Comunicatul ”isteric” al lui Coldea

Comunicatul lui Coldea

”Am constatat cu surprindere că procurorul-șef al DNA, ca reprezentant al uneia dintre cele mai importante instituții ale statului român, a formulat recent, în cadrul unui interviu, afirmații de o gravitate deosebită.
În primul rând, în apărarea sa, asociază instrumentarea de către DNA a unui dosar pe care dl Voineag îl personalizează ca fiind “dosarul Coldea” cu apariția în spațiul public a rezultatelor unor investigații jurnalistice, pe care le consideră a fi “presiuni” și “atacuri” la care ar fi fost supus în contextul administrării dosarului respectiv.

În al doilea rând, procurorul șef al DNA face afirmații publice referitoare la dosar, deși, în acest moment, în cauză sunt cereri ale apărării, care îi sunt adresate și care nu au fost soluționate, încălcând atât spritul, cât și litera legii.
Constat că, prin declarațiile realizate, dl Voineag încearcă sa arunce o perdea de fum pentru a acoperi și discredita investigații realizate de jurnaliști cu reputație, privind mai multe afaceri / achiziții imobiliare pe care le-a făcut de la un dezvoltator cu care are legături apropiate, respectiv implicarea sa în clasarea dosarului de corupție deschis pe numele unui om politic. Similar, urmărește minimizarea criticilor formulate de oameni politici la adresa sa și a eficienței activității DNA în mandatul său.

De asemenea, este evidentă încercarea dlui Voineag de a transforma ceea ce numește “dosarul Coldea” într-un trofeu și totodată într-un scut, pe care să îl invoce ca protecție pentru menținerea funcției și ca justificare pentru reînnoirea mandatului, actualul aflându-se spre final.

Pe de altă parte, am remarcat, totodată, faptul că procurorul șef al DNA își asumă atât modul în care dosarul a fost investigat de către procurorul de caz, cât și trimiterea către instanță spre judecare, invocând “buna credință”, “obiectivitatea” și “profesionalismul maxim” cu care DNA a acționat în cadrul acestui ”dosar greu de investigat”.

Afirmațiile respective sunt cel puțin consternante în condițiile în care i-am prezentat, de mai multe ori, dlui procuror șef al DNA dovezi și argumente fundamentate privind lipsa de imparțialitate a procurorului de caz, prin atitudinea resentimentară și abuzivă, pe fondul interacțiunilor personale și instituționale din trecut, și prin abaterile procedurale realizate, cu afectarea gravă a dreptului la apărare. Astfel, dna procuror șef de secție Mihaiela Iorga Moraru, în mod repetat și deliberat, a exclus probe în favoarea apărării, a manipulat și, chiar, a falsificat probe – modificarea cu rea-credință a redărilor fișierelor audio și inducerea, astfel, în eroare a judecătorilor, a furnizat constant către presa cointeresată informații confidențiale din dosar etc.

În contextul în care dosarul a reprezentat o adevărată vânătoare de vrăjitoare, în care nu s-a urmărit stabilirea adevarului faptic, ci demonstrarea a ceva ce nu există, așa-numitul „stat paralel”, la care pare să se raporteze inclusiv procurorul șef al DNA, pot înțelege de ce acesta îl consideră “un dosar greu de investigat”.

Relevant pentru “buna credință” și “obiectivitatea” cu care dl Voineag susține că a fost instrumentat dosarul este și demersul procurorului de caz de a prelua personal plângerea mea împotriva denunțătorului și de a nu efectua niciun demers timp de mai multe luni pentru investigarea faptelor pe care le-am invocat, decizând ulterior clasarea cazului.

Spre deosebire de plângerea unui general în rezervă al armatei române, cu o carieră și rezultate recunoscute intern și internațional în apărarea intereselor României, plângerea depusă împotriva mea de o persoană condamnată cu executare în primă instanță și inculpată într-un alt dosar, sprijinită cointeresat, care s-a contrazis în declarații și a indicat suspiciuni rezonabile privind lipsa corectitudinii și credibilității, a fost tratată cu maximă celeritate de procurorul de caz.

Nu în ultimul rând, evidențiez și reiterez încă odată, cu referire la acuzațiile invocate de procurorul șef al DNA, că, în nicio împrejurare, atât ca militar, cât și ca angajat civil al SRI, nu am lăsat să se creadă că am sau sunt dispus să exercit vreun fel de influență, nu am promis sau întreprins vreo acțiune ilicită, chestiune care, de altfel, rezultă foarte clar și din lectura rechizitorului – remis presei de reprezentanții DNA înainte de a fi pus la dispoziția apărării – în care nu există nicio probă care să indice acest lucru.”

Ce a spus șeful DNA la Aleph News

”A fost o cauză foarte complexă. A fost o cauză foarte greu de investigat din punctul nostru de vedere. Noi am încercat să fim cât se poate de obiectivi. A existat un trend foarte complicat și pe media, ați văzut, au existat comunicate, din toate părțile.

Noi am încercat să fim cât se poate de decenți. Să fim cât se poate de obiectivi în ceea ce facem. Orice formă de patimă am încercat să o înlăturăm de la bun început. Au existat cereri de apărare cere au fost admise integral de către procurorul de caz. E un dosar foarte bun, ne bazăm el. Vom aștepta să vedem ce fac instanțele judecătorești.

Problema a fost dincolo de încărcătura emoționale a unei astfel de cauze, am încercat să înțelegem foarte mult dacă există până la urmă consultanță și în ce constă ea. Ce n-am putut să înțelegem noi pe mai departe a fost de ce consultanța asta se făcea către foarte mulți inculpați din dosarele cu trimitere în judecată. Asta n-am putut să decelăm.

A fost acuzația formulată de un procuror cu mare experiență. Din punctul nostru de vedere stă în picioare, a fost un dosar care a trecut și prin filtrul meu de legalitate. Am fost ierarhic superior. Am avut toată buna credință să înțeleg toate nuanțele din acest dosar și mărturisesc că este o trimitere în judecată din punctul meu de vedere extrem de importantă pentru ultimii doi ani de mandat pe care i-a desfășurat. Va sta în picioare în instanță.

Mai mult decât atat, ar trebui să declanșze o chestiune legată de ce și în ce măsură poți după derularea unei astfel de funcții să intri în activități de consultanță efiectiv. Există o măsură pentru procurori de exemplu ca în măsura în care intri în avocatură, cinci ani de zile să nu prestezi activitate de avocat în cauzele care vizează orice loc de muncă din ultimii cinci ani.

Cred că poate fi supusă dezbaterii publice o astfel de chestiune și se poate interveni legislativ, de ce nu. Sunt lucruri care nu sunt cuantificate pe nicăieri. Așa cum a fost și povestea din acest dosar, factual reținută de procurorul de caz, elementele de după plecarea din jobul efectiv, din funcția publică, au cântărit foarte mult. Tot ce a însemnat activitatea prestată în serviciu public a cântărit foarte mult în validarea ulterioară pe parte de clienți.

Nu cred că o temere, dar cu singuranță a fost un dosar care a creat foarte multă rumoare în interior. A existat o anumită reticență a oamenilor chiar de a vorbi, dincolo de o serie de martori care au fost audiați și care au dat niște declarații în cauza respectivă și vor fi avute în vedere în fața unui judecător. Au fost chestiuni foarte sensibile și delicate. Tot ce ne-am dorit a fost să dăm dovadă de profesionalismul maxim în ce privește acuzația în materie penală.

S-a mers pe argumentație de consultanță a la long. Problema e abia de la momentul la care consultanța se cuantifică în zona de trafic de influență. Pentru noi acolo a fost limita. Poate părea fragil, poate părea un echilibru sensibil aici dar pentru noi lucrurile au fost foarte clare. De la momentul în care consultanța s-a transformat în trafic de influență noi nu am mai dat nici un pas înapoi.

E o primă trimitere în judecată, e o speță mult mai largă. E o primă trimitere. Sunt niște disjungeri, sunt în lucru mai multe cauze. Da, na-ș da un nume. Aș spune că lucrăm la mai multe cauze care vizează mai multe infracțiuni.”