Chit că a fost Nicușor, nicidecum nu e ușor

Pe 18 mai 2025, peste 11 milioane de români au ieșit din case pentru a pune ștampila pe unul dintre cei doi candidați, Nicușor Dan sau George Simion. Motivele pentru care s-au îndreptat spre urne au fost diverse: de teamă, din furie, dintr-o speranță. Nu știm câți dintre cei care au pus ștampila pe cel care urma să devină președinte au făcut-o fiindcă întruchipa calitățile pe care le doreau de la un viitor șef de stat, câți nu au avut altă opțiune.

Acum fix un an, Nicușor Dan devenea al cincilea președinte al României după 1989.

Acum fix un an, societatea era, în mare parte, frustrată, nervoasă, divizată. Iar cine a crezut că un an va fi de ajuns pentru a stăvili din aceste sentimente constată azi că s-a înșelat.

Discutam zilele trecute cu Gelu Duminică, sociolog, care insista că în societatea românească există foarte multă dihonie. Și poate așa am fost învățați, poate dihonia a fost cultivată. Mereu suntem noi versus ei. Noi, cei învățați versus neștiutorii. Noi, cei anti-sistem versus ei, cei cumpărați. Noi, pro-occidentalii versus voi, suveraniștii.

A trecut un an, și suntem încă acolo. Nu vorbim despre noi, cei care am votat cu Nicușor și voi, cei care ați votat cu Simion (pentru că dacă e să ne referim la asta, pare că unii au migrat dintr-o tabără în alta), ci de starea de segregare.

Dar până la urmă, societatea are nevoie de dezbatere, nu așa ne spunea președintele recent? Așa că să dezbatem în ce punct suntem la un an de când Nicușor Dan a devenit președinte.

Speranța pe care au avut-o unii s-a cam disipit. Într-un dialog cu Cristian Pîrvulescu, profesorul susținea că cei care au pus ștampila pe ND ar fi trebuit să știe cu cine votează, și drept urmare, să nu fie uimiți de acțiunile președintelui de acum.

Totuși, Nicușor Dan i-a supărat pe alegătorii săi, poate cel mai mult, prin numirile la marile parchete. „Am de 100 de ori mai multe informații decât dumneavoastră”. Alegătorii au văzut un Nicușor Dan care s-a vrut deasupra electoratului. Nu a fost prima dată când Nicușor Dan a vrut să dea lecții. Și conferința de după numirea procurorilor a fost un exemplu în care președintele a vrut să ne scoată la tablă. Pe modelul Traian Băsescu MTO.

Doar că Nicușor Dan nu se vrea jucător, ci s-ar vrea mediator.

Ce mediază, ne întrebăm uneori. Între partide nu prea pare că reușește.

Unul dintre obiectivele lui Nicușor Dan a fost să gireze o Coaliție așa-zis pro-europeană. Riscul ca aceste partide să ducă războaie chiar și pe platoul Marinescu de la Cotroceni era inevitabil. Doar sunt patru partide cu viziuni diferite.

Chiar cu riscul de a pierde premierul…Nicușor Dan vrea să salveze această Coaliție. Iohannis avea un Guvern al lui. Nicușor Dan vrea și el o Coaliție a lui, dar nu vrea să-și asume rolul celui mai activ părinte, care mai și strânge banii de fondul clasei și organizează serbarea de final de an (precum Klaus Iohannis pe final de mandat). Ci stă mai în spatele clasei, ascultă criticile, îngrijorat, cu mâinile la subsori, le trece pe carnețel și doar împinge puțin copiii de la spate, dar îi lasă să se descurce singuri. Un fel de Montessori politic. Cel puțin asta e impresia pe care vrea să o lase. Pentru că ce a înțeles o anumită bulă din electorat este că președintele îl favorizează pe copilul mai mare, PeSeDe.

Pentru moment, nu pare că îi iese să mențină această Coaliție unită.

Șase din zece români spun că trăiesc mai prost decât acum un an

Sondajul din martie al IRSOP arată că doar unul din zece români consideră că viața lui s-a îmbunătățit în ultimul an.  Șase din zece respondenți afirmă că trăiesc mai prost decât acum un an. 75% dintre români se așteaptă ca prețurile să crească în următoarele 12 luni.

Ce înțeleg oamenii din ultimul an?

Să nu generalizăm, nu toți, dar datele acestea arată că oamenii înțeleg că TVA-ul a crescut, taxele și impozitele au crescut, România a intrat în recesiune tehnică, leul s-a depreciat.

Că a fost vina lui Bolojan, Nicușor, PSD, sau mai din spate – Ciucă, Ciolacu…nici nu contează în peisajul întreg. Oamenii simt că viața lor nu merge într-o direcție bună. Iar la alegerile din 2028 și 2030, vina nu va fi fost a unei persoane, ci a clasei politice ca întreg.

Electoratul vrea să i se adreseze omul, nu politicianul

Au fost alegerile care ne-au arătat cel mai clar că cine vrea să câștige alegerile trebuie să știe să se adreseze oamenilor. Dezbaterea despre care vorbește președintele Dan se duce în mediul online. Electoratul are nevoie să le vorbească omul, nu politicianul.

S-a văzut, de exemplu, în experiența lui Ilie Bolojan la Palatul Victoria. (n.r – perioada: înainte de valul de popularitate al premierului). Felul în care societatea a luat foc când premierul li s-a adresat oamenilor prin tabele Excel. Când a lipsit empatia în explicarea măsurilor austerității.

La un an de la cele mai imprevizibile alegeri, încrederea în oamenii politici a scăzut

Cel mai nou sondaj CURS arată că scena politică este „fragmentată”, și deși liderii politici au nuclee de susținători, nivelul de încredere rămâne scăzut. Liderii politici nu se bucură de un sprijin larg și solid.

La doar un an de mandat, președintele Nicușor Dan este la un nivel de încredere din partea cetățenilor de sub 30%.

Singurul lider care este peste partidul pe care îl conduce este Ilie Bolojan. Partidele tradiționale scad în sondaje, iar majoritatea românilor consideră că e nevoie de anticipate. 56% dintre români vor anticipate, conform datelor celui mai nou sondaj CURS.

Iar cei care ar fluiera prin Parlament în urma organizării de noi alegeri ar fi AUR, în ciuda faptului că partidele mainstream se bat cu pumnii în piept că nu le e frică de votul oamenilor.

Nicușor vrea să rupă voturi și din altă bulă

Tocmai de teama ascensiunii AUR, președintele ține cu dinții de promisiunea că va păstra AUR la distanță (fiind, poate, singura promisiune făcută în campanie de care ține cu dinții). Președintele a fost categoric că nu va permite AUR să intre la guvernare. În același timp, face o distincție clară între AUR și alegătorii AUR, pe care nu are interes să îi ostilizeze. Nu are interes să ostilizeze nicio categorie.

Spre consternarea foștilor săi fani înfocați, Nicușor Dan abordează o altă strategie, mergând pe gheață fină.

Explică într-o analiză sociologul Remus Ștefureac cum șeful statului încearcă să ocupe zona de centru politic, lăsată liberă.

„Nicușor Dan pare că a început să construiască un veritabil proiect de ocupare a centrului politic, într-un context în care polarizarea excesivă a lăsat neacoperită o zonă importantă, aș spune majoritară sociologic, reprezentată de electoratul moderat”, spune el.

„Calm, moderație, echilibru sunt poate cuvintele cele mai des rostite de președintele Nicușor Dan. Inițial un erou al publicului mai polarizat de tip USR (progresist) dar cu o aplecare personală evidentă spre valori conservatoare moderate, Nicușor Dan a devenit președinte, pe o platformă independentă, într-un moment excepțional al regimului democratic românesc, având sprijinul unei coaliții eterogene de votanți (și tineri și vârstnici, și useristi ai liberali și pesediști, și din țară si din diaspora, și cu educație medie și cu educație superioară etc.) Doar o treime dintre alegătorii care l-au ales președinte sunt loialiștii din primul tur. Două treimi s-au alăturat ulterior în contextul sentimentului de urgență națională (…) Poziționarea lui Nicușor Dan în centrul politic îi oferă avantajul de a putea construi o majoritate electorală mai largă decât cea disponibilă partidelor sau liderilor cu profil ideologic rigid, întrucât centrul funcționează, în teorie cel putin, ca spațiu de convergență pentru alegătorii care prioritizează stabilitatea, competența și predictibilitatea”, arată Ștefureac.

Aici suntem la un an de la cele mai dificile alegeri din istoria post-decembristă.

Tot supărați, cu probleme, cu arătătorul întins indicând vina către cineva, făcându-ne ușor-ușor cale către urne. Iar dacă Nicușor Dan vrea să-și vadă din nou numele pe buletinul de vot, trebuie să găsească modalitatea prin care să-i ghideze pe alegători printre luminile și umbrele de pe holurile Palatului Cotroceni.