Crimă și (câtă) pedeapsă. „România ar crea infractori de carieră”. E o soluție scăderea vârstei pentru răspunderea penală?

În urma crimei din Timiș, oamenii cer schimbarea legislației și scăderea vârstei de răspundere penală la 10 ani. În prezent, legislația din România permite ca minorii sub 14 ani să nu fie pedepsiți penal nici în cazuri de omor sau omor calificat, chiar dacă fapta este comisă cu intenție directă, premeditare și discernământ dovedit prin expertiză medico-legală psihiatrică.

Ce ar însemna scăderea vârstei de răspundere penală

Coborârea pragului doar pentru infracțiuni grave ar putea fi o problemă legislativă, deoarece ar însemna „două limite de discernământ”, explică Vlad Zaha, expert criminolog.

„Statul Român ar fi în situația în care ar zice pentru infracțiunea de furt, minorul nu poate avea discernământ, dar pentru infracțiunea de omor, poate are, totuși, discernământ, și trebuie expertizat. Situații de acest gen ar duce, cel mai probabil, chiar la câștigarea proceselor de către de cei care ar comite inclusiv omor, sau la sancțiuni în Curțile Europene.

Condamnare penală pentru un graffiti

Referitor la opțiunea de a elimina cu totul pragul de răspundere penală, Vlad Zaha argumentează că este cea mai nocivă propunere, fiindcă mii de copii ar răspunde penal, anual, pentru infracțiuni de genul „împins la fotbal” sau pentru grafitti-uri. Schimbarea legii în acest fel ar putea avea efect de daună colaterală asupra a mii de alți tineri și copii din România pentru fapte minore, mai spune criminologul.

„O opțiune este cea susținută de judecătorul Cristi Danileț, de eliminare cu totul pragului de răspundere penală, indiferent de vârstă, toți copiii, de la grădiniță încolo, să fie expertizați, dacă au discernământ, pentru toate infracțiunile. Asta este, din punctul meu de vedere, cea mai nocivă, toxică și distrugătoare propunere, pentru că am deschide posibilitatea pedepselor penale pentru o populație de sute de mii de copii, care acum nu răspund penal în niciun fel. Dacă deschidem această ușă, vor intra în sistemul de Justiție din sute de mii de copii, cel puțin câteva mii, aș estima între 3 și 5 mii de copii anual, pentru infracțiuni de genul zgâriat, împins sau lovit la fotbal. Ne putem imagina cum este să ai 11 ani și să ai o condamnare penală, de exemplu, pentru furt sau pentru loviri și alte violențe, sau pentru un graffiti, sau pentru altele”, a explicat el.

„Infractori de carieră”

Scăderea vârstei de răspundere penală nu are efect de scădere a delincvenței, ci din contră, garantează mai multe experiențe cu sistemul de Justiție, cu precădere pentru infracțiuni minore. „Identitatea acelor copii ar fi marcată, cel mai probabil, pentru o foarte mare parte a vieții, de faptul că ei sunt niște infractori. Și atunci, „România ar crea, practic, infractori de carieră”, a completat criminologul.

Deși oamenii se revoltă în stradă și cer modificarea legislației, trebuie să ținem cont că legea nu poate fi aplicată pentru trecut, a mai punctat acesta.

„Legea, mai ales legea penală, nu poate să fie aplicată pentru trecut. Ce ar trebui să se întâmple dacă vrem ca legea să fie aplicată în acest caz este că ar trebui să ieșim din Uniunea Europeană și din Curtea Europeană de Justiție și a Drepturilor Omului. Ar trebui să revoluționăm întreg sistemul de legi și de filozofii penale și să fim cumva o excepție, cel puțin europeană, dacă nu globală. Pentru că asta ar deschide ușa la nenumărate abuzuri din momentul în care spunem că putem aplica legile pentru trecut. Deci indiferent ce s-ar întâmpla, acest minor nu va răspunde penal. Acest lucru nu înseamnă că el va duce o viață fericită sau că nu va avea niciun fel de probleme în viață, din contră”, a explicat Zaha.

Subfinanțarea instituțiilor

Ce ar trebui să facă, în schimb, autoritățile, ar fi să aloce toate resursele spre a sprijini dezvoltarea copiilor. Instituții precum Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecția Copilului (DGASPC), de exemplu, sunt subfinanțate.

„(…) mai ales când România nu face aproape nimic nici pentru mediile educaționale, nici sociale, nici economice ale copiilor României. Suntem veșnic pe primele locuri la riscul de sărăcie, la abandon școlar, la cele mai multe forme de violență, inclusiv violență de tip familial, inclusiv violență în societate prin fenomene de tip bullying, inclusiv violență sau nesiguranță psihică în mediul online. Și ar trebui să le adresăm pe acestea, nu măsuri superficiale, care nu previn, nu reduc, și nici măcar nu se aplică, în cazul de acum, de răspundere penală”, a mai spus criminologul.

Mai poate fi acel copil, devenit adult, integrat în societate?

„După 20 de ani de detenție, ne vom trezi cu un adult care nu poate fi un membru pozitiv al societății”

Conform unui studiu al Ministerului Justiției referitor la cauzele recidivei penale, 25%  dintre recidiviștii din România au fost condamnați când erau minori.

Așadar, un alt semn de întrebare ar fi ce se întâmplă pe viitor cu respectivul copil, deja adult la momentul eliberării, dacă mai poate fi reintegrat în societate sau va recidiva, spune psihiatrul Gabriel Diaconu.

„Să zicem că acest copil ar fi găsit responsabil de fapta pe care a comis-o și, să zicem că ar primi maximum cuantum de pedeapsă pentru o crimă cu premeditare, care poate să meargă până la 20 de ani de detenție, fără posibilitatea eliberării condiționate. Copilul acesta, la 32 de ani, după 20 de ani petrecuți într-un plasament special și cu un transfer ulterior în penitenciar de adulți (pentru că peste 5 ani ar deveni major), va fi ieșit la 32 de ani fără nicio calificare, cu studii care sunt terminate la nivelul maxim a 10 clase, cât poate să prevadă statul român, și poate, care să beneficieze din partea programelor Agenției Naționale a Penitenciarelor de niște programe de calificare.

(…) ne vom trezi cu un adult care și-a petrecut ultimii 20 de ani din viață într-o instituție penitenciară și care nu poate să fie neapărat un membru pozitiv al societății sau comunității”, argumentează acesta.

„Trebuie să vorbim despre sărăcie”

Statul trebuie să investească în prevenție și să se uite către factorii care stau la baza violenței, bullying-ului.

„Am să risc să spun lucru acesta, există, cu titlul de metaforă un <<genocid tăcut>> al copiilor din multe zone ale României. Același stat român care în ultimii 25 de ani se ocupă de dezinstituționalizare, a investit, cel puțin pe hârtie, în tot ceea ce înseamnă educația copiilor, în tot ceea ce înseamnă asistența socială, protecția copiilor etc (…) din anumite puncte de vedere este orb sau are un fel de orbul găinii vizavi de ce se întâmplă în familiile de români, ce se întâmplă la școala unde merg copiii români.

(…) vorbim de puști care cresc cu o imagine deformată a ceea ce înseamnă bogăție, opulență, afluență. Vorbim de sărăcie. Vorbim de sărăcie și trebuie să vorbim de sărăcie (…) Unul din trei copii în România are o insecuritate profundă a zilei de mâine. Nu știe dacă va avea ce mânca în ziua de mâine, nu știe dacă va avea cu ce să se îmbrace în ziua de mâine. Avem, deși am avut programele acestea de evitare a abandonului școlar, avem o problemă cu abandonul școlar”, adaugă Diaconu.

Vârsta minimă a consimțământului

Înaintea vârstei de 13-14 ani, dezvoltarea neurologică și neuropsihică a copilului este profund incompletă, consideră psihiatrul Gabriel Diaconu.

O perspectivă pe care o enunță doctorul este aceea că o eventuală schimbare a vârstei minime de încadrare penală și de responsabilitate penală, automat ar trebui să ducă la o discuție cu privire la vârsta minimă a consimțământului. Așa că trebuie luat în calcul dacă schimbarea are un impact social benefic sau mai degrabă, vulnerabilizează sistemul de legi, mai argumentează Diaconu.

„Dacă stai să te uiți la nivelul prevederilor civil-administrative, vârsta de 14 ani este vârsta la care persoana dobândește buletinul. Și asta nu este doar o chestiune care să zicem că este o banalitate. Această banalitate se traduce pe mai departe și în căpătarea anumitor drepturi, dreptate, gradual, din perspectiva legii. Nu gradual din perspectiva dezvoltării psihologice a persoanei”, a explicat Gabriel Diaconu.

Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a anunțat luni că a creat un grup de lucru pentru a se analiza „oportunitatea și necesitatea modificării legislației în privința răspunderii penale a minorilor.