Cu 90 de ani în urmă, Alexander Fleming s-a întors dintr-o vacanță pentru a descoperi cel mai cunoscut dintre antibiotice, penicilina. În prezent, oamenii de știință încearcă din răsputeri să descopere noi antibiotice, testând microbi din diverse surse, precum anumite feluri de soluri, peșteri sau sângele dragonului Komodo, dar și prin dezvoltarea unor noi medicamente sintetice testate în laborator, se precizează într-o analiză a BBC.
Însă dincolo de aceste remarcabile progrese, practic, rămânem fără antibiotice – medicamente care luptă cu infecția și infecțiile și sunt esențiale pentru orice, de la transplant de organe la tratarea toxiinfecțiilor alimentare. Bacterii ucigașe rezistente la penicilină omoară deja 700.000 de oameni în fiecare an. La un calcul aproximativ, dacă nu se schimbă nimic, specialiștii pot estima că această cifră ar putea crește la 10 milioane pe an, până în anul 2050. Dacă problema este atât de serioasă, în această eră a progreselor medicale și științifice, de ce este atât de greu să obținem noi antibiotice de care lumea are atâta nevoie?
Goana după bacterii
Răspunsul se găsește atât în provocarea științifică, cât și în resursele scăzute acordate cercetării și dezvoltării lucrărilor. Probabil că partea cea mai puțin cunoscută referitor la descoperirea lui Fleming este lunga perioadă de cercetare și colaborare care a urmat, înainte ca, în anii ᾿40, penicilina să devină cel mai cunoscut antibiotic din lume.
Ca pacient, antibioticele par să fie un tratament simplu împotriva infecției, dar medicamentele au o relație complexă cu fiecare bacterie pentru care au fost proiectate să le distrugă. Toate microorganismele evoluează, iar acelea care devin mai rezistente la antibiotice vor supraviețui, în timp ce acelea fără apărare vor muri. Cu cât folosim mai multe antibiotice, cu atât mai rapid va deveni procesul de dezvoltare a rezistenței la acestea. Rezultatul folosirii greșite ori exagerate este continua cursă de a fi cu un pas înaintea bacteriilor.
Ani de cercetare și testare
Oamenii de știință cercetează diferite substanțe chimice, în combinații și tot felul de alte căi pentru a slăbi puterea bacteriilor. Unele ar putea încerca să atace peretele celular, altele să interfereze cu modul în care bacteria funcționează sau chiar cu metabolismul său. Când este descoperit un nou „candidat“, acesta trebuie să fie testat pe bacterii infecțioase deja cunoscute. Ulterior, dacă rezultatele sunt promițătoare, va fi testat pentru posibila toxicitate asupra organismului uman. Numai atunci poate începe perioada de testări clinice. În total, toată această operațiune, de la descoperire la medicament, durează între 10 și 20 de ani.
Surse surprinzătoare cercetate pentru noi antibiotice
-
oamenii de știință cred că sângele de dragon Komodo poate conține un compus care tratează rănile infectate.
- s-a descoperit că furnicile care mănâncă frunze în Amazon folosesc o bacterie pentru a-și proteja cuiburile.
- noroiul continuă să fie o sursă importantă de noi compuși antibacterieni.
- un antibiotic ce poate lupta cu unele bacterii a fost descoperit în interiorul nasului uman.
Citiți și:
Regulile tratamentului cu antibiotic, schimbate?
De ce am devenit rezistenți la antibiotice
Medicamente descoperite din întâmplare
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.