Emmanuel Macron, președintele Franței, a intrat în viața politica la 34 de ani, în 2012, când Francois Hollande îl aduce la Elysee, în calitate de secretar general-adjunct al președinției franceze. După doi ani devine ministrul al Economiei. În timpul licelului, Macron a studiat pianul, pentru a-și impresiona mereu noii mentori și pentru a urca repede în înalta societate, iar agenda sa de contacte era impresionantă la nici 30 de ani. „Voi fi președintele Republicii“, își amintește un fost profesor de lșa ENA răspunsul lui Macron la întrebarea „unde te vezi peste 30 de ani?“.
Se pare că Macron și-a găsit un adversar pe măsură. Se numește Juan Branco, are 29 de ani și este cel puțin la fel de ambițios, dornic de ascensiune și de glorie ca și președintele Franței, însă mizând pe o carte antisistem, iar în politică a fost introdus de același Francois Hollande. Rămâne de decelat din afirmațiile și acțiunile lui Juan Branco dacă acest tânăr spaniolo-portughez naturalizat francez în 2010 este adevărat opozant anti-Macron sau dacă nu este decât un lider controlat al unei viitoare opoziții fabricate și controlate de actualul sistem, supapă de siguranță pentru vremurile tulburi ce vor urma.
Branco acuză UE și statele membre de crime împotriva umanității
Ultima acțiune a tânărului avocat Juan Branco este depunerea unui dosar la Tribunalul Penal International pentru judecarea UE și a statelor membre pentru moartea a mii de imigranți în Marea Mediterană, începând din 2015. Branco și avocatul israelian Omer Shatz, care predă acum la Sciences Po din Paris, acuză UE că ”a intenționat să-i sacrifice pe imigranții care traversau marea cu singurul obiectiv de a-i descuraja să vină în Europa pe cei aflați în situații similare”. ”Ar trebui ca unii să ajungă la închisoare pentru asta”, a spus Branco pentru Euobserver. El vrea ca UE și statele membre să fie judecate pentru ”crime împotriva umanității”.
Ascensiunea unui potemțial lider antisistem
Dincolo de această initiativă, sunt relevante alte cateva actiuni ale tanarului Branco. Juan Branco a devenit un adept al Mișcării Vestelor Galbene, a lucrat pentru stânga radicală franceză condusă de Jean-Luc Melenchon și a fost unul dintre consilierii juridici ai lui Julian Assange, pe care l-a vizitat în perioada exilului la Ambasada Ecuadorului la Londra. Este autorul unui volum de succes in Franta: ”Crepuscul. Macron și oligarhii”. A reclamat faptul că presa tradițională din Franta l-a trecut la index. S-a implicat în reforma legii audiovizualului din Franța și este un critic acerb al marilor companii americane din domeniul internetului. Dacă adăugăm și cele câteva fragmente din interviuri oferite de Branco privind sfarșitul actualei ordini mondiale, strategiile Rusiei, Chinei și moartea lentă a sistemului capitalist occidental, avem deja portretul unui candidat la poziția de lider al mișcării antistem din Franța și din Europa.
Și totuși sunt și câteva elemente care contrastează cu retorica avântată a acestui copil-minune. Este fiul cineastului portughez Paolo Branco, a copilărit în Franța și a studiat la Ecole Normale Superiore și la Sorbona. Este selectat pentru a deveni cercetător invitat la Universitatea Yale, în SUA. Pasionat de hipism, participă la Campionatele Mondiale de anduranță, este invitat de șeicul din Abu Dhabi să călărească prin deșert, se bucură de atenția presei indiene, face studii în diverse state africane, se întâlnește cu președinți africani și cu fostul secretar general ONU Kofi Anan. Toate acestea până să împlinească 29 de ani.
Este de profesie avocat. La nici 22 de ani devine colborator și apoi asistent al procurorului Curții Penale Internaționale. A făcut parte din echipa de campanie a fostului președinte Francois Holalnde, la nici 23 de ani. Mai mult, fostul premier Dominique de Villepin i-a propus să fie șeful echipei sale de campanie, la aceleași alegeri prezidențiale din 2012. ”Mama mea era apropiată de familia Villepin. Am luat masa la reședința premierului. Aveam 16 ani antunci. Mai târziu, in 2012, Villepin mi-a propus să fiu directorul lui de campanie. Am refuzat”, spunea Branco, potrivit L’Express. ”Cathrine Deneuve și Raoul Ruiz luau mereu masa la noi. Cu asemenea oameni trebuie să fii sigur că ai ce spune atunci când deschizi gura”, mai spunea tânărul Branco.
Mai jos, câteva dintre opiniile tânărului Juan Branco, omul care a dat UE in judecată la Tribunalul de la Haga, cel care apără cauza Vestelor Galbene și care pare să să aibă ambiții atât de asemănătoare cu cele ale președintelui Macron, cu diferența că în CV-ul său nu apar banci precum Rothschild&Cie.
Branco: Platformele sociale sunt instrumente ale represiunii, în slujba serviciilor
”Dacă ieșim din paradigma economică, putem considera că Twitter și Facebook, cu excepția perioadei în care erau binevoitoare și încercau să capteze audiența și să devină monopoluri, au fost instrumente subversive, ca în timpul revoluțiilor arabe. Azi au devenit instrumente ale represiunii, pentru că, prin concentrarea de date pe care o realizează, sunt instrumente extraordinare în slujba serviciilor de informații. Toate astea se întâmplă în timp ce ne dăm seama că Rusia, China, Iranul și-au închis sistemul lor din motive securitare, și-au creat alte instrumente ale suveranității digitale, concurenți ai Google , Facebook și compania, interzicând acestor companii să le penetreze piața”.
”Asistăm la prăbușirea profesiilor intelectuale și la înlocuirea lor cu profesii ale divertismentului, asistăm la nașterea unei clase de inculți care se reproduc și preiau puterea în mod natural. Acum asistăm la a treia fază a acestui proces: o nouă clasă din Silicon Valley, precum Zuckerberg, deveniți miliardari pentru că au pus mâna pe economia publicitară – asta e tot ce fac Google și Facebook – care nu au nicio idee depre lume și despre nimic, care au știut să clasifice informația printr-un algoritm mai eficient decât al altora , care au creat platforme atrăgătoare și care vor să cucereasca spațiul politic crezând că au înteles lumea. (…) Să fim serioși, succesele tehnologice ale Facebook sunt atât de mici. În mare, Facebook a devenit o afacere de deturnare de fonduri. Și nu a apărut niciun mecanism de limitare a acestei sifonări, cum am făcut în Franța cu televiziunea când am obligat-o să finanțeze cinematografia”.
”Intrăm într-o fază anarhistă a capitalismului. Oamenii aceștia au devenit atotputernici fără să fi trecut printr-un proces de legitimare, așa cum se aplică deciziei politice în societățile tradiționale. Sunt pe punctul de a pune în pericol societatea. Care este valoarea pe care o adaugă ei creației intelectuale când fac bani doar captând atenția, afișând conținut cât mai rentabil și sifonând banul presei tradiționale și al statului? Veți ajunge să credeți în utopii prostești în care nu mai există stat, pentru că veți avea impresia că statul este diavolul în persoană, pentru că veți fi construiți să fiți împotriva statului”.
”Ce rost mai are să predai 18 ore pe săptămâna într-un liceu de la periferia Parisului pentru puțin peste salariul minim pe economie și să explici importanța a ceea ce le spui elevilor, când ei sunt condamnați la sărăcie și la exploatarea Uber &Co., cand ei sunt îndopați zilnic cu mizerii din spațiul virtual și asta într-o civilizație în care admirația le este rezervată celor care fabrică milioane din neant – persoane formate în afara spațiului colectiv sau al binelui comun?”
Branco: Europa a preferat o confortabilă supunere în fața puterii tutelare
Chiar dacă ne păstrăm ansamblul structurilor democratice, noi ne aflăm într-o situație în care potențialul nostru democratic este total anihilat. Pe de o parte de forțele pietei, de supunerea în fața intereselor private care acaparează și domină spațiile care pana acum erau apanajul puterii publice. Pe de altă parte, potențialul democratic este anihilat de puterea pe care interesele economice o transferă puterilor tutelare din spațiul politic. Dacă mâine, din rațiuni geopolitice, am intra într-un conflict cu SUA, Statele Unite ar avea mijloacele de a influența direct spațiile noastre politice naționale, de a manipula opiniile, de a ne supune în mod absolut; și, în cele din urmă, de a destructura paliere întregi ale economiilor noastre. Pe termen lung, vom plăti pentru că am făcut un sacrificiu mare și care va fi foarte dificil de schimbat”.
”Vedem cum China devine un actor de prim-plan la scară mondială și își impune suveranitatea și dominația în spațiul Asia-Pacific așa cum nu a mai făcut-o de secole. Vedem că Iranul este pe cale să câștige pariul în Orientul Mijlociu. Vedem că Rusia lui Putin este pe cale să-și întărească puterea și influența în vecinătatea ei apropiată. Pe scurt, vedem cum puterile pe care le-a interpretat greșit și le-am ridiculizat sunt într-o fază de solidificare care contrastează cu calea pe care au luat-o democrațiile occidentale, în special cele europene, care au renunțat la intrumentele de proiecție a puterii, preferând o supunere confortabilă în fața puterii tutelare”.
”Asta explică pierderea reperelor, această impresie că nu mai există o direcție dată și că vom ajunge în mâinile unor puteri populiste sau autoritare, precum, în opinia mea, este în mod evident puterea lui Macron. De-suveranizarea a acreat sentimente de goliciune si deposedare care împing către rigidizarea spațiului politic.
Branco: Statul este atacat pe toate planurile
În acest context nociv apare o concurență foarte puternica între actori oportuniști care vor un loc în rândul mișcărilor de contestare din spațiul virtual, de tipul Indignaților, WikiLeaks, Anonymous, în rândul mișcărilor diverse din spațiile intermediare, precum Statul Islamic și diferitele mișcări teroriste. Dezetatizarea și voința de a ocoli statul pentru a recrea spațiile politice se manifestă pe toate planurile – religios, anarhist, societate civilă, autoritar, populist – arătându-și colții și dorind să muște din acele zone în care statul se dezangajează. De cealaltă parte se află, desigur, acest straniu agent intermediar, atât parghie de influență a statului, cât și mare prădător, care sunt marile multinaționale”.
„În acest context, este urgent să facem o alegere, chiar dacă această alegere nu este evidentă. Ne asumăm un mare risc să pariem pe slăbirea statului, însă ne asumăm un mare risc și pariind pe apărarea statului sub o formă care a devenit atât de degradată încât statul nu pare să mai servească decât instictului prădător și oligarhiei, fără a mai juca rolul de a apăra binele comun, măcar în ce privește frontierele, securitatea, etc.
Trăim acum preistoria unor bulversări care vor deveni uriașe. Lumea este pe cale de a se reconfigura și vedem primele premise ale unor lucruri care vor duce la războaie, revoluții, la o reconfigurare a raportului dintre noi și lume. Iar asta riscă să depășească toata voințele și puterile reunite care există acum. Ne putem agăța de lumea care a existat până acum, însă cred ca este o cale perdantă din start”.
Baiatul e plin de doxa si e recomandat de Julian Assange si WikiLeaks,la mai mare!Decat un presedinte care traieste cu bunica-sa si care a schilodit mai multi francezi decat atentatele teroriste,il prefere pe Juan Branco
Nu va lasati inselati de aparente, ca multi lupi sunt imbracati in piei de oaie. Papusarul lui Macron e si papusarul lui Branco. Dovada: http://www.panamza.com/300419-branco-israel/. Sa afirmi ca Branco este antisistem inseamna sa nu stii nimic despre SISTEM. Branco este in realitate o marioneta a lui Rothschild, care urmareste sa schimbe actualul Sistem mondial cu un imens lagar de concentrare electronic, administrat de un Guvern Mondial autoritar.
Da. Juan Branco e-o alternativa mentalmente solida la actualul sistem (profund urât) al lui Macron, în Franta. Tipul n-are, însa, bani (promovarea, de catre mass-media principale, costa…), în timp ce resursele de campanie (permanenta) ale lui Macron – „statul sunt eu” si-ale prietenilor „oameni de afaceri” (multinationale)-, sunt inepuizabile. Si-uite-asa se … „reformeaza tara”, citeste, se lupta-mpotriva propriei populatii. Mass-media principale boicotând în mod sistematic angrenajele Rezistentei, între care, Branco, sporadic vizibil datorita Vestelor Galbene (al caror unul din avocati este) si Assange (asemenea). Prietenia de familie cu de Villepin, îl onoreaza. Ultimul, exceptional ministru de externe „vieille France” – aristocrata, fair-play -, al lui Chirac. Dupa care, paraginirea, prin Sarkozy, pentru ca Hollande – c-o banda mafiota peste noapte reciclata-n „echipa lui Macron-Castaner ocupându-se de-o asa-zisa „administrare-reformare” (!) a tarii” – , sa obtureze pâna la tragedie perspectiva. Formatia-l conduce pe Juan Branco inevitabil în palatele Puterii, actualmente disputate de Marine le Pen. Branco fiind un fel de sosie a lui Jordan Bardella, revelatia alegerilor europene-n Franta, 23 de ani. Puterea-i a lor: a lui Bardella si Branco, nu a lui Macron – Castaner. A lui Branco-Bardella, carora SISTEMUL institutional, prafuit, excedentar ca personal, desi falimentar, li se opune, însa, din TOATE fortele. Rezultat: lupta-ntre David si Goliath. Cu aparente-nselatoare : dovada, cârpoceala … „legislativa” pe care-o face Macron din revendicarile (de care nici nu voia s-auda, la-nceput…) Vestelor Galbene, asortata de masuri de represiune nemaipomenite pân-acuma … cârpoceala care bine-nteles ca prevesteste o lunga TOAMNA (nu vara, concedii) FIERBINTE-n Franta.
„asistăm la nașterea unei clase de inculți care se reproduc și preiau puterea în mod natural….(…) care nu au nicio idee despre lume și despre nimic, (…)crezând că au înteles lumea….”
Bai , asta ii cunoaste pe # rezist ?
Lasind gluma la o parte , instrumentele social media formateaza o generatie handicapata si care in timp va ajunge sa conduca lumea . Cum ? Dzeu cu mila !