Consiliul lui Trump. Poate nu va fi reconstrucție, dar vor fi bani

”Cumpărați când este sânge pe străzi”, spunea Nathan Mayer Rotschild, în timpul războaielor napoleoniene. Datoria Kievului, investițiile în reconstrucția Gazei și a Ucrainei par să se supună acestui raționament. Consiliul pentru Pace al președintelui Trump pare un vehicul pentru aceste investiții. La fel și negocierile SUA-Rusia privind Ucraina, conduse de afaceriști, nu de diplomați.

Consiliul pentru Pace – o viziune optimistă

Surprinzător, Consiliul pentru Pace propus de Donald Trump are parte de o analiză parțial pozitivă făcută de Atlantic Council, altfel un think tank critic la adresa președintelui SUA. Nu este o inițiativă fără precedent și poate profita de experiența administrațiilor de tranziție din Irak, Kosovo sau Timorul de Est. Nedepinzând de consensul într-o organizație uriașă precum ONU, Consiliul pentru Pace poate acționa mult mai repede și eficient, arată o analiză publicată de Atlantic Council. Este privit pozitiv și faptul că influența în Consiliu este condiționată de o participare financiară de un miliard de dolari. Asta poate ajuta la creșterea eficienței Consiliului pentru Pace.

”Având în vedere fragmentarea tot mai mare a cooperării multilaterale, acest model de coaliție a statelor dispuse, condus de donatori, oferă o alternativă mai rapidă la mecanismele lente, bazate pe consens, ale ONU. Punând accent pe guvernanța orientată spre rezultate, statele participante ar putea contribui la ruperea ciclului recurent de distrugere din Gaza și la crearea unei fundații mai durabile pentru autoguvernarea palestiniană, în timp ce se abordează și preocupările legate de securitatea Israelului”, suna concluzia optimistă a analizei.

Minusurile Consiliului pentru Pace

Însă marea majoritatea a opiniilor exprimate în presa internațională sunt negative și arată că acest Consiliu Pentru Pace va fi un eșec de miliarde de dolari, fără legitimitate. Nu doar că poate agrava criza din Orientul Mijlociu, dar poate duce și la erodarea suplimentară a influenței americane. Un mare neajuns al Consiliului pentru Pace este subreprezentarea palestinienilor în raport cu Israelul. Din Consiliu Executiv face parte premierul Benjamin Netanyahu (cu mandat de arestare emis de Tribunalul Penal Internațional). Niciun palestinian nu este inclus. Palestinienii sunt reprezentați la un nivel inferior – în Consiliul National pentru Administrarea Gaza – prin tehnocrați selectați de SUA în cooperare cu partenerii arabi. O altă problemă ține de autoritatea excesivă a SUA și a președintelui Trump – președinte pe viață a Consiliului pentru Pace.

Legitimitatea este o altă problemă. Au fost invitate de către SUA circa 60 de state, însă 40 au refuzat invitația de a face parte din Consiliul pentru Pace. Printre el China, Rusia și India. Chiar dacă aceste guverne se vor răzgândi, este forate probabil să acorde prioritate ONU. Mai mult, țările arabe au acceptat invitația doar pentru a rezolva criza din Gaza, nu pentru a participa la proiecte similare în alte colțuri ale lumii. Lui Trump i se atribuie intenția de a înlocui ONU prin acest Consiliu. Planul acesta ar putea eșua.

Bani – miza eforturilor lui Trump

Atunci, de ce administrația Trunp investește atât de multă energie în reconstrucția Fâșiei Gaza? ”Banii. Totul este despre afaceri. Reconstrucția Gazei va costa sute de miliarde de dolari. Banii ar trebui să vină de la statele din Golf. Afaceriștii din cercul lui Trump luptă din răsputeri să-și ia partea – prin taxe de brokeraj, prin companii de contrucții și de evacuări, prin asigurarea securității sau a forței de muncă”.  ”Toți sunt interesați. Și oamenii de afaceri din Israel manifestă interes. Cred că o parte din acești bani va intra în mâinile lor”, spune o sursă israeliană citată de Yedioth Ahronoth.

Reconstrucția este a treia faza a planului de pace propus de administrația Trump și aprobat de ONU. Consiliul pentru Pace este instituit în virtutea acestui plan, alături de Forța Internațională de Stabilizare, care nu este creată.

”Poate că nu va fi reconstrucție, însă vor fi bani”

Până acum, s-a finalizat doar prima parte a planului – încetarea focului in Gaza și eliberarea ostaticilor israelieni luați de Hamas în octombrie 2024. Până la reconstrucție, trebuie pusă în aplicare faza a doua – dezarmarea Hamas. Cum armata israeliană a mai efectuat atacuri în Gaza (prin urmare, nici prima faza a planului nu este completă), este puțin probabil ca Hamas să accepte dezarmarea. În plus, starea conflictuală cu Hamas îi servește electoral premierului Benjamin Netanyahu. El trebuie să câștige alegerile din acest an, măcar pentru a nu fi condamnat în cel puțin unul dintre cele trei dosare de corupție. La aceasta se adaugă ancheta privind atacul Hamas din octombrie 2027. Aceasta ar putea fi fatală din punct de vedere politic pentru Netanyahu.

Prin urmare, ”Netanyahu se va asigura că faza a doua planului nu va fi dusă la bun sfârșit”, spune jurnalistul Yedioth Ahronoth, sugerând că nu se va ajunge la faza reconstrucției în Gaza. Sursa sa răspunde zâmbind: ”Poate că nu va fi reconstrucție, însă vor fi bani”.

Va ține fronda europeană și în cazul Ucrainei?

Marile economii europene au refuzat să fie membre în Consiliul pentru Pace în Gaza. Marea majoritate nu sunt reprezentate la reuniunea inaugurală de la Washington, pe 19 februarie. Pe de o parte, asta este rezultatul unei analize a șanselor de reușită a Consiliului lui Trump. Pe de altă parte, este o fronda europeană. Dar rămâne de văzut dacă ea se va repeta și în cazul reconstrucției Ucrainei. Va refuza oare Europa să permită accesul SUA și al Rusiei la activele de 200 de miliarde de dolari din Europa, dacă aceste două puteri vor dori să le folosească fără a permite si accesul UE la borcanul cu miere? În 2025, UE a demonstrat că nu se poate opune Americii – a semnat un acord comercial dezechilibrat cu SUA.

Premiul reconstrucției Ucrainei

Poate nu va fi reconstrucție, însă vor fi bani și în Ucraina. Planul pentru reconstrucția Gazei este estimat la 70 de miliarde de dolari. Cel pentru Ucraina, la 800 de miliarde de dolari. Președintele Putin a observat cât de mult se preocupa echipa Witkoff-Kushner de proiectul imobiliar din Gaza. La Forumul Economic Mondial de la Davos, președintele Trump a vorbit despre crearea unui fond de 800 de miliarde de dolari pentru reconstrucția Ucrainei – bani din surse publice și private. Spre dezamăgirea lui Volodimir Zelenski, nu este vorba despre granturi, ci de bani care se vor investi doar dacă trupele Ucrainei se vor retrage din Donbas.

Acest plan de investiții in Ucraina, ”plan pentru prosperitate”, este parte din planul de 20 de puncte pentru Ucraina propus de SUA. Este conceput pentru zece ani și prevede si aderarea rapida a Ucrainei la UE. Documentul a fost obținut de Politico.eu, la finalul lunii ianuarie.

Consilierea pentru planul de reconstrucție este oferită de cea mai mare companie pentru managementul activelor din lume – BlackRock. Pro-bono, spune Politico.eu. Însă, la fel ca și în Gaza, reconstrucția Ucrainei este despre obținerea celor mai mari felii din tortul de circa o mie de miliarde de dolari. Planul obținut de Politico arată că SUA, UE din instituțiile financiare internaționale vor asigura 500 de miliarde de dolari. Comisia Europeană este presată de SUA pentru a veni cu încă 100 de miliarde de dolari (bani contribuabililor din următorul buget al UE – începând cu 2028).

Pace pentru bani

O altă parte implicată în reconstrucție este Rothschild&Co, principalii consilieri ai Ministerului ucrainean de Finanțe începând de la schimbarea de regim din 2014 și mai cu seamă după invazia rusă din 2022. Responsabilitatea bancherilor Rotshchild este de a negocia cu creditorii restructurarea datoriei Ucrainei, care a depășit recent 200 de miliarde de dolari. Nu în ultimul rând, un jucător este si guvernul Ucrainei, interesat să câștige cât mai mult din banii care vor fi investiți în reconstrucție.

Pentru ca fluxul banilor să pornească este însă nevoie ca armele să tacă. Atât în Gaza, cât și în Ucraina. ”Dacă ești un fond de pensii și te bazezi pe încrederea clienților tăi, a pensionarilor, este aproape imposibil să investești într-o zonă de conflict”, a spus, la Davos, vicepreședintele BlacRock, care gestionează o mulțime de fonduri de pensii. Este motivul pentru care SUA face presiuni asupra Kievului pentru a ajunge la un acord cu Rusia. De cealaltă parte, regimul Putin a înțeles slăbiciunea Americii lui Trump. Nu este de mirare ca negociatorul rus cu SUA nu este un diplomat ci un finanțist – Kirill Dmitriev, șeful Fondului suveran de investiții. Apoi, promisiunea ca Rusia să investească în SUA activele care sunt acum înghețate în Vest sau planurile pentru exploatarea comună a resurselor sunt fluturate de Rusia tocmai pentru a determina SUA să pună și mai multă presiune asupra Ucrainei.

O restructurare mascată a datoriei SUA

Așa cum s-a ales cu investiții de circa 1.200 miliarde de dolari din Qatar, 1.600 de miliarde de dolari din Emiratele Arabe Unite, 600 de miliarde de dolari din Arabia Saudita, 550 de miliarde din Japonia si 600 de miliarde din UE (prin acordul comercial dezechilibrat semnat cu SUA in 2025), administrația Trump urmărește același lucru și în Gaza, Ucraina, dar și cu Rusia. Este o restructurare mascată a datoriei publice de circa 39.000 de miliarde de dolari a SUA, din care o mie de miliarde sunt deținute de China. Aproximativ o mie de miliarde reprezintă dobânzile plătite anual creditorilor.

Ajutoarele oferite de SUA în războiul din Ucraina de peste 100 de miliarde de dolari (în special armament oferit Kievului), ajutoarele și împrumuturile oferite de UE, de circa 190 de miliarde de dolari trebuie să se întoarcă înapoi. Împrumuturile pentru Ucraina riscă să devină toxice din punct de vedere financiar, dacă războiul nu se transformă măcar într-un conflict înghețat.

Va repeta reconstrucția Ucrainei scenariul companiei Yukos?

Chiar și cu o economie slăbită de patru ani de război de uzură și sancțiuni, Rusia lui Putin are influență mare asupra acestui flux al sutelor de miliarde. Experiența familiei Rothschild cu Vladimir Putin este o lecție. Într-un interviu din 2024, Mihail Hodorkosvki arăta că familia sa și compania Yukos au avut un ”protector” din anii 1990 și până la naționalizare – lordul Jacob Rothschild. La arestarea lui Hodorkosvski, acțiunile sale la Yukos au trecut, de drept, în mâinile bancherului. Însă asta nu a reușit să le ferească de naționalizarea la care a recurs Vladimir Putin și care a dus la crearea companie de stat Rosneft.

Poate deveni reconstrucția în Gaza și Ucraina o afacere precum Yukos, cu ”protectori” și scheme complexe de acționari, aflate sub amenințarea/protecția unor guverne puternice. Modul în care a apărut și evoluează Consiliul pentru pace pentru Gaza, precum și negocierile mediate de SUA pentru încetarea războiului din Ucraina pot duce cu gândul la asta. Iar istoria are tendința să se repete. Compania privată rusă Lukoil, lovită de sancțiunile SUA, a va ajunge în portofoliul americanilor de la Carlyle Group. Oligarhul Hodorkovski a făcut parte din consiliul consultativ al Carlyle Group. În 2003, înainte de arestarea sa, Hodorkovski a vândut o parte din Yukos americanilor de la Chevron, prin intermediul Cralyle Group.