Emiratele Arabe Unite au deschis discuții cu Statale Unite pentru a obține o plasă de siguranță financiară, în cazul în care războiul din Iran va arunca EAU într-o criză mai gravă, anunță The Wall Street Journal, pe 19 aprilie, citând surse din administrația SUA. Guvernatorul băncii centrale a Emiratelor a deschis această discuție cu secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, la Washington. Emiratezii susțin că au evitat până acum cele mai grave efecte ale războiului din Golf, însă au nevoie de o asigurare financiară. EAU doresc o linie de credit cu SUA, între băncile centrale, pentru că ar avea nevoie de dolari americani.
Linii de credit în dolari: ce a rămas din independența Federal Reserve?
Guvernul SUA poate oferi un asemenea împrumut prin intermediul Trezoreriei, însă sumele sunt limitate la câteva sute de miliarde de dolari. Pe de altă parte, Federal Reserve poate oferi asemenea linii de credit mult mai consistente. De aceea este relevant că, în contextul solicitării venite din partea EAU, viitorul șef al Federal Reserve a relativizat independența sa ”în chestiuni ce țin de finanțele internaționale”. Mai degrabă, Kevin Warsh crede că decizia ar aparține aici administrației SUA. Este o îndepărtare de la linia tradițională a Fed, susținută acum de Jerome Powell. Cu Warsh la conducere, Fed semnalează că ar putea oferi linii de credit monarhiilor din Golf și altor aliați ai SUA.
Au însă nevoie petro-monarhiile de dolari americani? Activele în dolari americani ale Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite sunt uriașe. Este logica petrodolarilor, creată la începutul anilor 1970. În schimbul securității, aceste state acceptă să comercializeze petrolul în dolari și reciclează apoi dolari pe Wall Street cumpărând obligațiuni de stat americane, arme americane și făcând investiții masive în sectorul industrial și imobiliar american. Războiul din Golf a afectat nu rezervele valutare ale monarhiilor arabe, cât acest mecanism de reciclare important pentru Statele Unite.
Donald Trump aduce avalanșa de investiții în economia SUA
La începutul actualului mandat, președintele Donald Trump a efectuat un turneu în Golf. În mai 2025, a fost in EAU, Arabia Saudită și Qatar. Obiectivul a fost asigurarea unor investiții masive în Statele Unite. Au fost acorduri de 600 de miliarde de dolari cu Arabia Saudită, în special pentru arme. Au urmat acorduri pentru investiții qatareze de până la o mie de miliarde de dolari – arme, avioane civile, investiții în baza militară a SUA din Qatar. Au urmat acorduri de până la 1.4000 de miliarde de dolari cu EAU – arme, avioane.
Apoi a urmat acordul comercial UE-SUA, semnat în Scoția, în vara anului trecut. UE s-a angajat să cumpere petrol și gaze din SUA în valoare de 750 de miliarde de dolari (aproximativ valoarea fondului Next Generation EU, care alimentează PNRR în toate Uniunea). UE a promis investiții de circa 600 de miliarde de dolari în industria tech americană, infrastructură, lanțuri de producție. Taxele vamale pentru produsele americane au fost reduse la zero. Dar taxele pentru produsele europene au fost stabilite la 15%. În toamna anului trecut, Donald Trump a fost în Japonia. A pus bazele unui acord pentru investiții japoneze de 550 de miliarde de dolari în SUA. În 2026, acest acord a fost reconfirmat de noul premier ultraconservator Sanae Takaichi.
Refinanțarea mascată a datoriei SUA
Aceste investiții de mii de miliarde de dolari au fost considerate o refinanțare mascată a datoriei publice americane care a ajuns la 35.000 de miliarde de dolari. Războiul din Golf este departe de a duce la intrarea în incapacitate de plată a petro-monarhiilor de acolo. Însă acest război poate periclita investițiile în SUA la care s-au angajat regii și emirii din Golf. În această lumină, linia de credit cerută de EAU la Washington nu este un împrumut american pentru Emirate, ci un împrumut pe care Statele Unite îl acorda, cu paravan, Statelor Unite.
De la speculator cu Soros, la gardianul stabilității dolarului
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, știe care sunt riscurile unor semnale negative despre reciclarea dolarilor din Golf. În anii 1990, Bessent conducea afacerile de la Londra ale lui George Soros. A fost un personaj important în atacul speculator al lui Soros împotriva lirei sterline. Acum, Bessent este în tabăra cealaltă, a băncii centrale. SUA împrumută SUA, pentru a anula orice semnal riscant legat de stabilitatea dolarului.
Goldman Sachs și ascensiunea yuanului în finanțarea globală
Acest lucru este necesar, dacă este să ne uităm nu numai la criza din Golf ci și la ultimele tranzacții majore ale băncii Goldman Sachs. Financial Times scrie că băncile americane, în frunte cu Goldman Sachs, au împrumutat sume record de yuani chinezești la dobânzi mici, pentru a atrage cât mai mulți investitori străini să cumpere datoria Chinei, în special în Hong Kong, care este ferit de regulile stricte din China continentală. Portugalia a început să cumpere datorie chineză in yuani. La fel și MuniFin din Finlanda, o instituție publică de credit. A făcut asta și Banca de Dezvoltare din Coreea de Sud, precum și Export Credit Corporation din Suedia. Investitorii sunt atrași de dobânzile bune oferite de băncile comerciale pentru obligațiunile chineze, față de cele oferite de guvernul de la Beijing – 3%, față de 1,75%.
Financial Times scrie că moneda chineză începe să joace rolul care până acum a aparținut yenului japonez. Moneda chineză ”a devenit o valută importantă pentru finanțare, în lipsa unei opțiuni mai bune”. Liderii de la Beijing nu pot decât să aprobe această tendință, pentru că astfel pot asigura extinderea folosirii yuanului, inclusiv pentru a înlocui dolarul ca valuta de rezervă, în ciuda unei piețe de capital interne izolate.
China profită de breșele SUA: yuanul câștigă teren în piețele internaționale
Chiar nu dorește o dedolarizare a lumii financiare și nici ca yuanul să ia locul dolarului în acest sistem. Ar însemna ca Beijingul să aibă datorii uriașe pe care să le finanțeze printr-un sistem asemănător reciclării dolarului american în ultimii 50 de ani. În schimb, China urmărește să limiteze cât mai mult puterea guvernului SUA de a sancționa China și de a o opri să facă plăți. Hegemonia dolarului ca valută de rezervă înseamnă și hegemonia sistemului de plăți bazat pe dolar. Erodarea, nu neapărat înlocuirea acestei hegemonii, este benefică pentru Beijing.
Federal Reserve, între independență și subordonare politică
De cealaltă parte, candidatul susținut de administrația Trump pentru conducerea Federal Reserve, Kevin Warsh, a spus in audierile din Congres: „Independența Fed este la nivelul maxim în ceea ce privește desfășurarea operațională a politicii monetare (stabilirea dobânzilor). Oficialii Fed nu beneficiază de același tratament special în domenii care afectează finanțele internaționale, printre altele. În aceste chestiuni, Fed va colabora cu Administrația și cu Congresul”.
Cu alte cuvinte, Fed ar urma sa oficializeze renunțarea la cel puțin o parte din independență. În fapt, acest lucru s-a întâmplat demult, de când bancherii centrali au permis guvernelor să cheltuiască tot mai mult și au devenit facilitatori ai distribuirii datoriei guvernelor și ai impozitului pe sărăcie numit inflație. Federal Reserve semnalează că se pune oficial în subordinea guvernului SUA, pentru un războiul surd între dolar și yuan.
