Marele praznic al Adormirii Maicii Domnului este precedat de cântarea Prohodului din seara de 14 spre 15 august, în jurul epitafului sau icoanei Sale.
Prohodul este o rugăciune plină de evlavie, integrată în cultul Bisericii, creând un paralelism între momentul Răstignirii și Învierii Mântuitorului și ridicarea la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu.
Slujba păstrează modelul Prohodului Domnului Iisus Hristos din Vinerea Sfintelor Patimi.
În cadrul acestei slujbe, alcătuită din trei stări, preoții stau în jurul sfântului epitaf.
Toate cântările sunt de bucurie, pentru că Maica Domnului s-a bucurat atunci când i s-a vestit mutarea la ceruri de către Arhanghelul Gavriil.
Odată cu Adormirea Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu devine Maica noastră care se roagă pentru toată Biserica. Cântarea Acatistului spune: „Bucură-te cea plină de dar, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!
În ajunul sărbătorii, epitaful se scoate în mijlocul bisericii
După slujbă, preoții și credincioșii înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, care va fi ținut apoi deasupra capului, la intrarea în biserică, pentru ca toți credincioșiisă treacă pe sub el. Așezat apoi pe Sfânta Masă, Sfântul Epitaf va rămâne până la Odovania praznicului (23 august).
Prohodul Maicii Domnului cuprinde și referințe de natură istorică legate de împrejurările în care s-a săvârșit și s-a mutat la ceruri Născătoarea de Dumnezeu.
Întreaga scriere este o Liturghie a întregii creații văzute și nevăzute, care slujește Maicii Domnului și se bucură că, deși se mută din viața aceasta, rămâne de-a pururea mijlocitoare, rugătoare și împreună lucrătoare a mântuirii întregului neam omenesc.
Sursa crestinortodox.ro
intrebare: De ce cântăm Prohodul Maicii Domnului?
raspuns:sa ne invioram