Cortina celei de a 25-a ediţii a FITS se ridică. Spectacole de neratat

Spectacolul „Povestea prințesei deocheate”, realizat de Teatrul Naţional “Radu Stanca” pe un scenariu original, semnat de Silviu Purcărete, pornește de la piesa kabuki a lui Tsuruya Nanboku al IV-lea şi se anunţă un eveniment de excepţie. Inspirat de această tradiție teatrală, Silviu Purcărete și-a propus şi a reuşit admirabil să facă un spectacol european, folosind textul, regulile și spațiul kabuki, reinterpretate într-o manieră personală.
Povestea debutează în momentul în care Seigen, starețul unui templu, se îndrăgostește de tânărul său discipol, Shiragiku. Fiind condamnat la o viață de iubire imposibilă, preotul și ucenicul său hotărăsc să se sinucidă. Tânărul moare, preotul supraviețuiește. Șaptesprezece ani mai târziu, când Prințesa Sakura vine la templu pentru a se călugări, Seigen recunoaște în ea reîncarnarea feminină a lui Shiragiku și se îndrăgostește din nou.
„Povestea prințesei deocheate” abundă în istorii de dragoste obsesivă, crime, reîncarnări și răzbunare. Spectacolul preia aceste teme și construiește, cu umor si auto-ironie, un comentariu efervescent al dialogului dintre cultura europeană și cea japoneză.

Regia şi scenariul: Silviu Purcărete 

Scenografia: Dragoș Buhagiar
Muzica originală: Vasile Șirli
În distribuție: Ofelia Popii, Iustinian Turcu, Dana Taloș, Adrian Matioc, Diana Văcaru Lazăr, Cristian Stanca, Diana Fufezan, Raluca Iani, Mariana Mihu, Adrian Neacșu, Pali Vecsei, Vlad Robaș, Veronica Popescu, Cristina Stoleriu, Alexandru Malaicu, Codruța Vasiu, Serenela Mureșan, Johanna Adam, Cristina Ragos, Cendana Trifan, Oana Marin, Veronica Arizancu, Arina Ioana Trif, Fabiola Petri, Gabriela Pîrlițeanu, Ioana Cosma, Cristina Blaga, Ștefania Marola, Eduard Pătrașcu, Mihai Coman, Viorel Rață, Liviu Vlad, Cătălin Neghină, Ștefan Tunsoiu, Andrei Gîlcescu, Alin Turcu

Trei reprezentații ale acestei producții au fost programate în cadrul FITS, în 9, 10 și 14 iunie, de la orele 22:00, la Fabrica de Cultură UniCredit (Sala Eugenio Barba).

Florin Piersic Jr. și Marcel Iureș prezintă, în cadrul festivalului, producția Teatrului ACT, Stage Dogs. Doi actori de teatru. Două generații între care se cască o prăpastie. Povestea urmărește comunicarea dintre ei, îndeosebi în culise și la cabină.

Teatrul, univers magic pentru spectatorii fideli, se dovedește a fi o lume prea concretă, uneori. O lume guvernată de invidie, răutate, orgolii, meschinării. Încetul cu încetul, în spatele scenei, prietenia sau colegialitatea ajung să fie doar niște vorbe goale, iar conflictul dintre cei doi protagoniști crește până la paroxism.

Teatrul de Comedie aduce la Sibiu spectacolul „Fierarii”, în regia lui Horațiu Mălăele. Un fierar român află, după multă vreme, că fiul său este, de fapt, fiul unui ungur împins de al Doilea Război Mondial pe tărâm românesc. Dar nici nevasta ungurului n-a stat să-și aștepte soțul, făcând, la rândul ei, un copil cu un rus aflat în trecere. În final, nici o soţie n-a trădat breasla soţului, iar granița dintre vinovați și victime, precum și aceea dintre nații devin tot mai firave. Fierarilor nu le mai rămâne decât să-şi dea mâna şi să studieze împreună un arbore genealogic cu încrengături ruso-ungaro-române.

Din distribuția spectacolului fac parte actorii Maia Morgenstern, Horațiu Mălăele, George Mihăiță și Valentin Teodosiu.

Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Ana Ciontea, Șerban Pavlu, Florentina Țilea și Richard Bovnoczki vin la FITS cu spectacolul TNB „Regele moare”. „Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim” – motiva dramaturgul Eugène Ionesco. Textul este cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire a dramaturgului despre marea întâlnire finală.

“Din jale se întrupează Electra”

Acestă piesă de teatru genială regizată de Eirik Stubø combină tragedia de familie scrisă de Eugene O’Neill cu piese de jazz interpretate live. Producţie a Det Norske Teatret După premiera sa din 2012, „Din jale se întrupează Electra” a primit atât recunoașterea criticilor, cât și două premii Hedda: unul pentru Cel Mai Bun Actor (Torbjørn Eriksen), și altul pentru Cea Mai Bună Actriță într-un Rol Secundar (Gjertrud Jynge). Prestația uimitoare și intensă a actorilor, cât și trio-ul superb de jazz de pe scenă, oferă publicului o experiență sfâșietoare și extraordinară a piesei bazate pe „Orestia” lui Eschil, care se petrece în contemporaneitate.

Regia: Eirik Stubø

Scenografia și costumele: Kari Gravklev
Muzicieni: Steinar Sønk Nickelsen, Erik Nylander, Håvard Stubø
În distribuție: Bjørn Skagestad, Gjertrud Jynge, Torbjørn Eriksen, Kirsti Stubø, Lasse Kolsrud, Espen Løvås, Ingeborg S. Raustøl

“O sticlă verde”

Boo, Bo și Pickle și-au făcut planuri pentru diseară. Dar cineva trebuie să rămână acasă să aibă grijă de Princess.
Oamenii așteaptă, ora de începere se apropie. Nici unul dintre ei nu vrea să lase de la el și certurile mărunte se transformă rapid într-o bătălie ridicolă a voințelor, care e posibil să aducă sfârșitul lumii.
Renumitul dramaturg și actor japonez, director artistic al Tokyo Metropolitan Theatre, Hideki Noda, realizează portretul unei familii deconectate care se îndreaptă spre auto-distrugere în această comedie satirică despre consumerism și tehnologie în epoca „selfie”, cu design sonor și muzică live influențate de teatrul tradițional japonez Noh și Kabuki.
Regia şi dramaturgia: Hideki Noda
Muzica: Genichiro Tanaka
Scenografia: Yukio Horio
Compozitor: Denzaemon Tanaka XIII
Sound design: Marihiko Hara
În distribuție: Kathryn Hunter, Glyn Pritchard, Hideki Noda

“De-a râsul-plânsul”

„De-a râsul-plânsul” este o comedie neagră, zgomotoasă și colorată, scrisă de dramaturgul israelian Hanoch Levin. Este o comedie cu subiect destul de dramatic: singurătatea noastră și speranța de a vedea căldura și dragostea ca resurse permanente de fericire. Yakish și Poopche nu sunt altfel decât ceilalți, nu sunt bogați, nici frumoși. De fapt, sunt săraci și urâți, dar pregătiți de căsătorie. Părinții disperați ai celor doi nefericiți își cheltuie agoniseala de-o viață pe un pețitor dubios, pentru ca Yakish și Poopche să ajungă să-și împlinească visul matrimonial (și să realizeze că viața nu este un salon de frumusețe). Yakish este atât de scârbit de urâțenia soției lui încât nu reușește să se ridice la înălțimea situației și să își consume mariajul. Astfel, părinții, pețitorul – care abia așteaptă să fie plătit – și cumnatul își adună forțele și se lansează într-o misiune nebunească și frenetică de contractare a unei prostituate experimentate pentru ca „Cel Fără de Putere” să se poată uni în sfârșit cu „Cea Fără de Formă”. La final, după multă muncă, Yakish reușește oarecum să-și îndeplinească datoriile, iar cuplul poate astfel să trăiască nefericit până la adânci bătrâneți.

Lumea pe care o creează Hanoch Levin este crudă, sumbră și lipsită de iluzii. Aici, alegerea se face între un dezastru mare și unul mai mic.

Regia: Yevgeny Arye
În distribuție: do Moseri, Neta Shpigelman, Yeugeny Terletsky, Natasha Manor, Doron Tavori, Svetlana Demidov, Israel (Sasha) Demidov, Alon Friedman, Alexander Senderovich, Gilad Kletter, Boris Akhanov , Michael Rivkin, Maxim Rosenberg
Producția este acompaniată de orchestra live: Boris Zimin, Boris Portnoi, Yakob Zilberman, Alexander Dun

“Iliada”,

Puterea poemului epic despre dragoste, război, zei și onoare, scris de Homer, este dezlănțuită asupra unei audiențe moderne în această adaptare, câștigătoare a Premiului Obie și creată de actorul Denis O’Hare (câștigător al premiului Tony, care a jucat în serialele „True Blood” și „The Good Wife” produse de HBO) și prestigioasa regizoare, Lisa Peterson, pe baza renumitei traduceri realizată de Robert Fagles. Spectacol al colectivului Homer’s Coat din SUA, Construită în jurul poveștilor despre Ahile și Hector, folosind un limbaj care este, deopotrivă, poetic și conversațional, Iliada este „o victorie de necontestat a imaginarului teatral,” (Los Angeles Times) și „teatru în forma lui pură: șocant, glorios, primordial și foarte satisfăcător” (Time Out New York). Acest tur de forță care îți taie răsuflarea oferă o relatare amplă despre atracția de neclintit a omenirii față de violență, distrugere și haos. S-a schimbat cu adevărat ceva de la Războiul Troian încoace?

Regia: Lisa Peterson
De: Lisa Peterson & Denis O’Hare
Scenografia: Rachel Hauck
Costume: Marina Draghici
În distribuție: Denis O’Hare

Hedda Gabler, de Henrik Ibsen,

În acest spectacol în regia lui Botond Nagy, producţie a Teatrului Naţional “Radu Stanca”, Hedda Gabler ne ia de mână și ne trezește la realitate. Ne face cunoștință cu universul care ne înconjoară, dar pe care îl negăm, fiindcă este nu doar urât, ci și dureros.
Temele sunt aceleași de milenii: complexitatea și fragilitatea relațiilor interumane, blândețea și vulnerabilitatea oamenilor, violența care se ascunde în viețile noastre de zi cu zi, erosul și manipularea. Pornind de la aceste subiecte, regăsim în scenă un spațiu atemporal, unde ne putem întâlni și confrunta proprii demoni.
Nu există soluții realiste. Spectacolul este o instalație technopoetică.
Un grup de creatori tineri. Energii proaspete.

În rolul titular, Ofelia Popii. Alături de ea Marius Turdeanu, Ciprian Scurtea, Cendana Trifan, Adrian Matioc, Diana Văcaru-Lazăr, Arina Ioana Trif, Cristina Ragos

Regia: Botond Nagy 

Scenariul: Botond Nagy și Kali Ágnes
Decor: Irina Moscu
Coregrafia: Attila Bordás

Hamlet, Prințul Danemarcei, producţie a Teatrului Metropolis

„Hamlet”, în viziunea regizorului Victor Ioan Frunză, este un „Kammerspiel”, o dramă de familie. Spectacolul sondează în profunzime ceea ce i se refuză în orizontalitate. Personajele răsuflă, transpiră, speră și suferă lângă spectator, dureros de aproape. În acest „Hamlet”, publicul nu „privește viața desfășurându-se prin gaura cheii”. E în miezul evenimentelor. Martorul cel mai de aproape. Confidentul personajelor. În final, judecătorul crimelor. Departe de livrescul caracteristic altor montări, textul „are vână”. Personajele trăiesc acut, parcă în criză de timp această tragedie a memoriei. Ritmat perfect de muzica live, spectacolul respiră o viață „mai mare ca viața”, reușind să compună tragedia din gesturi mărunte, din fapte cotidiene, din refuzul artificiului. Perfecta verosimilitate a întâmplărilor, senzația de puternică empatie a spectatorului nu numai cu protagonistul, ci cu toate personajele purtate de „timpul ieșit din matcă” spre tragicul deznodământ, sunt piloni ai reușitei spectacolului. „Hamlet” face mai mult decât să emoționeze. Cutremură. Trezește.

Regia: Victor Ioan Frunză
În distribuţie: Andrei Huțuleac, George Costin, Alexandru Pavel, Andreea Grămoșteanu/Mirela Zeța, Alin Florea, Codrin Boldea, Nicoleta Hâncu, Andrei Redinciuc, Carol Ionescu, Voicu Aaniței, Sorin Miron, Corina Moise, Ciprian Chiricheș, Vlad Lință, Cristina Danu, Ștefan Iancu, Anton Miron Presan, Alexandru Grădinaru, Adrian Nicolae, Nicolae Parpală, Sorin Flutur, Tudor Andronic, Paul Radu, Florin Aioane

“Copacul”, producţie a Odin Teatret, Danemarca

Regia: Eugenio Barba
Regie muzicală: Elena Floris
În distribuție: Luis Alonso, Parvathy Baul, I Wayan Bawa, Kai Bredholt, Roberta Carreri, Elena Floris, Donald Kitt, Carolina Pizarro, Fausto Pro, Iben Nagel Rasmussen, Julia Varley

Dedicat lui Inger Landsted.

Copacul, Istoriei se dezvoltă viguros și fără viață. În jurul lui, copii-soldat și călugări care se roagă dansează alături de comandanți de război, o mamă mânioasă și fiica unui poet care visa să zboare alături de tatăl ei, când era mică.

Doi naratori introduc personajele și evenimentele și le comentează: în deșertul sirian, doi călugări yazidi plantează un păr pentru a chema înapoi păsările dispărute; în Nigeria, o mamă se odihnește la umbra copacului uitării, ținând în mâini capul fiicei sale, ascuns într-o tărtăcuță; un comandant de război din Europa îi explică necesitatea curățării etnice unui comandant de război african, care face un sacrificiu uman pentru a-și face armata de copii-soldat invulnerabilă înainte de a porni la război; o fată se joacă cu păpușile în jurul copacului plantat de tatăl ei la nașterea sa, întrebându-se cum văd păsările pământul de sus.
Într-un final, copacul Istoriei se înclină sub greutatea fructelor sale și oferă un cămin păsărilor care zboară pe deasupra capetelor spectatorilor. Dar ce fel de păsări sunt astea?

Atsumori, producţie a Yamamoto Noh Theatre

De: Zeami Motokiyo

În distribuție: Yamamoto Akihiro, Sugiura Toyohiko, Moriya Yoshinori, Umewaka Motonori, Yoshii Motoharu, Yamamoto Yoshiaki

Această piesă de teatru clasică, scrisă de Zeami, creatorul teatrului Noh, este o reprezentare autentică a valorilor și viziunilor asupra lumii din societatea samurailor, prin intermediul căreia teatrul Noh s-a constituit ca gen dramatic. Povestea are loc la finalul sec. XII, după sfârșitul războiului sângeros dintre clanurile Genji și Heike.
În timp ce a servit ca luptător al clanului Genji, Kumagai Naozane îl omorâse în luptă pe Atsumori, un nobil tânăr din clanul Heike. Ca să-și spele păcatele, Kumagai a devenit călugăr budist, cu un nou nume – Rensei. Spectacolul începe cu drumeția lui Rensei înapoi la vechiul câmp de bătălie, unde se va ruga pentru salvarea sufletului lui Atsumori. El întâlnește un grup de tăietori de iarbă, care cântă din fluiere în drumul lor spre casă. Unul dintre ei îi cere lui Rensei să se roage. După ce dorința îi este îndeplinită, acesta recunoaște că nu este nimeni altul decât fantoma lui Atsumori și dispare în neant. Șocat, Rensei decide să petreacă noaptea rugându-se pentru sufletul lui Atsumori. Mai târziu, în aceeași noapte, în timpul rugăciunii devotate, fantoma lui Atsumori apare în armură de război. Aceasta recreează momentele finale și se pregătește să se răzbune pe ucigașul său, dar este, în cele din urmă, liniștită de rugăciunea lui Rensei. Foștii dușmani au devenit acum prieteni prin Legea lui Buddha.

Isabelle Huppert citește “Amantul”

De la publicare, în 1984, romanul Amantul, de Marguerite Duras s-a vândut în mii de exemplare, fiind apreciat de public și câștigând un Premiu Goncourt. Este un roman fermecător, ce captează experiența unei vieți întregi într-o formă simplă și emoționantă. În cazul lui Marguerite Duras, viața și scriitura se învârt una în jurul celeilalte, ambele bântuite de tinerețea autoarei, petrecută în Indochina. În Amantul, avem senzația că scriitoarea, ajunsă la capătul vieții, răsfoiește un vechi album cu poze. Aproape că îi putem auzi vocea comentând fotografiile, amintindu-și un peisaj îndepărtat. Forme neclare se prefigurează, completând priveliștea. Printre ele se află și amantul, căruia niciodată nu i se spune pe nume. Întâlnirea dintre o fecioară, minoră, fiica unor coloniști săraci, și moștenitorul bogat al unui afacerist chinez era la fel de posibilă precum cea dintre Titus și Berenice, Orient și Occident. Cu toate acestea, cei doi s-au întâlnit. Lumile lor se întrepătrund, iar restul lumii dispare. Încărcate cu sentimentul imposibilității, dorința și pasiunea sunt cu atât mai intense. Relația lor nu poate dura. Însă experiența celor doi îndrăgostiți înainte de despărțire dăinuie peste ani ca un secret de neuitat, care va alimenta opera uneia dintre cele mai grozave voci ale secolului trecut.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.