Compromis, PDL îşi va schimba denumirea

Pe cât de prost merg lucrurile în opoziţia parlamentară, pe atât de prost merg în opoziţia neparlamentară, partidele se subminează reciproc (în cazul celor din opoziţia parlamentară) sau din interior (în cazul partidelor din opoziţia neparlamentară). O grabnică revizie asupra partidelor neparlamentare: uitaţi-vă la PRM şi PNG, se subminează din interior, nu mai contează pe eşichierul politic, nu mai există decât la nivel emoţional, conduse fiind de europarlamentari care au o cotă electorală, C.V. Tudor şi Gigi Becali (cei doi lideri pot asigura procentul pragului electoral de 5 la sută cu maximum 1 procent în plus sau în minus; ceea ce înseamnă că sunt fără viitor; deşi, pe fondul nemulţumirilor de azi din societatea românească, partidele lor ar trebui să explodeze). Perspectiva pentru schimbarea eşichierului politic la alegerile parlamentare din 2012 este fără speranţă şi pentru aceste partide neparlamentare.

Alte partide din opoziţia neparlamentară, egale cu zero: „Partidul Comunist Român” (fost Partidul Alianţa Socialistă), condus de un nimeni: Constantin Rotaru, care mizează pe nostalgia românilor (nu întâmplător a apărut un sondaj care a dat de gol că jumătate dintre români regretă comunismul; deşi, dacă ar fi mai atenţi, ar observa că România e condusă azi de aceiaşi comunişti şi securişti perpetuaţi dinainte de Revoluţie la putere, cu pielea schimbată). La fel, Partidul Verde, condus pe Internet de un fost ONG-ist care bătea câmpii. O mai fi existând un partid al pensionarilor sau al şomerilor? Penibil, ar putea să apară un partid care să nu intre în opoziţie, ci să se adauge partidelor prezidenţiale parlamentare PDL şi UNPR, anume „Partidul Poporului-OTV”, cu un Dan Diaconescu scăpat din lanţuri (deocamdată e un infractor de drept comun pentru DNA).

În sfârşit, într-o situaţie dezastruoasă se găseşte un partid cu vocaţie de a sta în opoziţie, făcut praf de serviciile secrete (din curtea lui Traian Băsescu): istoricul PNŢCD. E inimaginabil ce se întâmplă cu PNŢCD, pe jumătate înscris în PDL – zilele trecute am conştientizat că Vasile Lupu, un fost lider ţărănist din vremurile de glorie postcomuniste ale PNŢCD, e cel ce se lasă manipulat şi manipulează la rândul lui ţărăniştii, având misiunea să ţină PNŢCD sub capac, să nu cumva să scoată capul în opoziţie (a fost ales acum preşedinte al unui Comitet Naţional de Conducere al PNŢCD fantomatic).

Aripile PNŢCD se anulează reciproc în instanţe. Şi mi se rupe inima: să fie instalat în fruntea uneia dintre aripile PNŢCD, în locul lui Marian Miluţ (retras strategic), un avocat necredibil, de capul căruia nu se poate alege decât praful (plecat cum e dintr-un partid în altul, cu un caracter instabil), gen Aurelian Pavelescu, care-şi face veacul la OTV, depăşeşte orice limită a bunului-simţ. Degeaba anunţă aripa-Radu Sârbu (Gh. Ciuhandu, la care au aderat fostul lider Ion Diaconescu şi surorile lui Corneliu Coposu) că e nulă de drept alegerea lui Aurelian Pavelescu, dacă la această aripă a PNŢCD e „ştampila legală”. Aripa PNŢCD-Pavelescu a dus în derizoriu cu totul PNŢCD, chemându-l la tribuna „ultimului ei congres” pe Dan Diaconescu, un pupător în părţile dorsale ale lui Băsescu, care-şi anunţă candidatura la alegerile prezidenţiale de pe acum (te apucă jalea să vezi ce urmaş pregăteşte Băsescu la Palatul Cotroceni, în condiţiile în care PDL nu mai are un om providenţial la dispoziţie).

Aripa PNŢCD-Pavelescu, care se va încuscri şi cu Partidul Poporului-OTV-Dan Diaconescu, sub aripa protectoare a lui Băsescu-PDL-UNPR, a dat zilele acestea lovitura de graţie PNŢCD… „Partidul prezidenţial” a avut nevoie şi de social democraţi din PSD, şi de liberali din PNL (parlamentari cumpăraţi pe bani grei, transformaţi în parlamentari „independenţi”, apoi reuniţi în UNPR), şi de creştin-democraţi, din PNŢCD, şi de-ai „poporului”, din partea Partidului Poporului. Urmarea? Se pregăteşte apariţia unui nou partid, care să-i reunească sub aceeaşi denumire pe toţi: Partidul Popular Român (care să confirme pe faţă legătura cu Partidul Popular European şi internaţionala lui). În vremurile tulburi de azi, în care partidele aflate la guvernare s-au compromis iremediabil, PDL-UNPR nu pot ieşi cu faţa curată decât luând o altă denumire, să deruteze electoratul în anul 2012…

Sigur, PNŢCD îşi merită soarta, dacă a ajuns în această situaţie fără ieşire – normal ar fi să fie definitiv îngropat. Cealaltă aripă a PNŢCD-Sârbu ar trebui să inventeze alt partid, care să readucă în prim-plan ideologia creştin-democrată de tip european, să fie alternativă la PDL-UNPR, PSD şi PNL.