În ultimul număr al revistei „Observator cultural”, este găzduit articolul „700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri, dar redivivus auctor ca niciodată!”, semnat de Bruno Mazzoni. Pretextul articolului este aniversarea apariției „Divinei Comedii”, dar scopul real este reluarea (a cîta oară?) a unei teme false, rostogolită la infinit după Revoluție: așa-zisa dizidență a poetei Ana Blandiana!
Iată ce scrie cu seninătate, fără cea mai mică documentare, acest Bruno Mazzoni: „În timpul scrierii romanului, din cauza a patru poezii celebre de denunț apărute în decembrie 1984 în revista Amfiteatru, pe lîngă alte diverse măsuri restrictive puse în aplicare de bine cunoscuta Securitate, cu scopul de a ajunge la așa-numita „distrugere a anturajului”, Anei Blandiana i-a fost retras chiar dreptul de publicare”.
Afirmația lui Bruno Mazzoni, că Ana Blandiana a fost interzisă la publicare de regimul comunist, nu stă în picioare nici cît un castel de nisip, fiind demontată ușor la o simplă lectură pe Wikipedia, unde găsim titlurile cărților publicate de Ana Blandiana între anii 1984-1989, perioada la care face referire fostul lector de italiană de la Cluj:
Cărți de poezie:
– Ora de nisip, 1984;
– Stea de pradă, 1986;
– Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
– Întâmplări de pe strada mea, 1988;
– Poezii, 1988;
Cărți de eseuri:
– Autoportret cu palimpsest, 1985
– Orașe de silabe, 1987
Cărți traduse și antologii:
– Valaki engem almodik, Kriterion Konyvkiado, Bucuresti, 1985 (maghiară);
– San v sania, Narodna Cultura, Sofia, 1986 (bulgară);
– Kopie eines Alptraums, Volk und Welt, Spektrum, Berlin, 1988 (germană);
Găsim, așadar, 10 (zece) titluri de cărți publicate de Ana Blandiana în perioada așa-zisei disidențe dintre 1984-1989, între care și cele trei traduceri în străinătate! Deci, o medie de două cărți pe an, ceea ce nu știu care scriitor român a mai avut, știindu-se că scriitorii cei mai prolifici abia dacă publicau o carte la doi ani.
Mai mult, chiar, volumul „Poezii”, a apărut, cu aprobarea CC al PCR, în anul 1989 (nu 1988, cum spune Wikipedia) în colecția „Biblioteca pentru toți”, într-un tiraj de 40.000 de exemplare:
Sîntem, deci, în fața unei minciuni grosolane a lui Bruno Mazzoni, traducătorul de casă în limba italiană al cărților scrise de Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu.
Și nu este singura manipulare pe care Bruno Mazzoni o face pentru a impune acest statut de dizident al poetei Ana Blandiana. În textul conferinței despre Dante, publicat recent de poetă în ziarul „La Repubblica”, la sfîrșit, traducătorul textului, același Bruno Mazzoni, adaugă din burtă: „L’autrice nata a Timisoara, è una poetessa e scrittrice, attiva sostenitrice dei diritti civili in Romania, perseguitata dalla Securitate rumena sotto il regime di Ceausescu”.
Sigur, se pune întrebarea: de ce se prostituează în acest fel profesorul Bruno Mazzoni, știind bine că disidența Anei Blandiana este o minciună sforăitoare, ușor de demontat, poeta fiind cunoscută ca una dintre cele mai mari profitoare a regimului comunist, primind aprobare de la PCR pentru numeroase călătorii în străinătate, alături de soțul său, scriitorul Romulus Rusan?
Nu știe Bruno Mazzoni sau se preface că nu știe poemele dedicate de Ana Blandiana „Partidului” și lui „Lenin”, apărute în anul 1983 (v. https://www.cotidianul.ro/ana-blandiana-scrie-divina-comedia-in-loc-de-divina-commedia/), prima fiind inclusă și în celebrul scheci umoristic cu Dem Rădulescu.
Ana Blandiana scrie „Divina COMEDIA” în loc de „Divina COMMEDIA”
Logic, îl întrebăm pe Bruno Mazzoni:
– deși știa limba română, fiind ani de zile lector de italiană la Cluj, face parte din programul ICR „Translation and Publishing Support”, prin care ICR suportă 75% din cheltuielile pentru traduceri, de circa 10.000 euro pentru fiecare carte, așa cum citim chiar pe site-ul ICR („Financial support may cover up to 75% of the total amount comprising the fees due to copyright owners and translators and the related production costs (layout, graphic design, cover design, proofreading, paper, printing, etc.). However, the total amount granted will not exceed 20000 EUR/proposal for albums or 10 000 EUR/proposal for books”)?
– cîți bani a primit pînă acum Bruno Mazzoni pentru cărțile Anei Blandiana și Mircea Cărtărescu, traduse în limba italiană, precum și pentru promovarea acestora?
Nu de alta, dar să știm și noi care este prețul acestei prostituții intelectuale! Mai ales că același Bruno Mazzoni a sărit imediat în apărarea lui Mircea Cărtărescu, atunci cînd noi, în „Cotidianul”, am scris despre numeroasele fragmente plagiate de acesta. Mazzoni a publicat atunci, în „Dilema veche”, nr. 458, 22-28 noiembrie 2012, un text polemic, chipurile la adresa noastră, neluînd în calcul măcar reacția celor de la cunoscuta publicație germană „Frankfurter Rundschau”, care au citat articolul din „Cotidianul”:
Nu ne pronunțăm aici despre valoarea literară a traducerilor lui Bruno Mazzoni (așa cum am făcut cu traducerea în franceză a „Levantului” de către Nicolas Cavaillès), deși, conform propriilor mărturisiri, Mazzoni n-a scris niciodată poezie sau proză și s-a apucat de traduceri abia pe la 56 de ani! Activitatea lui Mazzoni ca traducător de poezie și proză spune multe despre proiectele culturale ale ICR, în care nu contează decît coperta unei cărți și bănuții, nicidecum valoarea estetică a conținutului!
P.S. Așa, de curiozitate, aș vrea să știu și eu cum a tradus Mazzoni în italiană acea propoziție din romanul lui Cărtărescu „Orbitor. Aripa dreaptă”, p. 241: „Îmi bag pu… în regina Angliei” sau cea de la p. 185: „Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!”, or cea de la p. 381: „Vrei să ne fu..em în cur?” Zi-ne, Bruno, că de-aia i-ai luat apărarea „marelui” scriitor!
Ana Blandiana dă din coate și din fuste, o interesează un număr cât mai mare de laude, deoarece speră să intre în atenția juriului Premiului Nobel pentru Literatură. E drept, înainte de 89 a fost și puțin dizidentă, dar numai pe jumătate, fiind în același timp și o prietenă apropiată a unui fost mare demnitar comunist, Gogu Rădulescu, căruia îi număra ouăle. Așa se face că își (i se) comandă tot felul de biografii cosmetizate.
O matracuca care i-a lins pe aia de dinainte si linge pe unde apuca, acuma. Chiar cauta oferte de lins.
NISTE JEGURI SOROSHISTE CARE SE DAU PATRIOTI…. CA DOAR PE EMINESCU L-AU UCIS LA BALAMUC TOT „PETRIOTII” CARE ISI SPUNEAU PRIETENI… NUMAI IN SITUATII DE CUMPANA VEDEM CINE SUNT ADEVARATII OAMENI, ADEVARATII PRIETENI SI ADEVARATII PATRIOTI, DIN PACATE. FERESTE-MA DOAMNE DE PRIETENI CA DE DUSMANI MA FERESC SINGUR….
Da, am citit la vremea respectiva circulind in samizdat 4 poezii batute la masina de scris ,venite,imi amintesc de la o revista AMfitetru parca de la iasi etc.
Noi suntem un popor vegetal si Cruciada copiilor ,mai retin –
Adica suntem „vegetali’nu ne ridicam contra luI Ceuasescu in timp ce ea era cu Gogu RAdulescu motanul arpagic,cunoscut ca fiind un afemeiata…
Acum nu mai protesteaza ca mincam vegetale otravite, cit despre copiii ce mor unii de foame ai Romaniei sau sunt traficati si supusi la fel de fel de nenorociri,nu-si mai aminteste!
I s-a termiant ‘revolta”patriotica!
Toti sunt „dizidenti”desi care mai de care inaltau imnuri si osanale,ioar acum s einfig tot la adulari grosolane,mai mult,isi iau „interpreti”precum nulitatea Bruno Mazzoni,un italian farfara habarnist despre Ro,mincinos ce stie si el de „securitatea”romaneasca:dar uita sa spuna de masonii lor vechi si antici,de negutatorii venetieni, de cosa nostra si alte nenorociri mondiale !Si eu vreau sa stau si sa huzuresc prostituindu-mi pana si cuvintul si apoi sa proclam ca am luptat ,cand nici gind, a huzurit la adapostul lui motanul arpagic !Nu o candamna nimeni insa minciuna,impostura ,prtentia la premiul nobel si altele ale acestor lasi si imbuibati,ar fi sa-i faca mai modesti,mai la locul lor.Creatia lor vobeste, ca si la golanul Catarescu cu citatele din Orbitor al sau!
leprele „telectuale” fac si ele o „m..e” oricui le arunca un os de ros
„telectualii” de curte „jurnalistii” „smecheri”, „dascale moderne” adica -uiste, popimea care vorbeste limba romana pe e dos, iubitoare de ochiul dracului – si astia contribuie de dinainte de 89, prin manipulare (selectia ideilor) sau tacere la ceea ce traim astazi
In 1987 publica in editura Sport-Turism cartea „Orașe de silabe” („City of syllables”) unde povesteste impresiile de calatorie in cca 100 de tari si orase,pe unde au purtat-o cracii de „dizidenta”Tot in 1987, a publicat in USSR, editura Raduga Publishing – Moscova , cartea de calatorii cu titlul „Стихотворения,…
Ce sa mai vorbim,pe vremea lui Ceausdescu era cel mai bun job, traiul de dizident, cu pasaport, cu relatii,cu carti publicate,cu vacante deneuitat
Pana in 1990 erau 2-3 din care,cu adevarat Paul Goma
Dupa 90 au aparut pe listele „dizidentilor” cca 60 de nume ,vorba aia „putini am fost,destui am ramas”
Tor respectul pentru Memorialul Sighet a carui fondare apartine Anei Blandiana si lui Romulus Rusan . Este cel mai consistent si consecvent proiect al memoriei anticomuniste. Despre ,, disidentele,, anterioare anului 1989 să ridice piatra cine a trăit pe vremea aceea , cu fata spre propriul CV . Se compară cu consecventa lui Andrei Marga sau Ion Cristoiu ?
Blandiana a fost o femeie frumoasa, cam curva cei drept, dar talentata ca poet, cea mai buna poeta romana in viata.
I-am citit multe din poeziile aparute pina in 1980 si mi-au placut, chiar m-au inspirat in relatiile mele cu iubitele de atunci.
Compromisul politic i-a afectat doar legenda (Gogu Radulescu, disidenta, Arpagic, etc.)
A fost replica feminina a altor 2 mari poeti, Paunescu si Vadim, cei mai mari din tara in momentul trecerii lor, dar si cei mai contestati politic.
Politicul a distrus literatura si nu numai dupa 1990 in Romania, vezi si erxacerbarea unor nulitati ca Manea si Cartarascu .
mie unul nu mi-a placut amanteza lui Tov. Gogu. S-a judecat cu Tudor Radulescu, fiul adoptiv al lui Gogu, mulyi ani, pentru lucruri pe care le-a furat de la acesta din casa. Ca poeta este o ineptoe sa o compari cu Paunescu. Bouleanul care a scris asa ceva este rugat sa imi spuna o singura poezie decnta a doamnei. Am vazut intr-o emisiune la TV ca era complet lipsita de simtul umorului. O ridicola.
Mascalzonelul asta, pripasit pe meleaguri ardelene, a fost ” sensibilizat ” de kulturnici s-o tamaieze pe paparuda. Cand e vorba de cultura adevarara, Clujul nu intra in discutie. Prea pute a slana si a ceapa.
pai e fff simplu.Adevaratii agenti sunt implantati in randul altor agentii.Vedeti biografie Gogu Radulescu, chiar pe wikusher pedia.Si cand secu ‘romaneasca” a virat si virat si protejata.
minora ca poeta.Pe atunci nu existau versificatori de manele…
GR jumate neam ales, jumate rrom, agent Comintern, deci …
cat despre detaliile fanteziilor erotice ale respectivilor, fie ele si literatre, cainele care latra…mai degraba, ca sa raman in topic, as aplica Legea lui Dabija
Ana Blandiana a fost persecutata de fosta Securitate din cauza ca era in disidenta totala cu dorintele motanului Arpagic. Motanul Arpagic tanjea dupa pisici, iar Ana Blandiana tanjea dupa cotoi.
Cam la atat s-a limitat disidenta marii noastre poetese.
Madame, ”fă-te că ești cotropită”..la com Ana..cu lescu la căpătâi..