Shame on you, Mr. President! Eroii României au murit sub tricolor în iadul taliban

Într-un interviu recent la Davos, președintele Donald Trump a declarat că Statele Unite „nu au avut niciodată nevoie” de NATO și că aliații ar fi rămas „puțin în afara frontului” în războiul din Afganistan. Această remarcă, sugerând așa-zisa neparticipare a trupelor NATO în Afganistan, nu este doar falsă, ci și jignitoare la adresa celor care au luptat și și-au dat viața alături de americani. Declarația minimizează sacrificiile reale făcute de soldații altor țări în conflictul de 20 de ani împotriva talibanilor.

Iosif-Silviu Fogarași, Mihail-Anton Samuilă, Narcis Șonei, Ionel Gheorghiță Drăgușanu, Ciprian-Ștefan Polschi, Mădălin Stoica, dar și mulți alții nu sunt simple nume pe care politicienii să le citească absent la diferite ceremonii. Sunt eroi ai României, uitați fără vină de o clasă politică parșivă și de o societate care a ales să îi ignore și să îi renege.

Cele mai tari declarații făcute de Trump la Davos: Șeful NATO îmi spune Daddy

O alianță scrisă cu sângele a zeci de mii de eroi a fost ștearsă cu ușurință de declarațiile unui președinte care s-a eschivat de la satisfacerea serviciului militar. Nu este de mirare că afirmațiile președintelui Trump au stârnit indignare în rândul veteranilor și oficialilor din Europa ori Canada. Așa cum a spus un general polonez în rezervă, Trump „a întrecut măsura”, menționând faptul că aliații „au plătit cu sânge pentru această alianță”.

Chiar și lideri aliați au simțit nevoia să-i reamintească președintelui american adevărul. Actualul secretar-genaral al NATO și fost premier al Țărilor de Jos, Mark Rutte, i-a răspuns direct lui Trump că statele aliate au fost alături de SUA, menționând că „pentru fiecare doi americani care au plătit prețul suprem, a fost un soldat din altă țară NATO care nu s-a mai întors la familie”. Cu alte cuvinte, aproape o treime din pierderile umane din Afganistan au provenit din rândul aliaților, un fapt imposibil de ignorat. Trebuie să menționăm că și armata olandeză a desfășurat un contingent impresionant în Afganistan, mai ales în provincia Uruzgan, având pierderi cifrate la câșiva zeci de morți și sute de răniți.

Afirmația lui Trump este cu atât mai nedreaptă cu cât lovește în eforturile țărilor mici, dar devotate, precum România. Țara noastră a participat la misiunea din Afganistan încă din 2001, imediat după atacurile de la 11 septembrie, deși pe atunci nici măcar nu era membră NATO. Am înțeles că solidaritatea și datoria față de aliați sunt primordiale. Peste 32.000 de militari români au fost trimiși de-a lungul a 19 ani de conflict, în rotații succesive, în ceea ce a devenit cea mai lungă și dificilă operațiune externă a Armatei Române. Ei au patrulat, au luptat cot la cot cu soldații americani și ceilalți aliați, și au îndurat riscurile acelui teatru de război extrem de periculos.

Prețul plătit de România nu a fost deloc mic. 27 de militari români nu s-au mai întors acasă, căzând la datorie pe pământ afgan, iar alte sute de camarazi au fost răniți în misiune. Primul erou român pierdut a fost în 2003, iar ultimul în 2019, o dovadă în plus că pe toată durata conflictului am fost prezenți și expuși pericolului.

Fiecare dintre aceste țări, mari sau mici, a participat activ la operațiuni, a suferit pierderi și a contribuit la efortul comun. A spune că NATO „a stat deoparte” înseamnă a insulta memoria celor căzuți. România, în special, și-a făcut datoria cu vârf și îndesat, demonstrând că este un aliat de nădejde. Să nu uităm că soldații români au operat în unele dintre cele mai periculoase provincii, precum Kandahar sau Zabul, și au îndeplinit misiuni de luptă, patrulare, instruire a forțelor locale și protecția populației civile. Tricolorul românesc a fost purtat cu onoare pe frontul afgan, iar sângele vărsat de ai noștri a consolidat credibilitatea României ca partener în NATO.

În contrast cu comentariile lui Trump, de-a lungul anilor, oficialii americani au recunoscut și apreciat contribuția României și a celorlalți aliați. De pildă, fostul adjunct al secretarului american al apărării, Robert Work, a declarat în 2016, la București, că „Statele Unite nu vor uita niciodată serviciul și sacrificiul trupelor române în Irak și Afganistan, inclusiv al celor care au plătit prețul suprem”. El a adus un omagiu soldaților români căzuți și a salutat curajul sutelor de răniți în aceste războaie. Astfel de cuvinte, rostite de la vârful Pentagonului, confirmă respectul pe care militarii noștri și-l meritau pentru devotamentul lor. America a onorat memoria a doi militari români uciși la Kandahar în 2016, numindu-i „doi războinici de seamă” și subliniind că erau eroi, fii, soți și tați care și-au dat viața luptând alături de forțele coaliției.

Pe lângă decorațiile și mulțumirile oficiale din partea partenerilor americani, în discursurile publice ale unor înalți oficiali de peste Ocean s-a evidențiat adesea sintagma „Romania is a steadfast ally” (trad: România este un aliat de nădejde), o stare de fapt confirmată de sângele vărsat al soldaților noștri.

Pentru ce ar fi vrut Trump să invoce Articolul 5 al NATO

De asemenea, liderii NATO au subliniat mereu că alianța este despre solidaritate și împărțirea sacrificiilor. Declanșarea Articolului 5 după 9/11 a fost urmată de un răspuns unitar. Toate statele membre (și chiar unele nemembre la acea vreme, precum România) au trimis trupe în Afganistan. Faptul că soldații români au fost printre primii care au urcat în avioane spre Kabul imediat ce americanii au cerut ajutor demonstrează că ne-am ridicat la înălțimea angajamentelor. Președintele Trump ar trebui să știe că aliatul pe care astăzi îl critică a stat umăr la umăr cu America atunci când a contat cel mai mult. Respectul și recunoștința pentru aceste eforturi au fost exprimate oficial de partea americană în nenumărate ocazii, chiar dacă, din nefericire, ele par să fi fost uitate de actualul comandant-șef de la Casa Albă.

Poate cel mai dureros aspect nu este lipsa de apreciere din partea unui politician de peste ocean, ci și indiferența de acasă față de propriii noștri eroi. România și-a abandonat veteranii, odată ce reflectoarele războiului s-au stins. După retragerea trupelor, în loc ca societatea și autoritățile să-i poarte pe brațe pe cei întorși din infernul afgan, s-a așternut o uitare apăsătoare. Avem o Zi a Veteranilor (11 noiembrie, instituită în 2014 pentru a comemora primul nostru căzut în Afganistan), dar câți români știu asta? Ceremonia anuală și defilarea de 1 Decembrie includ detașamente de veterani răniți, în scaune cu rotile sau proteze, însă de prea multe ori gestul oficialilor se oprește la aplauze și declarații. Un ofițer român în rezervă deplângea ipocrizia majorității clasei politice, menționând că îi aplaudă pe eroi în parade, dar mintea lor este la alte interese, uitând că „acești oameni sunt victimele incompetenței și indiferenței lor”.

Sunt militar rănit, în operațiunea din Afganistan, și am intrat în comă

Mulți veterani români se luptă cu răni fizice și psihice, cu traume și cu un sistem birocratic care le oferă recunoaștere și sprijin insuficient. Războiul s-a terminat, dar pentru ei lupta continuă, fie că vorbim despre efortul de recuperare medicală, reintegrare în societate sau pur și simplu de a duce o viață normală după ce au văzut ororile conflictului. Noi, ca societate, avem datoria să nu îi uităm. Acești militari au plecat să lupte sub drapelul României, pentru apărarea valorilor noastre și pentru a ne respecta angajamentele față de aliați. Mulți veterani răniți grav în Afganistan au fost tratați în străinătate, pentru că acasă nu exista infrastructura necesară. Sacrificiul lor, inclusiv vieți curmate, membri de familie îndoliați, destine schimbate pentru totdeauna, merită mai mult decât tăcerea sau indiferența noastră.

În loc să tolerăm denaturarea adevărului și minimalizarea contribuțiilor noastre, trebuie să ne apărăm propria demnitate. Președintele Trump ar trebui să-și ceară scuze mult mai clar pentru vorbele sale ofensatoare, însă indiferent dacă o va face sau nu, lecția este clară. România și aliații săi nu pot fi tratați ca simpli „figuranți” într-un război în care și-au îngropat eroii. Iar pentru noi, românii, din țară și din diaspora, e momentul să ne privim veteranii cu recunoștință autentică. Ei nu sunt niște numere într-o statistică de război străin, ci sunt eroii noștri moderni, oameni care au înfruntat moartea sub tricolor.

Să le rostim numele și poveștile, să le alinăm rănile, atât cele vizibile cât și cele invizibile, și să ne asigurăm că nimeni nu este uitat. O națiune care își uită eroii își uită o parte din suflet.

Rușine, Mr. President, pentru insulta adusă acestor sacrificii, dar și rușine nouă, dacă nu știm să le cinstim. Sacrificiile românilor în Afganistan cer respect, memorie și acțiune.  Respect din partea aliaților, memorie vie în societate și acțiuni concrete pentru ca veteranii să nu fie uitați sau abandonați. Aceasta este datoria noastră față de cei care au plătit prețul loialității față de alianță cu propriul lor sânge.

Fără aportul armatei române pe zeci de teatre de operații, din Somalia, Angola, Irak, Kuweit, Afganistan, Bosnia-Herțegovina, Kosovo etc., statul român nu ar fi devenit membru al NATO și al Uniunii Europene.

Veterani abandonați și ridiculizați într-o Românie care le datorează atât de mult! Să fim demni de eroii noștri.

Glorie eternă eroilor români căzuți în Afganistan! Și puțin respect, dle Trump.