Este jumătatea lui decembrie şi toată ţara se aluneca spre Crăciun. Gazetele sunt pline de reclame, mall-urile gem de oameni, iar brazii de Crăciun stau sprijiniţi de pereţi la intrarea în supermarket. ”Orgia” marilor cheltuieli şi a meselor copioase, în general excesele din vremea sărbătorilor au început.
Din aceste pricini şi, mai ales, din altele, pentru cei mai mulţi dintre americani Crăciunul înseamnă şi altceva, înseamnă familie, biserică şi acţiuni de caritate. Aceste trei cuvinte nu se prea potrivesc cu ştirile zilei, vreau să spun cu unii candidaţi politici pătrunşi de oricare alt spirit, decât de cel al Crăciunului; cu veştile despre asasinate în masă, cu cele despre bombardamentele masive din alte ţări. Dar aici, la noi, la nivelul oamenilor obişnuiţi, aceste trei cuvinte fac parte din viaţa normală, cea de toate zilele.
Mă rog, statisticile privind familia nu arată prea grozav. Potrivit lui Pew Research Center, din Washington, D.C., numai 46% dintre copiii americani sub 18 ani locuiesc într-o casă cu doi părinţi căsătoriţi, heterosexuali şi aflaţi la primul lor mariaj (ca să fim şi mai precişi, probabil că unii dintre aceşti copii, nu mulţi, au fost adoptaţi…). Circa 41% dintre copiii din ziua de azi s-au născut din părinţi necăsătoriţi, iar 34% trăiesc doar cu un singur părinte, necăsătorit, sau divorţat. Nu prea-i limpede, dacă numărul divorţurilor a crescut, dar cel al recăsătoriţilor cu siguranţă da. Şi, în ce priveşte familiile, acestea sunt astăzi mai puţin tradiţionale, dar, ”tradiţionale” sau nu, cu legături trainice sau mai puţin solide, ele se adună de Crăciun.
Distanţele şi nicidecum emoţiile despart mulţi omeni în această ţară imensă, iar Ziua Recunoştinţei şi Crăciunul sunt ocazii importante de a călători. Rudy şi Bettie zboară la Florida, pentru a fi cu fiul şi nora lor, iar Regina a plecat la Louisville, în Kentucky, pentru că se apropie ziua de naştere a mamei sale. Verişoara Susan vă pleca cu maşina la mama ei, în nordul Californiei. Liniile telefonice vor fi încinse de cei care nu pot călători şi cei care nu au familii, sau se află prea departe, ori sunt prea săraci, sau prea ocupaţi, ca să poată voiaja, dar şi aceştia sunt, de obicei, invitaţi de cineva, undeva. Dacă o familie nu e la îndemână, facem rost rapid de una – acesta este, probabil, vreun obicei mai vechi, din zilele când ţara se muta către Vest călare şi în căruţe, iar călătoriile durau zile, săptămâni sau chiar luni întregi. Astăzi, ca şi atunci, stăm cu prietenii, schimbăm cadouri, mâncăm împreună, mâncăm mereu şi, la urma urmei, ne întrebăm, dacă nu-s făcute, cumva, sărbătorile, ca să te îndestulezi, ca să nu zic ghiftuieşti?
Iar biserica… în această ţară biserica este adeseori o surpriză pentru străini. Suntem, în general, o naţiune religioasă. Cei mai mulţi dintre noi, peste 70% în 2014, ne-am identificat drept creştini, mai bine de jumătate ducându-se la biserică în fiece săptămână. Aici, mersul la biserică este ceva obişnuit şi serios. Cu alte cuvinte, nu zăbovim pur şi simplu într-o biserică, undeva, în spate, ascultăm o parte din slujă şi pe urmă plecăm. Enoriaşii din bisericile neortodoxe vin încă de la începutul slujbei (sau, dacă întârzie, riscă priviri mustrătoare) şi rămân acolo vreme de o oră, răstimp în care mulţi îşi verifică stăruitor ceasurile, ca să fie siguri că pastorul nu ţine o predică nici mai lungă, şi nici mai scurtă, decât este normal. După ce serviciul religios s-a încheiat, cele mai multe biserici oferă cafea, ceai şi ceva gustări, urmează o oră de socializare, întrucât aici biserica este, concomitent, şi o organizaţie religioasă, şi una socială. Biserica metodistă din micul nostru orăşel de munte are un club masculin, unul feminin şi o şcoală duminicală pentru copii. Există şi clase pentru adulţi, de studierea Bibliei, în cursul săptămânii, şi există şi un fel de ”concediu” anual, când unii enoriaşi petrec câteva zile într-o ”tabără” a bisericii. Corul se întruneşte miercuri seara şi cântă duminicile, dimineaţa, iar în zilele Crăciunului, împreună cu alţi membri ai comunităţii, pleacă înghesuiţi în maşini să-i viziteze şi să-i colinde pe cei bătrâni, sau bolnavi (amintiţi-vă că aici la ţară şi distanţele sunt mari). Bisericile catolică şi baptistă fac la fel. Nu toţi participă la asemenea acţiuni, dar şi ideea şi faptele de compasiune şi întrajutorare creştinească există.
Bisericile sunt active în ceea ce am numi a treia parte a Crăciunului, adică acţiunile de binefacere, care nu sunt nişte simple acte ce ţin de religie. Se colectează jucării şi alimente pentru copiii săraci şi oamenii neavuţi. Poliţia organizează ziua denumită ”Hai la cumpărături cu un poliţist” (”Shop with a cop” Day), când poliţiştii se duc la magazine cu copii din familiile sărace, sau care au avut, în trecut, întâlniri mai puţin plăcute cu poliţia… Zăngănind clopoţeii, la ieşirea din marile magazine voluntari totdeauna zâmbitori îţi urează Crăciun fericit şi strâng bănuţi pentru Armata Salvării. Ziarul “Union-Tribune”, din San Diego, oferă zilnic o pagină de gazetă gratuită, pentru organizaţiile de caritate. Pagina se schimbă, cum spuneam, zilnic, astăzi a avut următorul text generic: ”În cadrul acţiunii ‘Jucării pentru Sărăbători’ (Holiday Toy), firma de avocaţi Casa Cornelia Law Center, care oferă servicii legale gratuite imigranţilor victime ale violenţei domestice, colectează jucării în beneficiul copiilor săraci”. Şi, în continuare, ”Organizaţia ‘Veteranii din războaiele străine’ strânge jucării de toate vârstele pentru familiile de militari mai sărace…”, şi ”Asociaţia ‘Veteranii din San Diego pentru pace’ oferă saci de dormit celor fără locuinţă aflaţi în centrul oraşului…”. În ziar, întâlneşti, de asemenea, apeluri ale altor organizaţii de caritate, tipice sfârşitului de an, după ce Crăciunul consemnează, de obicei, cam 30% din totalul acţiunilor caritabile anuale. Desigur, multe din aceste acţiuni sunt scutite de taxe, dar majoritatea lor nu urmăresc acest scop, pur şi simplu ele se datorează faptului creştinesc, că unii oameni vor să ajute alţi oameni. Dincolo de politică, de asasinatele în masă, de Donald Trump şi de politica noastră externă, în această ţară există o mare decenţă, există onoare, există speranţă şi iubire.
Şi aici, în micuţul nostru orăşel de la munte, strada principală (the Main Street) este pavoazată şi luminile din uriaşul brad de Crăciun se aprind în fiecare seară. Zia, fiica mea, şi Steve vin cu avionul de la Seattle, vecinii Eric, Jenny şi mama lui Eric vor fi cu noi la masa din seara de Crăciun. O să avem, pusă pe ea, friptură de vită, budincă Yorkshire şi salate, iar oaspeţii vor aduce ciuperci umplute şi deserturi. Vărul Bob vine şi el aici de Crăciun, de acasă, de la frontiera cu Mexicul, unde locuieşte, cu condiţia să nu ningă mult şi drumurile să fie deschise. Apoi, s-ar putea să mergem toţi la verii noştri Barnes, de la ranchul Manzanita, unde nu ne vom înţelege când vom discuta politică, dar cu siguranţă va exista o armonie deplină, atunci când vom vorbi de familia noastră.
Bucătăria s-a umplut deja cu mirosul prăjiturilor abia scoase din cuptor, bradul a fost înălţat la locul lui şi împodobit, petrecerea breslei Artelor Frumoase din Julian are loc acasa la prietena noastra Angela. Tradiţionalul nostru Ceai de Crăciun al verilor va fi sâmbătă, iar petrecerea de Crăciun a corului bisericii se va întâmpla săptămâna viitoare. Deci, fiţi gata de acţiune, acuşica-acuşica Crăciunul bate la uşă!
Crăciun fericit, România! Crăciun fericit, America!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.