opole din colţul de sud-vest al ţării, atribuit iniţial lui Trzaskowski, are, în cele din urmă, o majoritate relativă de voturi pentru Duda. Acesta nu a reuşit să câştige în cele trei voievodate din nord-vestul ţării.

Aşa cum s-a putut observa în 2004, la alegerile prezidenţiale din România, tot teritoriul ţării ce până la 1918 fusese sub stăpânire austro-ungară, adică nordul şi vestul (Ardealul şi Bucovina), plus capitala, au reuşit să impună noul preşedinte. Situaţia a fost confirmată şi în 2009 (când acest bloc s-a extins în judeţele Iaşi şi Prahova), şi, încă amplificată în 2014 şi 2019. Luat simplist, vestul României şi capitala au hotărât în privinţa preşedintelui ţării din 2004 încoace. In Polonia, începând din 2015, vestul ţării (fostele teritorii germane în care, oricum, nu mai locuiesc decât foarte puţini nemţi), marile oraşe şi capitala au rămas în minoritate, neputând să-şi impună candidatul în faţa estului, ce include teritoriile aflate în componenţa Imperiului Rus până la 1917 (fără a fi alcătuit în totalitate din acestea). Asta nu înseamnă că regiunile de la răsărit de Vistula, ce curge chiar prin Varşovia, ar fi înclinate spre stânga. [In Polonia, de decenii, nu mai contează decât spectrul politic de la centru-dreapta la extrema-dreaptă. Candidatul stângii a luat doar 2,22% din voturi.]

Dimpotrivă, dincolo de Vistula, unde limba rusă devine prezentă, inclusiv în indicatoarele din gara de est a Varşoviei, fiind şi lingua franca pentru milioanele de bieloruşi şi ucraineni imigraţi în căutare de slujbe şi de un trai mai bun, se găseşte nucleul dur al conservatorismului polonez: preşedintele Duda a câştigat primul tur al alegerilor cu majoritatea absolută a voturilor în toate cele 5 voievodate din estul ţării. A reuşit să adune între 50,6%, în nord-vest – voievodatul învecinat cu Lituania şi cu Rep.Belarus – şi 61% în sud-vest – voievodatul numit Subcarpatia, de la poalele munţilor, învecinat cu Ucraina şi cu Slovacia. In acesta din urmă, este demn de relevat că preferinţele pentru Andrzej Duda au crescut de la 50,1% în urmă cu cinci ani.

Mai mult, referitor la tendinţele curente, în voievodatul Opole (din sud-vest), unde, în 2015, obţinuse cel mai mic scor – 25,9%, în primul tur al alegerilor din acest an, preşedintele Duda a câştigat, cu 40,5% din voturi.
In nici unul dintre cele trei voievodate pe care şi le-a adjudecat, Trzaskowski nu a putut aduna mai mult de 40% din voturi în acest prim tur de scrutin, obţinând doar 16% din voturi în voievodatul Subcarpatia. In acelaşi timp, preşedintele Duda a obţinut cel mai mic procentaj (33,8%) în voievodatul Pomerania (cu reşedinţa la Szczecin), aflat în colţul de nord-vest al ţării, fiind devansat de principalul său oponent (cu 38,6% din totalul voturilor exprimate). S-a comentat mult, mai ales în perioada de vârf a campaniei electorale, pe seama unor remarci ale preşedintelui Duda referitoare la drepturile LGBTI. Evident, el le-a reamintit susţinătorilor săi, mai ales acelora ce trăiesc în comunităţi auto-declarate „libere de homosexuali, etc“ ceea ce aceştia doreau să audă, afirmând că „promovarea drepturilor LGBTI e o ideologie mai distructivă decât comunismul“. Partidul PiS fiind acuzat în repetate rânduri că susţine o campanie împotriva acestor persoane, cele spuse de Andrzej Duda nu au făcut decât să confirme ceea ce organizaţia ILGA Europe stabilise deja. In luna mai, aceasta a dat publicităţii Indexul Rainbow 2020, în care Polonia a fost clasată pe ultimul loc între cele 27 de ţări-membre UE, pe baza examinării bazei legale şi a politicilor practicate în cele 49 de state europene. [Faţă de Polonia – 16%, România şi Rep.Moldova au un scor de 19%, iar Letonia – 17%, Italia – 23%, Albania – 31%, în timp ce peste 60% ar avea Muntenegru şi Ţările de Jos – 62%, Suedia – 63%, Marea Britanie şi Irlanda de Nord, Finlanda şi Portugalia – 66%, Spania – 67%, Norvegia şi Danemarca – 68%, pe primele locuri fiind plasate Belgia şi Luxemburg – 73%, respectiv Malta – 89%.] Sigur, în Polonia, ca şi aiurea, politica nu se rezumă doar la drepturile LGBTI.

Conform aşteptărilor, candidatul Coaliţiei Civice de opoziţie a câştigat şi în rândul alegătorilor din străinătate. Diaspora poloneză este numită generic „Polonia“, fiind rezultatul mai multor valuri succesive de emigrare, începând din secolul XVIII. Ca şi în cazul românilor emigraţi de dată mai recentă, puţin înainte şi după 1989, cei plecaţi în ultimele trei decenii păstrează o legătură mai activă cu ţara. Ei se mai consideră, încă, îndreptăţiţi să participe la viaţa politică din Polonia, spre deosebire de majoritatea celor circa zece milioane de americani având rădăcini poloneze. Anul trecut, la sfârşitul lunii mai, cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European, ca şi la secţiile de votare din străinătate organizate pentru emigranţii români, în faţa consulatelor şi ambasadelor Poloniei s-au creat cozi de 2-3 ore (în cazurile extreme) şi s-au manifestat nemulţumiri similare cu cele organizate în adevărate proteste de români. Atunci, numărul celor care s-au înscris pentru a vota a fost de 111.746, din care au votat efectiv doar 98.773 (sau de circa patru ori mai puţini faţă de numărul românilor ce au votat în străinătate, la o emigraţie poloneză ceva mai numeroasă).
Pentru alegerile prezidenţiale din acest an, MAE de la Varşovia a dat publicităţii, la 8 iunie, lista cuprinzând cele 169 de secţii de votare ce urmau a fi deschise pentru cetăţenii polonezi care îndeplineau condiţiile spre a-şi exercita aceste drepturi în străinătate. Pentru 145 dintre aceste secţii, s-a indicat şi faptul că pot susţine logistic modul de votare prin corespondenţă. La 74 de secţii, votarea a fost permisă numai prin corespondenţă, în emisfera vestică, procesul electoral desfăşurându-se cu o zi mai devreme.

Pentru a vota în străinătate, unei persoane cu rezidenţă permanentă în Polonia nu i-a fost permisă prezentarea la secţie fără a fi fost preînregistrată în acest sens, pe baza unui certificat emis de autoritatea electorală locală din ţară. Pentru ambele tururi de scrutin, termenul limită expiră cu trei zile înaintea votării. In cazul votului prin corespondenţă, termenul de înscriere, atât pentru rezidenţii polonezi din străinătate, cât şi pentru polonezii aflaţi ocazional în afara ţării, a expirat pe 15 iunie, la ora 24. Pentru cel de-al doilea tur de scrutin, termenul a fost 29 iunie.
Interesul emigraţiei pentru participarea la vot a crescut semnificativ faţă de 2019. Cu tot cu cei ce nu au rezidenţă oficială în străinătate, s-au înscris în registrele consulare aproape 380.000 de persoane. In ansamblul corpului naţional polonez, ar fi vorba de exact 1% din total, dar, ţinând cont de mărimea electoratului propriu-zis şi de rata participării la vot, ponderea lor ar putea însemna spre 2% în turul II.
Dintre cei 379.514 înscrişi până la expirarea termenului din 15 iunie, peste 337 de mii au optat pentru (sau pot s-o facă numai prin) votul prin corespondenţă. Spre comparaţie, la alegerile prezidenţiale precedente, din 2015, la turul I au fost circa 196.000, iar la cel de-al doilea – 257.000 de înregistraţi pentru a vota în străinătate. Ce discrepanţe faţă de numărul votanţilor din afara ţării la ultimele alegeri prezidenţiale din Cehia – circa 12.000 (la o populaţie de 3 ori şi jumătate mai mică decât cea a Poloniei; în alegerile legislative şi la europarlamentare nici nu se pune problema votării în străinătate), respectiv din România – 944.077 (la o populaţie cât jumătate din cea a Poloniei)!

Rezultatele provizorii ale primului tur arată că vizita întreprinsă la Washington de către preşedintele Duda, la mijlocul săptămânii trecute (prima vizită la Casa Albă a unui şef de stat, după cea de la mijlocul lunii februarie a lui Juan Guaidó Márquez, recunoscut de SUA şi de alte zeci de ţări, printre care şi România, drept preşedinte al Venezuelei), i-a adus acestuia măcar majoritatea absolută a voturilor exprimate în America: 50,7%, faţă de 34,6% ale lui Trzaskowski. Oricât de restricţionat ar fi, şi încă pe o durată nedeterminată, accesul polonezilor în SUA pe baza facilităţilor oferite de programul Visa Waiver, simpla includere a Poloniei în acesta e o dovadă că vizitele sale la Washington (ca şi laudele exprimate de preşedinteleTrump) chiar au un fundament.
Aritmetica primului tur îi lasă doar puţine speranţe opoziţiei de centru-dreapta. Rafał Trzaskowski a primit 5.845.164 de voturi (conform datelor parţiale publicate luni după-amiaza şi apropiate de 100%). Dacă acestora li s-ar adăuga toate cele acordate lui Hołownia (2.667.655, sau 13,87% din total), ar rezulta o sumă mai mare cu o sută de mii decât totalul voturilor în favoarea preşedintelui Duda – 8.512. 819 faţă de 8.412.183. Insă, dacă prezenţa la urne nu se va înviora dramatic, mai ales în marile oraşe, care şi aşa s-au mobilizat pentru primul tur (numai la Varşovia, la prânz, rata participării era mult peste cea din restul ţării), şi dacă toate voturile extremei-drepte se vor canaliza spre realegerea preşedintelui Duda, atunci se pare că Trzaskowski nu are cum să câştige.
Concluzia ar fi că Polonia va rămâne la fel de divizată în absenţa unui preşedinte care să-şi exercite, din când în când, dreptul de veto asupra unor legi controversate. Faliile ce despart cele trei Polonii – estul ultra-conservator, vestul şi toate marile oraşe ataşate unor viziuni mai liberale cărora li se adaugă, cu un puternic suport financiar, acea „Polonie“ a emigraţiei impregnată de concepţiile de viaţă occidentale – nu ar avea cum să se estompeze.
In acest sens, cel mai bun exemplu îl oferă festivităţile de la 1 septembrie 2019, când s-au împlinit 80 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. In anii precedenţi, acestea se desfăşurau doar la Gdańsk, Danzigul de odinioară, unde a început totul. De această dată, mizând şi pe participarea mai multor oficiali de rang înalt din lume, printre care şi preşedintele Trump, la nivelul executivului s-a decis ca evenimentul să fie organizat la Varşovia, preşedintele Putin nefiind invitat (probabil că nici n-ar fi venit), iar doamna cancelar Merkel apărând în ultimul moment. [Afectat de iminentul uragan Dorian din apropierea coastelor Floridei, preşedintele Trump s-a răzgândit şi s-a dus la o partidă de golf.] Primarul oraşului-port de la Baltica, susţinut puternic de opoziţie, nu s-a lăsat până nu a patronat o ceremonie la concurenţă cu cea de la Varşovia, avându-l ca invitat de onoare pe Sadiq Khan, primarul Londrei, în timp ce Dominic Raab, secretarul de la Foreign Office, a fost prezent la Varşovia.

Şi dacă tot a venit vorba de Gdańsk, e nimerit să-l pomenim şi pe fostul preşedinte Wałesa – laureat al Premiului Nobel pentru pace din 1983, care s-a implicat masiv în susţinerea opoziţiei, şi nu de ieri, de azi. Inaintea alegerilor, acesta a lansat un apel vibrant, folosind un termen scump tuturor polonezilor, „Ojczyzna“ – conceptul suprem legat de patrie, apel formulat astfel: „Dragi compatrioţi, vă rog să mă mai ascultaţi o dată. Nu-i putem permite preşedintelui Duda să ajungă în turul II. Este o datorie patriotică!“ Cel puţin până în acest moment, opozanţii actualului preşedinte au reuşit doar să-l împiedice să câştige noul mandat chiar din primul tur. Insă, va fi extrem de dificil să-l înfrângă pe 12 iulie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.