Daniel Boloca: Am greșit venind să joc pentru România

 Printre jucătorii numeroși care activează la cluburi din Italia fără a fi evoluat vreun minut pe plan intern, deoarece nu sunt născuți aici și doar legăturile de rudenie îi aduc la loturile noastre, s-a aflat și actualul mijlocaș al lui Sassuolo, Daniel Boloca. El a fost convocat o singură dată, intrând pe 17 noiembrie 2022 în amicalul România – Slovenia 1-2 pentru șase minute, după care, în al doilea amical, cu Moldova, nu a fost utilizat deloc. Apoi, în decembrie, selecționerul de atunci al Squadrei azzurra a chemat câțiva jucători interesanți din Serie B, unde evolua atunci Boloca, la un stagiu de pregătire la care s-a dus extrem de bucuros. Recent, el a explicat absolut totul într-un interviu acordat site-ului Cronache de spogliatoio (cronici de vestiar), mulțumind oficialilor români pentru cum a fost tratat, dar trebuie înțeles că se simte italian, nu vorbește o boabă românește și visul e să joace pentru naționala pregătită acum de Luciano Spalletti.

„Prima convocare a venit din România, părinții mei s-au născut acolo și au ajuns în Italia ca extracomunitari. Nu m-am gândit niciodată că voi fi chemat la o echipă națională. A fost o senzație foarte frumoasă pentru ai mei.

Eu nu eram foarte sigur, aveam unele dubii. M-am certat cu ei și le-am zis că eu nu vorbesc limba, în casă discutăm mereu în italiană și uneori mai scapă un cuvânt românesc. Înțeleg când vorbesc, dar… Sunt născut în Italia… Era o ocazie unică și părinții mei erau prea mulțumiți. Așa că am acceptat.

Când am ajuns în România, mi-am dat seama de greșeala comisă. Nu înțelegeam nimic și ei mai și vorbeau repede. Mă trezeam la prânz sau la cină cu ceilalți jucători care încercau să mă ajute să mă integrez și eu dădeam din cap și râdeam ca prostul.

Chiar eram în dificultate. O lună mai târziu, am primit vestea că naționala Italiei mă cheamă pentru un stagiu la care Roberto Mancini voia să testeze câțiva tineri din Serie B. Eram în al nouălea cer, am acceptat și am înțeles care va fi destinul meu.

Când a venit convocarea, m-au chemat ca să afle care ar fi intențiile mele. «Voi fi onest cu voi. Vă mulțumesc, pentru că m-ați tratat într-un mod rafinat, dar mă simt italian. Mi-ați dat destule, fără să mă faceți să simt vreo lipsă. A fost un moment special în familie, însă din respect pentru voi trebuie să admit că nu e ceea ce vreau».

Privind înapoi, am greșit acceptând convocarea. Eram complet alături de drum. Dar nu știam dinainte. Dacă mergi la națională, trebuie s-o faci cu inima! Sunt recunoscător pentru acea chemare, dar nu era cazul să mai vin în România”