Și aici, în acest nord în care aerul tăios te mușcă drept în față, lumina nu vine doar de la felinare, de la vitralii sau de la stelele aurii și roșii decorative de la ferestre, ci din mintea cercetătorilor, din curajul lor şi mai ales din visul lor. Dacă anunțarea Premiilor Nobel are loc în timpul lunii octombrie, decernarea vestitelor și valoroaselor distincții are loc în ultima lună din an. Astfel, în fiecare decembrie, Stockholm își schimbă respirația. Stockholmul respiră Nobel, în săptămâna Nobel (6-14 decembrie).
Orașul devine și mai alb, dar sub această liniște polară pulsează o energie pe care doar Premiile Nobel o aduc. În 2025, capitala suedeză pare să-și fi perfecționat ritualurile, transformând o tradiție într-un spectacol urban ce amestecă solemnitatea cu uimirea, cercetarea cu arta, știința cu poezia.
Smök, Gladje, Ljus sau fumul rece al iernii, bucuria luminii
Stockholmul din timpul Nobelului are o vitalitate aparte. Vântul din porturi aduce miros de apă sărată și lemn ud, iar pe străzi se aud pași, ghizi care vorbesc cu oameni din zeci de colțuri ale lumii, străini care caută povești. Aerul miroase a gheață rece, de cristal, dar și a curiozitate.
Citește și: INTERVIU „Cravata galbenă este acel dor de țară sfâșietor” – Serge Celibidachi
În Gamla Stan (Centrul Vechi), casele înghesuite și colorate, care seamănă cu cele din Sibiu sau din Sighișoara noastră, par să șoptească povești din alte secole. La doar câțiva pași, Muzeul Nobel își deschide ușile către mulțimea curioasă. Vizitatorii ating vitrine în care stau aliniate obiecte ale laureaților din anii trecuți – note, schițe, mărturii ale minților și ale conștiințelor care au schimbat lumea. Afară, aerul miroase a scorțișoară și a brad. În fața Muzeului Nobel din Gamla Stan, sunt barăcile unui Târg de Crăciun, unde te îmbie mirosul de glögg, un fel de must roșu condimentat, îndulcit și călduţ, nu „fiert” ca vinul din România. Vapoarele ancorate lângă Skeppsbron se leagănă încet, ca și când ar asculta orașul. Dar adevărata poveste a Săptămânii Nobel începe când se lasă întunericul.
Lumina care respiră în oraș: Nobel Week Lights
Pe 6 decembrie, fix la 16. 00 (ora Suediei, 17.00, ora României), o undă de lumină străbate prin Stockholm. Fațada Primăriei, solemnă și roșie, se transformă într-o scenă imensă: culori și forme curg peste zidurile de cărămidă, într-o feerie vizuală și sonoră. Lucrarea Pro Pace, creată de artistul francez Yann Nguema, spune povestea luptei pentru pace, o poveste încă neterminată, fierbinte, necesară, într-o vreme în care lumea este marcată de conflicte.
Pianistul și compozitorul român Mischa Blanos se află în spatele creației muzicale pentru Pro Pace. Este prima dată când un artist român participă la Nobel Week de la Stockholm. Mischa a compus o coloană sonoră încărcată de emoție, care îmbină tonurile de pian cu cele electronice – un narativ sonor despre fragilitate și speranță.
Nobel Week Lights (Săptămâna Luminilor Nobel), o atracție aflată la cea de-a şasea ediţie, aprinde în Stockholm fațade, poduri, muzee și intersecții. Artiști vizuali și designeri de lumină colaborează cu oameni de știință pentru a transforma spațiul public într-o hartă luminoasă a cunoașterii, în instalații sofisticate de video mapping. Pe poduri și în piețe, lumina curge ca apa sub gheață
Anul acesta, festivalul Nobel Week Lights s-a extins și în Tensta (un cartier al Stockholmului). Tensta și centrul orașului sunt unite prin uși simbolice, prin povești proiectate pe ziduri.. The Door, o ușă roșie, stă deschisă între periferie și Parlament – ca un gest că totul poate fi unit, că lumile nu sunt chiar atât de diferite.
Se aud și colinde românești, într-o catedrală din Stockholm
Pentru a marca sărbătoarea Crăciunului în anul 2025, Reprezentanţa Comisiei Europene la Stockholm organizează pe 8 decembrie, un concert de Crăciun, la biserica Adolf Fredrik din inima capitalei suedeze. Programul concertului este alcătuit din colinde tradiționale, interpretate în limba fiecărei dintre cele 23 de țări participante. La finalul serii, toţi artiştii, împreună cu publicul în picioare (catedrala are 750 de locuri), vor interpreta într-un cor ce se înalţă până la cer „Stille Nacht, heilige Nacht‟. România va participa la cea de-a şasea ediţie a EU Christmas Concert cu două colinde: „Deschide ușa, creștine‟ și „Măruț, mărgăritar‟. Cele două piese vor fi interpretate de solista pop-opera Georgiana Nistor și de Loredana Șerban (backing vocals), acompaniate la pian de Mirel Manea, managerul Filarmonicii ⹂George Enescu‟ din Botoșani.
Citește și: Jurnalistul Horia Ghibuțiu: „Nu am cedat la presiuni politice” INTERVIU
Tot pe 8 decembrie are loc şi Concertul Nobel la Konserthuset – un dar muzical oferit orașului (deşi preţurile unui bilet sunt peste 100 de euro). Orchestra Regală din Stockholm deja își perfecționează sunetele în repetiții. Violonista María Dueñas, tânără, electrizantă, atinge arcușul, iar sala capătă brusc acustica înaltă a unei catedrale. Dirijorul Semyon Bychkov modelează piesele muzicale ca pe niște sculpturi în aer. Familia regală este prezentă, așezată discret, în loja principală. Dar adevărata regalitate, în acea seară, pare să vină de pe scenă. Muzica lui Dvořák, Mendelssohn și Bryce Dessner învăluie sala până la ultimul balcon, iar pentru câteva clipe, toți – de la academicieni la studenți, de la turiști la localnici – respiră în același ritm. Totul pare să plutească într-o reverie, de la candelabre la orchestră. Noaptea de afară nu pare să existe.
Ateneul suedez: o clădire albastră modernă
Ceremonia de decernare a Premiilor Nobel are loc două zile mai târziu, miercuri, 10 decembrie – data morții lui Alfred Nobel (1833-1896). Acesta a creat Premiile Nobel în urma unei moșteniri lăsate în testamentul său din 1895, dorind ca averea lui să fie folosită pentru a recompensa oamenii care aduc fapte remarcabile pentru umanitate în domeniile Pace, Literatură, Fizică, Chimie și Medicină. Astfel, în fiecare an pe 10 decembrie, atmosfera este de catifea la Stockholm la ceremonia de decernare a prestigioaselor premii, cu valoare de aproximativ 11.000.000 coroane suedeze (SEK) – peste un milion de euro pentru fiecare domeniu.
Laureații Nobel sunt distinşi la Konserthuset (Ateneul capitalei suedeze), o clădire modernă de un albastru intens care pare să înghețe timpul. Garderoba suedeză a invitaţilor rămâne minimalistă, dar impecabilă, în rochii fluide, fracuri și papioane. Aplauzele sunt perfect măsurate, iar disciplina publicului face parte din coregrafia solemnităţii. La Konserthuset, laureații Nobel urcă pe scenă să primească medaliile și diplomele: flori albe, discursuri, motivaţia premiilor, muzică de ceremonie, zeci de reflectoare aţintite asupra lor.
Familia Regală conferă strălucire
În această atmosferă incandescentă, prezența Familiei Regale, într-o lojă specială, adaugă o notă de solemnitate aproape ritualică. Ca în fiecare decembrie, suveranii își ocupă locurile în centrul poveştii. În 2025, la ceremonie și la marele banchet din Blue Hall, sunt așteptați: Regele Carl XVI Gustaf, în ținuta sa academică, cel care înmânează medaliile și diplomele laureaților, Regina Silvia, elegantă și distinsă, pășind mereu într-un ritm perfect, Prințesa Moștenitoare Victoria, luminoasă și atentă, simbol al continuității, Prințul Daniel, partenerul ei discret, dar prezent în toate momentele-cheie. În sala de concert și apoi la banchet se vor regăsi, aproape sigur, și Prințul Carl Philip cu Prințesa Sofia, precum și Prințesa Madeleine, revenită în Suedia special pentru marele ritual anual al științei.
Familia regală nu vine doar ca simbol, ci ca martor privilegiat al unei celebrări dedicate umanității. Prezența lor adaugă strălucire, dar totodată așază evenimentul într-o continuitate de tradiție, tăcere și reverență. Carl XVI Gustaf, regele Suediei, a sărbătorit, în septembrie, 52 de ani de domnie.
Banchetul Nobel din Sala Albastră a Primăriei
Miercuri, 10 decembrie, la câteva ore după ceremonia de la Konserthuset, un alt ritual prinde viață: Banchetul Nobel, în Blue Hall/ Sala Albastră a Primăriei oraşului, o catedrală laică în care se adună în jur de 1.300 de invitați.
Banchetul e un univers inaccesibil publicului larg, vizibil din afară doar prin transmisiunile SVT (canalul național de televiziune al suedezilor), prin luminile care coboară de pe ferestre, prin ecoul valsurilor din Golden Hall, sala aurită în care seara se încheie cu dans. În această noapte, Stockholmul emană exclusiv eleganță. Camera Albastră – care, paradoxal, nu este albastră, ci de cărămidă roşie – își primește oaspeții într-un ritual fără cusur. Cristaluri, argint, porțelanuri, sunetul moale al pașilor pe marmură: totul are o cadență proprie.
Citește și: INTERVIU Cristian Mungiu: „Nu avem șanse să fim pe o listă scurtă la Oscar”
În seara Banchetului Nobel 2025, Sala Albastră a Primăriei din Stockholm pare ea însăși un organism viu, răsfirând fire de lumină aurie peste mătăsuri fine, catifea și fracuri tăiate cu o precizie aproape sculpturală. Garderoba, instalată în foaierul vast de granit, este primul moment de spectacol: asistentele îmbrăcate în negru și albastru-ceremonial preiau paltoane de cașmir, cape de lup nordic artificial sau eșarfe de lână Samisk. În aer plutește un amestec aparte, sofisticat: parfumuri discrete, mirosul iernii care se topește de pe haine, acordurile unui cvartet ce repetă dincolo de uși.
Când oaspeții pășesc în sala mare, mesele se aliniază ca niște constelații. Sub candelabrele istorice, bucătarii-șefi ai banchetului dezvăluie un meniu gândit ca o hartă a Suediei, dar și ca o punte spre descoperirile laureaților.
10 decembrie – ziua în care știința poartă frac
În Sala Albastră, lumina caldă a candelabrelor se amestecă cu respirațiile oamenilor și cu ecoul pașilor. Laureații Premiilor Nobel din 2025 stau ca niște stânci imperturbabile – fiecare purtând în ochi uimirea, recunoștința sau, poate, povara unei vieți dedicate cercetării.
La masa principală, sub candelabrele care proiectează lumini fine, sunt aşezaţi Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi (Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină) – cei trei arhitecți ai toleranței imune, care au descifrat echilibrul dintre atac și protecție în interiorul corpului. Ei sunt dovada că medicina modernă nu mai tratează doar boala, ci și armonia.
Nu departe, John Clarke, Michel H. Devoret și John M. Martinis (Premiul Nobel pentru Fizică) discută în șoapte despre superconductivitate și viitorul calculului cuantic. În jurul lor, lumea pare obișnuită – tacâmuri, cristaluri, un murmur politicos – dar realitatea este că acești trei cercetători stau pe marginea unei revoluții tehnologice.
La o altă masă, Susumu Kitagawa, Richard Robson și Omar M. Yaghi (Premiul Nobel pentru Chimie), părinții materialelor poroase, ridică paharele. MOF-urile lor, structuri delicate, dar puternice, pot curăța aerul, pot chiar salva planeta.
Lângă ei, retras și concentrat, maghiarul László Krasznahorkai, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, pare desprins din propriile romane – cu privirea adâncă, melancolică, de parcă frazele sale interminabile întinse pe zeci de pagini s-ar prelinge în aerul sălii. Operele lui au fost premiate nu pentru că urmăresc realitatea, ci pentru că o sfâșie pentru a ajunge la miezul ei metafizic. La Dramaten (Teatrul Regal Dramatic din Stockholm) a fost pus în scenă, întâmplător sau nu, în această toamnă, chiar înaintea anunțării premiilor, spectacolul Motståndets melankoli / Melancolia rezistenței – o adaptare a romanului laureatului cu Nobel pentru Literatură din 2025.
Pe scenă, cu o forță brutală și poetică, se întruchipează sfârșitul unui mic comunități, distrusă de violență și ură – ca o oglindă dură a lumii contemporane. În acele seri de iarnă, când orașul e scufundat în întuneric și luminile festivalului dansează pe fațade, spectatorii pășesc și într-o sală unde cuvintele premiate cu Nobel devin carne, voce, dramă.
Întorcându-ne în sala banchetului Nobel, într-un alt colț, María Corina Machado (Premiul Nobel pentru Pace) primește felicitări. A venit dintr-o Venezuela frământată, iar premiul pentru Pace devine, în mâinile sale, un stindard al speranței democratice. În seara aceasta, aplauzele sunt pentru curajul ei civic, pentru vocea care nu s-a frânt.
Iar într-o dezbatere animată despre creștere, progres și viitorul economiei digitale, Joel Mokyr, Philippe Aghion și Peter Howitt (Premiul Nobel pentru Economie) explică un paradox vechi: lumea nu avansează doar prin invenții, ci prin oamenii care pot transforma acel nou în normalitate. Fiecare descoperire o punte între trecut și viitor.
Eticheta Nordului, parte din rafinament
În Blue Hall, sala monumentală a Stadhuset (Primăriei), lumina candelabrelor se reflectă în cristal și argint, creând o atmosferă solemnă, dar primitoare. Regele Carl XVI Gustaf, regina Silvia, prințesa moștenitoare Victoria și prințul Daniel, precum și ceilalți membri ai familiei, se așază discret la masă. Ei socializeză cu laureații Nobel, schimbă zâmbete și vorbe, într-un dialog cu tradiția și excelența suedeză.
Fiecare masă lungă este acoperită cu fețe de masă albe impecabile. Farfuriile sunt centrate, cu fiecare fel de mâncare aranjat artistic, culorile ingredientelor contrastând cu albul porțelanului. Vesela și tacâmurile respectă eticheta formală nordică. Paharele de cristal, delicate și ușor curbate, sunt așezate în colțul din dreapta sus al farfuriei: unul pentru vin alb, unul pentru vin roșu și unul pentru apă. Servetelele fine sunt pliate elegant sau rulate cu inele de metal argintiu, așezate lateral sau direct pe farfurie.
Citește și: INTERVIU Cristian Mungiu: Mi-ar plăcea să fac un film despre Maia Sandu. I-am şi comunicat – PARTEA A II-A
În centrul meselor, aranjamente florale joase și lumânări subțiri adaugă căldură și strălucire discretă. Totul creează o armonie vizuală: culori neutre și aurii, cristale care reflectă lumina candelabrelor și farfurii care par tablouri, fiecare preparat ocupând propriul spațiu într-un echilibru perfect.
În această seară unică, mesele nu sunt doar pentru mâncare – ele sunt un spectacol al simțurilor. În timp ce Stockholmul pulsează afară prin Nobel Week Lights, în interior, banchetul devine o simfonie de gusturi, culoare și tradiție, o întâlnire între artă și excelență.
Delicatese sofisticate, în noaptea banchetului
Meniul pentru banchet, creat anual de un trio de mari bucătari suedezi, rămâne o surpriză până în ultimul moment. În 2025, accentele nordice sunt reinterpretate: ren cu cedru, sfeclă în texturi multiple, deserturi sofisticate cu ienupăr și citrice nordice.
În marmura rece a sălii decorate cu broderii aurii și candelabre ce scapără oglindind fețele invitaților, farfuriile sosesc pe ritm de aplauze discrete. În seara Banchetului Nobel 2025, fiecare fel culinar pare gândit ca un poem. Primul fel poate aduce păstrăv de munte, ușor afumat, pot urma o supă, un consommé de ciuperci din Laponia, cu ravioli fragil umplute cu ţelină-rădăcină și păstârnac prăjit. Gusturile și texturile sunt în contrast, dulci-acrișoare, o adaptare nordică a haute cuisine-ului european. Desertul poate fi o reverență: hjortron, într-o mousse de vanilie nordică, cu sorbet de afine.
Și, la final, nu poate lipsi cafeaua tare, prăjită în stil tradițional suedez, alături de alte delicii: trufe cu cardamom, biscuiți cu scorțișoară, jeleu de cătină – note subtile de final, după concertul de arome.
Aici, în Palatul Primăriei, în fiecare an, eleganța devine aproape tangibilă: un amestec de perfecțiune culinară, ritualuri vechi și spontaneitate.
O săptămână în care orașul devine viu
Dincolo de concert și de banchetul ales, Nobel Week nu este doar o serie de evenimente exclusiviste. Poate cea mai mare frumusețe a Săptămânii Nobel este că aceasta aparține tuturor. Oamenii se plimbă prin centrul orașului, prin Tensta, prin piețe și poduri – toți cuprinși de o bucurie aparte. Este o săptămână în care elevii se opresc în fața unei proiecții și întreabă: „Cine a inventat asta?”. Este o săptămână în care suedezii, îmbrăcați casual, elegant sport, dar și străinii rătăcesc cu hărți în mână, în căutarea unei instalații cu lumini stroboscopice. Este o săptămână în care fiecare om devine un mic explorator într-un oraș cu totul transfigurat. Poduri, piețe, fațade, copii care privesc lumina, totul pulsează în același ritm. Orașul nu mai este doar spațiu: devine timp, emoție, amintire și promisiune.
În Stockholm, în decembrie 2025, Nobelul nu e doar un premiu. Pe durata săptămânii, orașul pare un organism viu prin fațade care respiră prin culori, prin poduri care devin porți simbolice, prin piețe transformate în scene cosmice, prin cartiere unite de artă, nu de distanțe. Mii de oameni se plimbă printre instalații, se opresc, fotografiază, descoperă poveștile laureaților prin reflexii incandescente.
Citește și: „Tata era la fel de sever acasă ca și cu orchestrele” – INTERVIU Serge Celibidachi, partea a II-a
Nobel Week nu este doar o ceremonie, ci devine un ritual al umanității. O amintire că, dincolo de conflicte și frici, există oameni care aleg să caute, să scrie, să lupte, să inventeze, să vindece. Și poate de aceea, în decembrie 2025, capitala Suediei nu este un oraș nordic scufundat în întuneric. Este felul în care Stockholm spune lumii: „Chiar și în întuneric, putem să aducem lumină.”
