Contracararea catastrofelor

Dacă am planta noi copaci pentru fiecare copac tăiat, am obține efecte antipoluante mai mari decât dacă am reduce cu 30 la sută emisiile industriale de bioxid de carbon. Omenirea nu-și putea pierde inteligența în asemenea hal încât să mizeze totul pe această reducere, și anume una bruscă, bulversantă în privința echilibrelor de pe piețele energiei.

Ceea ce este posibil să ne fie ascuns ține de rezervele globale de energie așa-zis fosilă (petrol și gaze). Dacă aceste rezerve, perfect cunoscute acum datorită cercetărilor satelitare, ar fi de natură ca, la consumul actual, să conducă spre o criză a prețurilor combustibililor fosili peste 50 de ani, să zicem, când ar începe epuizarea acestor resurse ar fi cu temei politicile de reducere a consumului.
Dacă așa ar fi, de ce nu ni se spune acest adevăr, de ce el este prezentat în hainele încălzirii globale a planetei? Mai întâi, pentru că recunoașterea acestui adevăr, dacă adevăr este, ar duce chiar acum la explozia prețurilor și la o goană accelerată pentru formarea de depozite uriașe de petrol și gaze. În al doilea rând, pentru că, dacă acesta este adevărul, ne aflăm într-o mare întârziere a tranziției către forme non-fosile de energie. Cei 50 de ani ipotetici de mai sus nu sunt suficienți pentru această tranziție.

Puterea enormă și cinică a complexului militaro-petrolier a ascuns (încă ascunde) graficul real al epuizării resurselor fosile. Dar acel grafic nu este un secret absolut. Așadar, pentru a face ca acest interval ipotetic de 50 de ani să fie suficient pentru o tranziție reușită, cu adevărat era necesară o terapie de șoc pentru reducerea consumului global actual.

Ideea de a justifica reducerea prin urgențele iminentei încălziri globale a planetei este, așadar, realistă.
Științific prezentând lucrurile, moleculele de bioxid de carbon din atmosfera planetei înmagazinează energie solară (și nu puțină), ceea ce face ca atmosfera să fie încărcată de minuscule „oglinzi” care trimit spre sol un exces de căldură. Povestea terorizantă cu gaura din stratul de ozon a fost abandonată, dar nu a fost înlocuită cu banala explicație despre puterea moleculelor de Co2 de a fi puternice depozite de energie solară.
De ce? Pentru că, în jocurile globale de putere, se opun acestei explicații marii tăietori de păduri din lumea actuală. Îndată ce explicația ar fi mediatizată, ei ar deveni ținta unor presiuni pentru a se transforma în plantatori de copaci și s-ar elabora legi de tipul „la un copac tăiat, doi copaci plantați”.
De altfel, aceasta ar fi forma cea mai naturală a bătăliei contra încălzirii globale, alături, desigur, de planificarea rațională a reducerii consumului de combustibili fosili.
Despre răul de azi, Stephen Hawking dixit: „Un război nuclear rămâne pericolul iminent, dar mai există și altele, cum ar fi producerea unor virusuri modificate genetic. Sau efectul de seră devenit instabil.” Banalități? Da, dacă le-aș spune eu. Când le spune Hawking, ele sunt esențe. Așadar, el vorbește despre efectul de seră, nu despre gaura din stratul de ozon. Vorbește, adică, despre oglinzile solare care sunt date de moleculele de CO2. Aceste molecule sunt desfăcute de când lumea prin fotosinteza din lumea vegetală.
Am descoperit focul și am avut o mulțime de beneficii din istoria sa, dar apoi a trebuit să inventăm extinctorul, spune Hawking într-o carte din 2018. În aceeași carte (Răspunsuri scurte la marile întrebări, în românește la Humanitas, 2020) își mărturisește îngrijorarea cu privire la rolul inteligenței artificiale în tratarea genetică a bolilor, dat fiind că înțelepciunea noastră nu a evoluat și nu poate să evolueze cu viteza inteligenței tehnologice.
Rostul din vechime al cunoașterii misteriale era în principal unul terapeutic. Șamanii erau vindecători înainte de a fi orice altceva, dar din rândul lor au apărut și cei care făceau vrăji de îmbolnăvire.
Hawking spune că avem pricini de mândrie de specie că știm, azi, programul de editare care formează lanțurile ADN. Dar nu știm rolul particular al fiecărei secvențe din acest program în stările de boală și de sănătate ale omenirii. Cum are a avea loc cercetarea acestor secvențe dacă nu pe grupuri de voluntari?

Au avut loc dezbateri parlamentare în UE cu privire la o eventuală necesitate de a lua în seamă persoane juridice de natură electronică, relatează Hawking. Cartea sa nu conține nimic despre o eventuală legiferare a experimentelor genetice pentru controlul bolilor, dar simțul său moral își declară teama că nu avem deocamdată înțelepciunea de specie care ar fi necesară pentru a ține lucrurile în echilibru.

Poate că legiferarea nu ar elimina riscurile. Poate că ar fi mai eficientă o înnoire a jurământului hipocratic. Dar în spatele anticului jurământ stătea educația morală misterială bazată pe venerarea celor sacre. Azi, sacralitatea este doar un cuvânt între altele, fără instituționalizări ale venerației. Cei vechi (Platon inclusiv) spuneau că înainte de Potop omenirea a abuzat de capacități „tehnologice” care au declanșat cauzele Potopului. Acele capacități lucrau, se spune, cu energiile etericului. Cei de azi, spune Hawking, pot dezvolta o inteligență artificială care ar fi capabilă să preia controlul inteligenței naturale și am putea ajunge la acest final: „Există Dumnezeu?”, a fost întrebat computerul central. „Acum nu mai există”, a răspuns el scoțându-se din priză.
Omenirea de azi venerează inteligența, nu înțelepciunea. Nu se mai poate altfel câtă vreme specia umană consideră viul ca fiind un produs al non-viului. Această convingere are o răspândire copleșitoare azi. Dar, iată, nici cei vechi n-au fost feriți de abuzuri catastrofice, în pofida faptului că aveau convingeri mai înțelepte despre misteriile viului.