Criza, bot în bot cu propaganda

În momente de criză, toate scărpinările şi trucurile nu fac doi bani. Vorba unui prieten. Criza este ca o scară la coteţul găinilor. Scurtă, pieptişă şi plină de căcat. N-are rost s-o mai împodobeşti cu figuri de stil, cu farafastâcuri, fiţe şi minciunele. Asta e. Nu-s bani şi cu asta basta. Decizia Guvernului de a îngheţa tot felul de majorări şi de a stopa tot felul de prime, achiziţii şi cheltuieli de frumuseţe pare logică: dureroasă şi neplăcută. Dar logică şi obligatorie. Faptul că astăzi a fost anunţată o asemenea ghilotină sperie, revoltă, dar şi ajută. Micşorează dezmăţul pe banii publici şi sărăceşte brambureala din instituţiile statului. Mărturisesc că acest fel de a administra o situaţie mi se pare mai civilizat şi onest faţă de ascunderea continuă după tufa de puţa-căţelei. Oamenii află, pricep situaţia şi caută o cale de scăpare. Sunt obligaţi să încerce şi ei soluţii de supravieţuire.

Din nefericire, hotărârea de guvern de joi se bate cap în cap cu toată atmosfera zmeuristă din ultimele săptămâni. Ieşim din recesiune, avem creştere economică, scade inflaţia, stăm pe baze solide, suntem precursori în reducerea cheltuielilor bugetare bla-bla. Toate anunţau un viitor luminos care acum seamănă doar cu amintita scară de la coteţul găinilor.

În acest context, nu înţeleg apelul de mai jos, făcut de Traian Băsescu.

„Îmi permit, poate, pentru prima dată să fac un apel la presă, având în vedere importanţa extraordinară a factorului psihologic în astfel de momente, să încerce să fie la rându-i prudentă cu etichetările şi în ceea ce priveşte evoluţiile internaţionale, şi în ceea ce priveşte România. Nu are nimeni nici un interes să genereze panică, pentru că nu este cazul să fim în panică.”

Cine a şubrezit încrederea populaţiei în „elita politică”? Presa? Gâştele? Libelulele? Nu cumva şubrezirea încrederii, confuzia, etichetările, panseurile generatoare de confuzie şi panică aparţin în primul rând maşinăriei de vorbe goale aflate la conducerea Românei?