Cum dansează Garcea în câmpul tactic

Fostul comandatul al IPJ Vaslui a fost condamnat luni la 3 ani de închisoare cu executare. Mihai Carp, având grad de comisar-șef, fusese șeful poliției județene timp de 10 ani, până în 2015, când s-a pensionat. Trebuia să evite suspiciunea că ar putea influența o anchetă care se declanșase la poliția rutieră a municipiului. Ancheta respectivă a durat 8 ani și s-a încheiat cu 10 condamnări pronunțate luni, 30 ianuarie. Printre cei condamnați se află și Mihai Carp.

În cârca unora dintre condamnați li s-au pus fel de fel de matrapazlâcuri, de la mită cu miei și porci, cu pat de dormit „cu fața în sus” (!) etc etc. Alții au fost condamnați cu suspendare, iar vreo doi au fost achitați.

Cazul comisarului Mihai Carp este unul mai special. El a fost condamnat la 3 ani de pușcărie pentru că a vrut să facă un bine. Povestea este următoarea.

Doi pensionari, soț și soție, au traversat neregulamentar o stradă din Vaslui. Nu s-a petrecut nici un incident de circulație. Strada era din Vaslui, nu din New York sau Istanbul. Însă au fost văzuți de un Garcea băștinaș și vigilent. Care le-a făcut proces verbal de contravenție, amendându-i pe fiecare cu câte 195 de lei.

Pensionarii s-au prezentat la șeful poliției județene, care avea un bun renume în județ, rezista de zece ani în această funcție, ceea ce era un record pentru Vaslui. Cei doi soți i-au relatat tărășenia, și-au recunoscut greșeala, dar au rugat să li se aplice o sancțiune cu avertisment, că au pensiile prea mici pentru a plăti amenda, promițând totodată că nu vor mai încălca normele rutiere.

Impresionat de situația celor doi soți pensionari, fostul șef al IPJ l-a convocat pe șeful serviciului județean de circulație, Ioan Vîrlan, cerându-i să rezolve situația. Acesta l-a contactat mai departe pe Garcea sectoristu’, autorul procesului verbal, solicitându-i să convertească amenzile celor doi în avertismente. Sancțiunea avertismentului este legală, prevăzută în Codul rutier, dar, ca și celelalte, poate fi aplicată în funcție de gravitatea faptei, la bunul plac al polițistului. Șeful IJP apreciase că fapta celor doi pensionari nu întrunea condiții de așa gravitate încât să fie amendați, considerând că un avertisment era suficient pentru aplicarea legii în cazul respectiv.

Subalternul Garcea avea însă, o altă părere. El nu era un Garcea simplu, era unul mai complicat. Se numește Mihai Vizitiu și, după relatările din Libertatea, „era chiar polițistul pe care DNA îl folosea ca investigator cu identitate reală în ancheta de la rutieră”. Așa că domnul Vizitiu a modificat amenda în avertisment, dar s-a pus nene pe scris și-a făcut o frumoasă turnătorie la DNA în care a explicat ce mare act de corupție a depistat el la șeful IPJ, după ce doi pensionari au traversat strada.

Nu vreau să comentez prea mult faptele fiecăruia dintre cei implicați. Vorba poetului, „Ce e rău şi ce e bine/Tu te-ntreabă şi socoate”.

Fostul şef al IJP Vaslui a acţionat din dorința de a ajuta doi bătrâni, dovedind umanitate și compasiune. N-a eludat legea, doar că a găsit o sancțiune mai potrivită cu fapta. Intenția sa a fost una nobilă și umanitară, fără a avea vreun interes personal. Sau poate că, în mintea justiției independente, care se târâie și acum pe poteca trasată de binomul Kovesi – Coldea, s-ar putea vorbi și de un folos necuvenit obținut de comisarul Carp, prin rugăciunile ce le-or fi făcut bătrânii scăpați de amendă, de a-i da Dumnezeu sănătate…

Nu se știe care este identitatea reală a „agentului Vizitiu”. Poate fi polițist judiciar de la DNA acoperit în agent de circulație. Sau sereist acoperit în polițist. Sau procuror acoperit în agent. Sau câte ceva din fiecare ori toate la un loc. Când e vorba despre „siguranța națională”, noi muritorii de rând – mucles. Avem și război la graniță, ne amenință și Putin cu bombardeaua…

Una dintre operele catastrofale ale lui Dragoș Tudorache, personaj destul de dubios, de altfel, în cele 3 luni cât a fost ministru de Interne, a fost transformarea fostului departament de protecție internă din MI în direcție generală (DGIPI) și militarizarea acesteia prin popularea cu sereiști. Ponta practicase metoda, când a înnobilat ANAF tot cu vreo 30 de ofițeri de la SRI, care, potrivit explicațiilor vremii, „au asigurat creşterea gradului de expertiză analitică și inclusiv standarde superioare de integritate” în cadrul Fiscului.

Urmare a turnătoriei agentului Viziru, fostul comisar șef Carp a fost acuzat de instigare la abuz în serviciu. Și pentru asta a fost condamnat la 3 ani cu executare. Sentința nu e definitivă.

Instanța independentă a motivat că șeful inspectoratului „nu avea dreptul de a interveni pentru modificarea unor acte îndeplinite de către un agent al Biroului Poliției Rutiere, deoarece persoanele interesate își puteau exercita drepturile de a contesta procesul verbal de contravenție sau de a formula o plângere sau reclamație privind presupusul comportament abuziv la care ar fi fost supuși”.

GARCEA ARE ÎNTOTDEAUNA DREPTATE!

Cazul fostului șef al IJP Vaslui, aparent destul de banal, ridică totuși niște întrebări mai generale despre cât de schilodit și fără față umană poate să fie sistemul judiciar.

Pe o structură atât de ierarhizată cum e poliția, un șef chiar nu are dreptul să corecteze o decizie a unui subaltern? Și nici să aibă o altă evaluare decât a acestuia asupra gravității unei contravenții? La parchete, rechizitoriile cele mai complicate ale procurorului de caz pot fi respinse de procurorul șef de secție. Dar un comisar de poliție nu poate corecta o decizie a unui agent de stradă?

Precizez că e departe de mine e gândul că poliția este un templu al purității. Dimpotrivă. Sentimentul de semizei pe care băieții ăștia îl capătă după ce primesc uniforme, pistoale, mașini noi, plus ochelari negri tip pilot din soldă și altele asemenea le creează în creier un abur de supraputere care-i face să scuipe în creștet pe oricine. Proveniți mai ales din „surse externe”, adică mai fără școală, dar cu pile, și trimiși în trafic după o spoială de instruire de 6 luni, polițiștii cu barbă fistichie și tatuaje până la urechi fac pe zmeii-zmeilor. Vor să arate că ei sunt stăpânii cetățenilor, nu în slujba acestora. Atitudinea arogantă le este încurajată de o școală proastă, niște reguli strâmbe și o democrație prost înțeleasă.

Judecătorul din Vaslui motiva sentința prin faptul că pensionarii trebuia îndemnați să se adreseze instanței dacă se considerau nedreptățiți. Corect, nimic de zis. Numai că în instanțe se perpetuează regula de tip bolșevic potrivit căreia agentul de poliție rutieră are întotdeauna dreptate. El nu trebuie să probeze ce scrie în procesul verbal. El scrie și punct, acela e adevărul. Printr-o cutumă moștenită inclusiv de la miliția comunistă – și nu printr-o lege – ce scrie agentul de circulație se prezumă că este legal și veridic.

Agentul stabilește în stradă vinovății conform percepțiilor și părerilor sale vizuale. Se cheamă „ex propriis sensibus”. Iar ce scrie Garcea în procesul verbal este literă de evanghelie pentru judecători. În 999 dintr-o mie din cazuri, instanțele de judecată solicită celui amendat să probeze că susținerile polițistului nu sunt adevărate – și nu acestuia de a dovedi acuzațiile pe care le face. Ideea de proces echitabil, consfințită prin CEDO e aruncată la coș, simetria armelor nu există, principiul despre sarcina probei este călcat în picioare. Dar noi avem legi europene, Comisia de la Veneția ne laudă iar Predoiu își râde în barbă că ne-a mai păcălit o dată cu legile justiției.

Judecătorul din Vaslui mai susține că astfel de infracțiuni săvârșite de polițiști duc „la subminarea autorităţii şi respectului de care trebuie să se bucure agenţii şi ofiţerii de poliţie în raport cu cetăţenii”. Adică, prin omenia comisarului Carp a fost subminată autoritatea lui Garcea sectoristu’!

Știam că Vaslui e un județ de legendă, cu fel de fel de pățanii și personaje care dau savoare internetului. E un fel de amestec între Caracal, Maglavit, Ferentari și Țăndărei. Dar în cazul de față, situația e generală.

Trăim într-un stat pentru care contează puterea Agentului și nu situația Cetățeanului. Lucrurile ar trebui degrabă inversate. Altfel, empatia și compasiunea pot deveni infracțiuni pedepsite de justiția statului paralel.

Tot poetul ne îndemna: „Ce e rău şi ce e bine/Tu te-ntreabă şi socoate;/Nu spera şi nu ai teamă,/Ce e val ca valul trece”.

Să sperăm.