64 de persoane au murit în urma incendiului devastator din clubul Colectiv și încă una și-a luat viața, dar spitalele și sistemul medical românesc nu s-au schimbat foarte mult. În timp ce lipsa de personal, infecțiile din spital, lipsa medicamentelor și a aparaturii sunt boli cronice, multe inițiative se blochează în birocrație și minciună. Sunt numai 11 locuri în spitalele din România pentru victimele care suferă arsuri majore, față de 10, câte erau în 2015. Proiecte sunt, dar rămân pe hârtie, iar adevărul pare să fie din nou cosmetizat, ca să dea bine.
Au trecut doi ani. Ce s-a schimbat? Foarte puține. Spitalele sunt în continuare murdare, iar medicamentele și materialele sanitare încă lipsesc. Avem însă, într-adevăr, 11 locuri de mari arși care respectă standardele europene. Iar actualul ministru al Sănătății, Florian Bodog, recunoaște că, dacă s-ar repeta acea tragedie, nu ne-am descurca fără ajutor din străinătate.
False asigurări pentru arșii de la Colectiv și familiile lor
Secţia de Arşi a Spitalului Floreasca, deşi inaugurată cu cinci ani înainte, nu funcţiona în noaptea incendiului din Colectiv. A devenit funcțională abia în 2016. Nu avea aparatură suficientă şi nici personal calificat să îngrijească marii arşi. De altfel, niciun spital din România nu era pregătit să-i trateze în condiţii de siguranţă pe cei 146 de răniţi, mulţi dintre ei cu arsuri foarte grave. Erau atunci doar 10 locuri de terapie intensivă pentru marii arşi, nu existau zone de izolare sterile, nu aveam personal medical suficient care să ştie cum să trateze astfel de cazuri, iar spitalele erau adevărate focare de infecție. Şi, cel mai îngrozitor lucru, autorităţile negau că ar fi lipsuri sau probleme în sistem.
„Chiar nu avem nevoie de nimic în acest moment. Și din Franţa, și din Germania, deci am primit din foarte multe părţi astfel de solicitări. Momentan, noi ne descurcăm foarte bine, iar medicii noştri pot face faţă cu brio oricărei situaţii“, spunea ministrul Sănătății de atunci, Nicolae Bănicioiu, pe 1 noiembrie 2015.
Ce s-a schimbat după Colectiv
Realitatea era cu totul alta. Una crudă și neiertătoare, care își făcea încet-încet loc. În presă începea să apară informație după informație. Oamenii aflau că nu sunt destule paturi pentru marii arși, că nu există camere aseptice în spitale sau că se foloseau dezinfectați diluați. Au urmat promisiunile că lucrurile vor fi îndreptate și totul va fi bine. La Spitalul de arși, secția ATI, unde puteau fi internați zece bolnavi, a fost închisă pentru renovări. Medicii s-au plâns că le mor bolnavii din cauza infecțiilor. După o investiție de cinci milioane de lei, secția a fost redeschisă, dar acum pot fi internați în ea doar cinci pacienți. Fiecare pacient este internat în propria rezervă, iar accesul personalului în salon se face doar după ce își dezinfectează mâinile.
„Este adevărat că numărul de paturi a scăzut, dar asta era normal. Standardele internaţionale impun ca într-un salon să fie doar un singur pat de mare ars, pentru a scădea la maximum riscul contaminării, riscul transmiterii unor microbi de la un pacient la altul. Sigur, este mult mai uşor şi din punct de vedere al manevrelor de terapie intensivă, care se fac la pacientul respectiv în interiorul salonului, dacă acesta este singur“, a declarat pentru Mediafax directorul executiv al Spitalului de Arşi, dr Cristian Niţescu. Însă din punct de vedere economic, medicul mărturiseşte că este mai dificil. Și asta pentru că de la 10 paturi pe secţia de ATI, câte erau înainte de închidere, acum, pentru că sunt doar cinci, spitalul primeşte bani mai puţini din deconturile făcute la CNAS.
„Condițiile nu au fost cele mai fericite“
Întrebat ce s-a întâmplat cu pacienţii cu arsuri grave care aveau nevoie de terapie intensivă pe perioada cât secţia a fost închisă, Cristian Niţescu a explicat că „pacienţii arşi grav au fost trataţi, cum şi pe unde nu prea face obiectul ca eu să ştiu. Dar vă asigur că, condiţiile în care au fost trataţi şi cazaţi nu au fost dintre cele mai fericite. Având în vedere că în ţară locuri pentru mari arşi nu mai sunt decât la Spitalul de Arşi şi la Spitalul Floreasca, vă daţi seama. Este greu de presupus că nişte arsuri foarte mari, într-o perioadă destul de lungă, au reuşit să fie tratate într-o secţie de mari arşi.“
Un alt scandal legat de secţia pentru persoane care au suferit arsuri grave de la Spitalul de Urgenţă Floreasca dezvăluia în 2015 că cele 6 paturi există, dar spaţiul nu este funcţional. Abia anul trecut a fost dotată şi poate primi bolnavi. Tot la cel mai mare Spital de Urgenţă din ţară, Floreasca, o barocameră cumpărată cu patru milioane de lei, tocmai pentru a trata marii arşi, zăcea nefuncţională. Nu a fost pornită vreodată, iar anul trecut, ministrul Voiculescu spunea că este bună pentru tratamente antiîmbătrânire.
Promisiuni deșarte
În tot acest timp, miniştrii Sănătăţii au promis că numărul paturilor pentru astfel de victime va creşte. Dar nu s-au ţinut de cuvânt. La Timişoara şi Iaşi ar fi trebuit deschise centre pentru arşi. Un astfel de centru pentru mari arşi este la Spitalul Judeţean Timişoara, unde sunt gândite cinci saloane, fiecare cu câte un pat. În decembrie 2016, trei dintre ele au fost finalizate din bugetul Consiliului Judeţean Timiş. Mai exact, s-au investit 900.000 de euro, iar anul acesta au fost deja aprobate fondurile necesare pentru construirea celorlalte două saloane. Investiţia este făcută şi spitalul aşteaptă doar aparatura pe care Ministerul Sănătăţii trebuie să o aducă. „Aparatele care ţin de Secţia de Terapie Intensivă vor fi livrate până la sfârşitul anului, pentru că a fost licitaţia desfăşurată şi finalizată de către Ministerul Sănătăţii şi urmează, conform cerinţelor de la Chirurgie Plastică, să fie distribuite către Compartimentul de Mari Arşi.
În ceea ce priveşte aparatura specială, specifică pacientului cu arsuri grave, dependentă de Chirurgie Plastică şi bloc operator, s-au înaintat Ministerului Sănătăţii tot necesarul şi toate caracteristicile, caietul de sarcini, şi urmează să înceapă procedura de licitaţie. Valoarea totală a aparaturii este în jur de 17 milioane de lei, estimată conform caietului de sarcini de către Colegiul de la Casa Austria“, a declarat directorul Spitalului Judeţean Timişoara, Marius Craina. Acesta a explicat că deja a angajat personal în proporţie de 80-90% pentru centrul de mari arşi, fiind vorba despre 40 de medici, asistenţi, infirmiere, kinetoterapeut şi brancardier. Până la deschiderea saloanelor de arşi, aceştia lucrează pe secţiile de chirurgie plastică şi ATI. Directorul spitalului speră ca până la mijlocul anului 2018, licitaţiile pentru celelalte aparate să fie făcute în timp util, astfel încât Centrul pentru Mari Arşi să fie funcţional.
„O grefă de mână nu a fost reușită“
Din tot acest calvar, cei care au de pierdut sunt, evident, bolnavii. Fotograful Miluţă Flueraş se consideră printre cei norocoşi, chiar dacă şi el a contractat o infecţie intraspitalicească. Încrederea în doctori l-a determinat să nu plece din ţară, la tratament. „Am avut şi eu o infecţie cât eram în spital. În prima parte a spitalizării am avut pseudomonas. Mi-au recomandat prietenii apropiaţi, la momentul respectiv, şi nu am vrut eu să plec, pentru că aveam pe toată lumea aproape şi am avut încredere în doctori, pentru că am avut un doctor foarte bun. Doctorul meu nu mi-a ascuns în niciun moment care sunt riscurile, dar a fost încrezător. Și eu am fost încrezător. Din cauza infecţiei, e vorba de mâna dreaptă, o zonă de grefă nu a fost reuşită“, a precizat pentru Mediafax, Miluţă Flueraş.
Între timp, oamenii mor în spitale din cauza lipsurilor, a dezinteresului şi a corupţiei, care încă ucide. Spitalele din România nu au nici astăzi medicamente, aparatură, dezinfectanţi şi săli de operaţii sterilizate. Nu sunt suficiente secţii care să îngrijească marii arşi. Şi nu s-a săpat un metru la fundaţia unui viitor spital nou. Astăzi, tragem linie şi vedem că, după doi ani, România poate să îngrijească doar 11 oameni care suferă arsuri majore, în loc de 10, cât reuşea, cu greu, în 2015.
Citiți și:
Lumea văzută prin ochii unor supraviețuitori
Campioni la spitale construite pe… hârtie
România nu a înțeles nimic din lecția Colectiv
Sistemul medical este bun faceti ceva ca cei ce fac astfel de omoruri(se stiu institutiile de forta)sa fie controlate!
Dacă sistemul medical românesc ar fi ridicat la standardele internaționale ar însemna ca cetățenii cotizanți la CNAS să beneficieze de o asistență medicală bună și să aibă drept consecință o sănătate bună. Asta înseamnă durata de viață mai mare (omoară Casa de Pensii), să fie în bună formă fizică și psihică (apți să învețe și să iasă la manifestații – nu e bine pentru conducătorii țării). Mai bine să fie bolnavi pentru că opun mai puțină rezistență.