Cine l-a „făcut” preşedinte pe Iohannis

Se împlinesc, în curînd, doi ani de zile de cînd, pe diverse reţele de socializare şi pe ecranele cîtorva televiziuni, Victor Ponta, catindatul stîngii la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, nu conteneşte să-şi rumege frustrările, ranchiuna, eşecul, cu tonalităţi în crescendo, de la lamentaţia plînsului de milă la atacurile concertate, asidui, cu referire la prestaţia contracandidatului său, Iohannis, odată ajuns preşedinte.

În toate intervenţiile sale de perdant neîmpăcat, în toate analizele, fie raţionale, fie doar gratuit-belicoase şi vindicative, induce ideea că el, Victor Ponta, ar fi fost un preşedinte de ţară mai bun, mai empatic şi mai vizibil, mai reactiv şi mai oportun comandamentelor şi atribuţiilor prezidenţiale decît Iohannis.

Un scurt recurs la istoria factuală recentă, mai ales la evenimente legate de teribilul, memorabilul an 2012, ne arată că nu, Victor Ponta, atins grav de viruşii demagogiei şi parvenirii politice, de gustul subteranei nărăvită la jocuri oculte în beneficiu personal, cărora le-a aliat laşitatea, lipsa onoarei şi oportunismul, n-ar fi fost nicidecum un preşedinte mai breaz decît Iohannis. Cu menţiunea, poate consolatoare (!), că amîndoi fac parte din plutonul politicienilor de duzină cu care ne-a ”fericit” ultimul sfert de veac de democraţie. (Cu excepţia Emil Constantinescu, dintre cei care şi-au exercitat puterea la cel mai înalt nivel).

Oricîte încercări ar face Victor Ponta de-a se extrage din această galerie, se va lovi în veci de evidenţa faptelor sale: acceptarea ruşinoasei liste de condiţionalităţi a lui Barroso, primită în genunchi, fără crîcnire, după ce, nu-i exclus să-i fi lustruit şi pantofii; pactul umilitor cu Cotroceniul, acolo unde agoniza un ”mort” cu-n ochi viu, reanimat şi repus în vitrină de o gaşcă partinică europeană şi euroatlantică; numirea lui Kovesi în fruntea DNA, peste capul şi împotrivirea lui Antonescu, fapt care abia astăzi îşi arată dedesubturile şi mizeria, sînt doar cîteva din rănile necicatrizate provocate mentalului colectiv de către Victor Ponta, capabile să submineze, pe termen lung, credibilitatea şi onestitatea clasei politice, dar şi încrederea în valorile şi beneficiile democraţiei.

Iar peste toate, ca dovadă că, într-adevăr, există în vieţile fiecăruia dintre noi şi în cele ale comunităţilor, o oră astrală, de graţie ori, dimpotrivă, nefastă, în care firul destinului atîrnă de un fir de păr, a existat şi în viaţa politică românească o astfel de oră, a existat momentul astral în care, ne aducem aminte, aripa liberală a Guvernului USL îl propune pe Iohannis drept ocupant al funcţiei de ministru de Interne, cu atribuţii şi titulatură de viceprim-ministru! Propunerea, ne amintim la fel de bine, a fost respinsă cu vehemenţă, cu îndărătnicie de Ponta, refuzul a şubrezit definitiv alianţa social-liberală, tensionînd-o pînă la rupere, l-a scîrbit pe Crin Antonescu şi l-a îndepărtat de viaţa politică. A fost momentul astral, de răscruce, al despărţirii apelor, dar şi al tulburării lor, a fost momentul, declicul care i-a descătuşat lui Iohannis energiile şi, mai ales, ambiţiile, inclusiv de răzbunare, i-a arătat că drumul spre Cotroceni e posibil, mai înainte ca social-media să-şi arate puterea şi colţii şi să se pună în slujba sa.

Fără momentul acela de maximă şi încrîncenată încăpăţînare, fără refuzul obstinat al lui Ponta, devenit, cu timpul, victima propriului caracter, a lăcomiei, a lipsei de intuiţie şi previziune, poate că Iohannis ar mai fi fost şi azi subalternul lui, dacă, între timp, n-ar fi fost, cumva, deja, ”remaniat” de DNA, Direcţia cu care, astăzi, că aşa-i în viaţă!, e partener şi adesea complice, din poziţia de preşedinte în care l-a propulsat, chiar dacă indirect, Victor Ponta! Cel care, repet, n-ar fi fost cu nimic mai breaz, mai bun, mai curat, mai lipsit de păcate şi năravuri decît Iohannis, afară de faptul evident că ar fi reprezentat o minoritate guralivă, altfel, un preşedinte la fel de înclinat să pună, neconstituţional şi cu aceeaşi muscă pe căciulă, etichete pe fruntea competitorilor politici, la fel de aservit intereselor străine, la fel de dispus să arate cît de lungă şi prestidigitatoare poate fi, la o adică, mîna justiţiei.

Chiar dacă, într-un fel, se simte răzbunat pentru livrarea, prin recul şi cumul de împrejurări derivate din fatidica oră astrală, a unui preşedinte care nu vrea, nu poate să iasă din sfera mediocrităţii, pentru Victor Monta a venit vremea să facă, pentru mult, mult timp de-acum încolo, ”ciocul mic”! Și nu, n-o să ”crape” din atîta lucru, aşa cum îi urează o propagandă agresivă, cel puţin îi va da răgazul să cugete despre cît de neproductiv, imoral, înşelător şi plin de surprize este jocul la două capete practicat de el şi cum, la capătul lui, de cele mai multe ori, se întîmplă să dai cu oiştea-n gard şi în ”gropi”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Ioan Vistea 111 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.