“Cu libertate, cărţi, flori şi iubire, cine n-ar fi fericit?”

    “Nebunie de-o vară”

„Nebunie de-o vară e atât de amuzantă și de sexy; am râs în hohote”, scrie cronicarul de la USA Today despre acest bestseller internaţional semnat de Tracy Brogan.

Sadie Turner nu e obsedată de control, ci doar… ordonată. Iar când soțul o înșală, dând peste cap lumea ei extrem de echilibrată, Sadie își ia copiii și pleacă într-o vacanță la casa de pe lac a mătușii ei, sperând să se relaxeze și să uite de bărbați. De toți bărbații. Dar excentrica mătușă Dody are alte planuri: e hotărâtă s-o vadă pe Sadie că se distrează cu Desmond, vecinul cel nou și sexy.

Înalt, bronzat, musculos și iubit de copii, Desmond e un adevărat „coșmar“. Trebuie să aibă totuși un defect, e bărbat până la urmă, se gândește Sadie, hotărâtă să păstreze distanța. Dar pe măsură ce timpul trece, atracția dintre cei doi devine tot mai puternică, iar viața lui Sadie, din ce în ce mai complicată…

„Cina s-a desfăşurat fără incidente, iar doctorul de vis Des McKnight a părut să le ia pe toate aşa cum sunt, fără vreun efort deosebit. A ascultat povestioarele noastre şi greşelile grave ale lui Dody. Conversaţia s-a transformat într-un soi de bulibăşeală anecdotică, frânturi de întâmplări împletite printre cunoştinţe generale despre cultura pop. Era genul de conversaţie pe care te-ai fi aşteptat s-o întâlneşti la un curs de limba engleza pentru străini sau la o slujbă bolborosită dintr-o biserică penticostală.

În timpul mesei, Des a laudat abilităţile de gătit ale lui Jasper şi a râs la glumele lui Fontaine. A răspuns la fiecare dintre întrebările din ce în ce mai impertinente ale lui Dody, ca de exemplu, ce mărime purta la pantaloni (34), dacă a fost vreodată la o plajă de nudişti (nu, dar părea distractiv) şi dacă a făcut vreodată vreo operaţie de implant mamar (da, în perioada rezidenţiatului). Nu s-a arătat surprins nici când l-a întrebat dacă are copii.

– Nu, nu am, a răspuns el.

– Nici măcar copii din flori? a stăruit ea.

El s-a mulţumit să ridice din umeri, muşcând dintr-un fir de sparanghel.

– Nu din câte ştiu eu.

A vorbit chiar şi cu mine. Nu de sus, cum obişnuia să facă Richard. Des mi-a pus întrebări, apoi m-a lăsat să răspund fără să-mi precize motivul pentru care răspunsul meu era greşit.

– N-ai spus că şi tu eşti în vizită în Bell Harbor, Sadie?

Eu am încuviinţat din cap, sperând să n-am vreo bucată de pui prinsă între dinţii din faţă.

– Da, stau doar pe vară. Ne întoarcem în Glenville la toamnă, când încep copiii şcoala.

– Abia aştept să-nceapă şcoala, a spus Paige, fluturându-şi furculiţa în care era un piept de pui întreg.

– Şi în ce clasă intri? a întrebat-o Des.

Ea s-a îndreptat de spate.

– În clasa întâi. O vreau pe doamna Lewis să ne fie învăţătoare.

– Ea e cea mai draguţă?

Paige a încuviinţat din cap, luând o îmbucătura înainte să continue:

– Şi cea mai frumoasă, şi cea mai deşteaptă.

Des a izbucnit în râs.

– Toate nişte atribute foarte importante. Şi mama mea a fost învăţătoare, iar acum şi una dintre surorile mele, ceea ce mie mi se pare foarte amuzant, pentru că sora mea obişnuia să facă o mulţime de trăsnăi.

Paige a făcut ochii mari şi pâna şi Jordan şi-a încetinit mestecatul ca să audă mai bine”.

Tracy Brogan a fost nominalizată de trei ori la Premiul RITA al Asociației Scriitorilor de Romane de Dragoste din America, prima dată pentru romanul Nebunie de-o vară, și a primit mult râvnitul Diamond Award din partea Amazon Publishing. Cărțile ei s-au vândut în peste 1 000 000 de exemplare.

“Prima poveste de dragoste. Adam, Eva și Noi”

“Dragostea este ceea ce ia naştere din acumularea lentă, calmă de fapte bune, gesturi frumoase, iertare şi sprijin permanent al celui de lângă tine. Dragostea este ceva ce mai degrabă se cultivă şi creşte, nu se găseşte sau experimentează. Am pierdut ideea că dragostea cere tihnă, că dragostea este un proces şi nu doar o experienţă, că dragostea este o dezvoltare ce durează toată viaţa şi nu ceva, cum se întâmplă în ziua de azi, savurat pe grabă, ceva de-a gata. Pentru mine, acest sens al cultivării caracterizează elegant reaţia dintre Adam şi Eva”.

Oscar Wilde spunea: ”Ar trebui să fim mereu îndrăgostiţi. Acesta este motivul pentru care nu ar trebui să ne căsătorim niciodată”.

Încă din Antichitate, o poveste anume s-a aflat în centrul fiecărei conversaţii despre bărbaţi şi femei. Un cuplu a reprezentat câmpul de luptă pentru relaţiile interumane şi identitate sexuală. Prea des, povestea acestui cuplu a fost folosită pentru a pune distanță între reprezentanții celor două sexe. Istoria a dat vina pe Adam şi pe Eva – dar mai ales pe Eva – pentru că ar fi adus păcatul, minciuna şi moartea în lume.

În această uimitoare reexaminare a vieţii lor, Bruce Feiler a luat încă o dată una dintre poveştile fundamentale ale culturii şi a reinterpretat-o pentru timpurile noastre, spulberând secole de înţelepciune convenţională pentru a prezenta cel mai faimos cuplu din istorie într-o uimitoare lumină nouă. Feiler călătoreşte din Grădina Edenului în Irak, în Capela Sixtină din Roma, din Londra lui John Milton în Hollywoodul lui Mae West, descoperind o bogată contra-istorie de artişti, gânditori şi conducători care i-au perceput pe Adam şi pe Eva ca pe nişte exemple de relaţie durabilă, ce dăinuie, chiar se consolidează în urma încercărilor prin care trece. Într-o vreme a discordiei şi a temerilor referitoare la rezistenţa structurii noastre sociale, Feiler eliberează primul cuplu al civilizaţiei din cuşca în care a fost ţinut captiv timp de generaţii şi arată cum poate acesta să fie, încă o dată, model de unitate, reconciliere şi dragoste. Conţinând tot umorul, puterea de analiză şi înţelepciunea prin care Bruce Feiler s-a făcut îndrăgit de milioane de cititori, Prima poveste de dragoste ne oferă încă un motiv pentru care să îi omagiem pe Adam şi pe Eva ca figuri centrale ale timpului nostru şi ne reaminteşte că până şi cele mai cunoscute poveşti ne pot încă surprinde, inspira şi îndruma.

Bruce Feiler semnează rubrica „This Life“ din Sunday New York Times și este autorul a șase bestselleruri New York Times consecutive, incluzând Walking the Bible, Abraham și The Secrets of Happy Families. Este, de asemenea, scenarist/prezentator al serialelor PBS Walking the Bible și Sacred Journeys With Bruce Feiler.

“Răul”

Cartea care l-a facut celebru pe autorul Jan Guillou urmăreşte evoluţia adolescentului Erik între 14 şi 17 ani – şi o face în doi timpi: mai întâi anul final petrecut la gimnaziul din Stockholm, perioada în care locuieşte „acasă” şi în care au loc bătăile crunte administrate de tatăl vitreg; apoi, după exmatriculare, perioada petrecută la internatul de la Stjarnsberg, în care are loc întâlnirea cu supliciul de-privatizat, cu supliciul organizat şi devenit instituţional. În ambele ipostaze chipul Răului este violenţa.Suedia în anii ’50: adolescentul Erik încearcă să înţeleagă mecanismele violenţei, ale viciului, ale Răului. Şi se descoperă prins în cerc: între violenţa sistematică a tatălui vitreg (dezlănţuită obsesiv pe acordurile din Chopin ale unei mame care refuză să vadă) şi cea ierarhică, tentacularaă, cu care se confruntă în viaţa de gimnaziu. Prima descoperire e că violenţa contaminează; a doua – şi cea mai importantă – e că există nuanţe, dar nu există un „dincolo“ de bine şi de rău. Erik înaintează pe muchie de cuţit. În final, la capătul unui lung proces de autodescoperire şi reflecţie, hotărăşte că Răul trebuie combătut. Şi – pentru că Guillou nu ratează finalul – alege violenţa.

Erik afla pe acest parcurs ca violentei nu i se poate răspunde decât în două feluri: fie prin supunere (aşa cum fac toţi colegii săi de la internat şi el însuşi când îşi dă jos docil pantalonii în faţa tatălui său pentru a fi bătut), fie prin replica violentă şi nimicitoare.

Alegerea între aceste două căi este inevitabilă, dar fiecare cale are preţul ei. Preţul celei dintâi este umilinţa, al celei de a doua este căderea într-un formidabil paradox: recursul la violenţă. Violenţa nu poate fi combătută decât prin violenţă şi, în felul acesta, rezultă că, în lupta pe care o angajează, Binele nu poate triumfa în faţa Răului decât recurgând la armele Răului.

Romanul lui Guillou este cu atât mai şocant cu cât cititorului i se dă cheia lui autobiografică.

Ce se petrece în carte nu este rodul unei imaginaţii bolnave, ci redimensionarea literară a unui fragment de realitate: Jan însuşi, ca adolescent, a stat în centrul acestui turbion al violenţei pe care puterea noastră de reprezentare îl refuză ca real.
Bestseller-ul lui Jan Guillou este o carte incomodă, care nu acceptă rezolvări de budoar: pune întrebări vechi, dar dă răspunsuri surprinzătoare. Şi, nu în ultimul rând, controversate, într-o proză care aminteşte de Anthony Burgess sau Chuck Palahniuk.

Jan Oscar Sverre Lucien Henri Guillou, jurnalist, romancier şi dramaturg suedez, s-a născut în 1944 la Sodertalje, oraş aflat la sud de Stockholm. Mama era dintr-o familie înstărită, iar tatăl – fiul unui diplomat francez. După studii de drept întrerupte, Guillou a intrat în jurnalistică. Prima victorie personală în acest domeniu a fost lansarea unui reportaj despre internatul Solbacka şi scandalosul sistem de sancţiuni ce se practica acolo în numele „educaţiei camaradereşti“. La scurt timp, internatul a fost desfiinţat. După ce a dezvăluit activitatea unei organizaţii de spionaj ilegale (IB), Guillou a fost condamnat la zece luni de închisoare pentru „spionaj“ împreună cu doi colegi (1973-1974).

Ca romancier, Guillou a debutat în 1971 cu Om kriget kommer (Dacă vine războiul). Romanul autobiografic Ondskan (Răul), publicat în 1981, a avut un succes crescând. Cartea a fost citită de peste două milioane de suedezi, a fost adaptată pentru scenă şi ecranizată în 2004, primind chiar o nominalizare pentru Premiul Oscar la categoria „cel mai bun film străin“. Pe la mijlocul anilor ’70, Guillou şi-a început seria de romane poliţiste al căror erou, contele C.G. Hamilton, alias agentul Coq Rouge, a ajuns să se bucure de o faimă international. Între 1998 şi 2000, Guillou a publicat o trilogie despre Cruciade: Vagen till Jerusalem (Drumul spre Ierusalim), Tempelriddaren (Cavalerul Ordinului Templului) şi Riket vid vagens slut (Regatul la capăt de drum). Această „saga istorică“ a continuat cu Arvet efter Arn (Moştenirea lăsată de Arn, 2001), o parte independentă a trilogiei. În 2004 a apărut Tjuvarnas merknad (Piaţa hoţilor), pe tema delincvenţei economice din Suedia.

 “Cei trei regi”

Cele trei nuvele din volumul scriitorului chinez A Cheng se petrec în zone diferite, cu personaje distincte, dar în toate trecutul se întâlnește cu prezentul, magia se îmbină cu realitatea. Adevărate parabole, Regele Șahului, Regele Copacilor și Regele Copiilor vorbesc despre prietenie, cinste, rezistență morală și ni-l fac cunoscut, pentru prima dată în limba română, pe unul dintre cei mai originali scriitori contemporani chinezi.

Când nuvelele care alcătuiesc volumul Cei trei regi au apărut separat în China, la mijlocul anilor 1980, o adevărată „febră A Cheng“ s-a răspândit printre cititori; nici un alt autor nu îndrăznise să scrie despre Revoluția Culturală la modul ironic, voit naiv, ocolind discursul oficial și îmbinând elemente tradiționale și daoist-confucianiste pentru a reliefa nu greutățile și mizeria acelor ani, ci importanța principiilor morale.

Regele Șahului, Regele Copacilor și Regele Copiilor au în centrul lor personaje care, în situații dramatice, se ridică deasupra realului cu o forța ce vine dintr-o filozofie aparte a vieții. Numit în derâdere Nebunul ori Patima Șahului, Wang Yisheng este obligat să muncească într-o echipă de producție, dar în minte joacă magistrale partide de șah cu adversari redutabili; fost soldat în Războiul din Coreea, Xiao Geda protejează copacii seculari fără să se lase impresionat de zelul tinerilor intelectuali care vor să construiască o Chină nouă, ascultând de o voce interioară mai puternică decât frica; trimis după șapte ani de munci grele într-o școală fără cărți, un profesor întâlnește un elev dornic să petreacă 500 de zile copiind singurul dicționar existent. În cele trei nuvele, omul hotărăște cursul destinului său spiritual, iar natura sa bună îl salvează și îl face să se opună distrugerii și alienării.

Scriitor, poet, scenarist și pictor, A Cheng (Zhong Acheng) s-a născut în 1949, la Beijing, într-o familie de intelectuali. Tatăl său a ajuns la țară din pricina unui articol neconform cu doctrina oficială, iar mama s-a văzut nevoită să vândă biblioteca familiei. Înainte însă, foarte tânărul A Cheng a reușit să citească multă literatură și a făcut astfel cunoștință cu operele lui Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Hugo. După declanșarea Revoluției Culturale, la 19 ani, a fost trimis la muncă în provincia Shanxi, apoi în Mongolia Interioară și în provincia Yunnan. Revenind la Beijing în 1979, și-a continuat instrucția sub îndrumarea tatălui său și a făcut parte din grupul de avangardă Stelele. A debutat în 1984 cu nuvela Regele Șahului în Revista Literară din Shanghai. După uriașul succes al acesteia, în 1985 a publicat alte două nuvele, Regele Copacilor și Regele Copiilor (ecranizată în 1987 de Chen Kaige), care l-au impus drept un scriitor de mare expresivitate, emblematic pentru curentul literar Căutarea rădăcinilor, renumit pentru respingerea ideologiei maoiste. Aceste trei nuvele sunt reunite în volumul Cei trei regi.

A Cheng a mai publicat Jurnalul venețian (1997), un volum de proză scurtă, Talentul este pretutindeni (1998), și mai multe de eseuri: Discuții libere (1997), Erudiția (2016), Cultura nu este un condiment în mâncare (2016), precum și numeroase scenarii. Pentru întreaga sa creație, a primit Premiul Lu Xun (China), iar pentru Jurnalul venețian i s-a acordat în 1992 Premiul Internațional Nonino (Italia) și în 1995 Premiul pentru cea mai bună creație literară (Taiwan). După o lungă perioadă petrecută în SUA, A Cheng s-a întors la Beijing. Scrierile sale sunt traduse în peste 20 de limbi.

 Top 6 cărți a căror acțiune se petrece la malul mării

De la Albert Camus până la autorii tineri, mulți scriitori și-au plasat poveștile la malul mării sau oceanului. Prin lupa literaturii, malul mării este văzut ca locul unde se petrec unele dintre cele mai interesante dintre ele, fie că este vorba despre o insulă mică, o plajă sau un hotel. În aceste romane, malul mării este spațiul dintre ordine și haos, dintre oraș și natură sălbatică, identitate și pierderea acesteia. Iată un top al celor mai bune romane care îl duc pe cititor la malul mării sau oceanului.

“Căutătorii de scoici”

La şaizeci şi patru de ani, Penelope Keeling are în urma ei o viaţă bogată şi agitată: o copilărie petrecută în lumea boemă din Londra şi Cornwall alături de tatăl ei, pictorul prerafaelit Lawrence Stern; o căsătorie nefericită în timpul războiului şi o unică dragoste Acum, viata ei pare să fi intrat pe un făgaş mai liniştit, până când află că unul dintre lucrurile la care ea ţine cel mai mult tabloul Căutătorii de scoici, pictat de tatăl ei valorează o mică avere… Tablourile până atunci ignorate ale tatălui ei devin foarte apreciate și mult căutate pe piața obiectelor de artă, însă Penelope nu este dispusă să le vândă. Având trei copii pe care i-a crescut în dragoste, dar în condiții modeste, femeia își dă seama că dragostea nu este totul, când fiica și fiul ei, Nancy și Noel, ahtiați după bani, vor să pună mână pe moștenirea care le-ar asigura un trai de lux și liniștit. Doar Olivia, mamă a doi copii, respectă voia mamei sale, iar Penelope este nevoită să ia o decizie pe care nicio mamă nu ar lua-o cu inimă ușoară.

Romanul semnat de Rosamunde Pilcher a fost ecranizat, filmul de televiziune, regizat de Piers Haggard, cu Vanessa Redgrave şi Sebastian Koch în rolurile principale fiind distins cu Premiul Emmy.

„Trezirea”

Romanul scriitoarei Kate Chopin o are în centru pe Edna Pontellier, soţie şi mamă, dar înainte de toate o femeie cu un spirit liber, neîmblânzit, care nu se regăseşte defel în modul de viaţă victorian, atât de plin de constrângeri şi interdicţii. Rebelă până în măduva oaselor, ea nu pricepe în ruptul capului de ce întreaga existenţă a femeilor trebuie să graviteze în jurul copiilor şi al bărbatului.

Dornică de o experienţă nouă, care să îi demonstreze că este vie, Edna se aruncă în braţele lui Robert, un bărbat la fel de neîmpăcat cu societatea şi normele ei. Când însă acesta o părăseşte, femeia hotăreşte să se dedice familiei, ca orice bună şi îndatoritoare soţie. Totuşi, odată ce a cunoscut libertatea de a gândi şi de a simţi, Edna nu mai poate accepta plictiseala, supunerea, înfrânarea, aşa că alege, crede ea, singura modalitate posibilă de a scăpa de colivia în care stă închisă.

Romanul poate fi considerat una dintre primele scrieri literare feminist şi a fost respins de critică şi de cititori la data publicării (1899) din cauza introducerii unui personaj feminin puternic care decide să scape de sub controlul regulilor sociale. Perioada în care se desfăşoară acţiunea este sfârşitul secolului al XIX-lea, iar locul este Grand Isle/New Orleans – majoritatea personajelor fiind de origine cajună.

Efectele acestei opere literare, aparent moartă din naştere, revin însă cu încăpăţânare şi hotărâre. Foarte populară astăzi, cartea este elogiată de critici drept versiunea americană a Doamnei Bovary.

“Nopți în Rodanthe”

Nicholas Sparks oferă o poveste sensibilă despre speranţa şi bucurie, despre sacrificiu şi iertare, reamintind că dragostea e posibilă la orice vârstă, oricând şi mai ales atunci când ne aşteptam mai puţin. Pentru Adrienne Willis, de 45 de ani, viaţa se sfârseşte şi reîncepe deopotrivă. După o căsătorie ratată, ea va avea şansa de a-şi găsi adevăratul suflet pereche, într-un oraşel din Carolina de Nord, Rodanthe.

Unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Nicholas Sparks, Nopţi în Rodanthe  este o dramă romantică despre două suflete pierdute care se întâlnesc într-un moment de cumpănă al vieţii lor şi trăiesc într-un singur weekend o aventură pasională care le va schimba pentru totdeauna cursul vieţii.

Nicholas Sparks este unul din cei mai apreciați scriitori contemporani de romane de dragoste. S-a născut în Nebraska, în 1965. A absolvit Facultatea de Finanţe a Universităţii Notre Dame în 1988 şi a avut diferite ocupaţii până la vârsta de 28 de ani când, în decursul a şase luni, a scris romanul său de debut, Jurnalul, publicat în 1996. Acesta a reprezentat momentul începerii unei fulminante cariere de scriitor, renumit pe plan naţional şi internaţional. Până în prezent a publicat 13 romane.

Nopţi în Rodanthe a fost ecranizat în 2008 de George C. Wolfe cu Diane Lane şi Richard Gere în rolurile principale. Deşi pelicula a fost destul de prost primită de critică, ea a avut un mare succes de pubic şi de casă.

“Dublă identitate”

La un an după ce una din fetele lor gemene, Lydia, a murit într-un accident, părinţii lor, Angus și Sarah Moorcraft, se mută pe o insuliţă din Scoţia, pe care Angus a moștenit-o de la bunica lui. Acolo cuplul speră să-și pună ordine în viaţă după tragicul accident. Și totuși, după ce la puţin timp Kirstie, geamăna rămasă, susţine că s-a comis o greșeală și că ea este, de fapt, Lydia, viaţa cuplului mai primește o lovitură. Așadar, mister! Cine a murit cu adevărat în accident?

Dublă identitate de S.K. Tremayne este un thriller ce te ţine în suspans, se joacă cu sentimentele tale, cu propria ta perspectivă asupra evenimentelor până în finalul poveştii. Şi în ultima pagină, rămâi confuz şi cu senzaţia de pierdere a unei şanse, a unei familii, cu imposibilitatea de a mai putea repara ceva. Nici la începutul poveştii, dar nici în final.

“O vară în Long Island”

În romanul scris de Ann Brashares Ray și Sasha împart un dormitor, se învârt în aceleași cercuri de prieteni, au aceleași surori, dar nu s-au întâlnit niciodată. Cândva, tatăl lui Sasha și mama lui Ray au fost căsătoriţi și au avut trei fiice. Dar căsnicia lor s-a destrămat. Acum există două familii noi cu doi copii noi, Sasha și Ray, iar în timpul lunilor de vară, ei împart pe rând o casă de pe plajă. Ajunși deja la vârsta adolescenţei, Ray și Sasha sunt tot mai curioși unul în privinţa celuilalt. Când se întâlnesc într-un final, se anunţă o vară plină de romantism și secrete… și o tragedie care le va destrăma sau vindeca familiile pentru totdeauna.

Puţin mister, puţină dragoste şi mai ales o dramă familială. Ann Brashares oferă o lectură diferită de tonul obişnit al cărţilor sale cu această istorie de familie. Romanul este plin de nostalgie şi de emoţii, iar personajele Ray şi Sasha, sunt construite cu expresivitate, ca şi cele ale surorilor lor care încearcă să unească familia în pofida conflictelor.

“În căutarea lui Cezanne”

Andre Kelly, angajat al unei reviste celebre, primeşte sarcina de a realiza un reportaj despre personalităţile care duc o viaţă de poveste pe Coasta de Azur. Într-o zi, în timp ce încearcă să găsească cel mai bun unghi pentru fotografiile lui, Kelly observă cum unul dintre servitorii de încredere ai familiei Denoyer strecoară pe furiş, într-o dubiţă, tabloul de Cézanne al angajatorilor săi. Năucit, Andre porneşte o investigaţie pe cont propriu. În căutarea lui Cézanne le oferă cititorilor ocazia de a-l însoţi pe fotograf în căutarea tabloului furat, în timp ce savurează deliciile culinare pe care Franţa le oferă cu atâta generozitate.

“Un încâtător amestec de delicate şi bucătărie de înaltă  clasă!”, apreciază  San Francisco Chronicle.

În focul hoţiilor şi misterelor, autorul, Peter Mayle, portretizează pregnant personajele, ca în cazul ambţioasei Camille, directorea revistei pentru care lucrează Kelly, o personaă detestabilă, dar şi al agreabilului Cyrus Pine, prosperul negustor de artă newyorkez, mare amator de plăceri lumeşti, mai ales gastronomice şi amoroase. El atrage cititorul atât prin patima pentru câştig cât şi prin cea pentru aventură, datorită cărora vede în acheta prietenului său Kelly, fabuloase posibilităţi de negoţ.

În căutarea lui Cézanne este o minunată lectură de vară, plină de umor şi suspans.